Mila publica

Saturday, 10 December, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu
mila-publica-1

mila-publica-2

mila-publica-3

mila-publica-4

mila-publica-5

mila-publica-6

mila-publica-7

mila-publica-8

mila-publica-9

mila-publica-10

mila-publica-11

mila-publica-12

In sirul de clisee preluate de pe dtng si amplasate-n partea stinga se gaseste ilustrata in plina desfasurare o activitate importanta pentru cei doi participanti, dar cred eu inca si mai importanta pentru societate in intregul ei.

S-o notam in cuvinte, la caz ca ne citesc si orbiii : un cuplu se plimba pe strada tinindu-se de mina. Relativ tineri, relativ fericiti, relativ indragostiti. Ea poarta o rochie usoara de vara si sandale, el un tricou si niste pantaloni pina la genunchi, asortati cu inevitabilii adidasi. Ea fumeaza, el nu. Ea-i giddyii si abia-si poate stapini emotia, excitatia, anticipatia, el e cel putin la fel de anxios ca ea doar ca-si traieste emotiile in felul barbatilor si nu in felul femeilor, si le afiseaza idem, ceea ce poate sa insemne ca "deloc", mai ales pentru observatorii neavizati in problemele pamintenilor. Urmeaza sa faca un lucru mare! Impreuna!

Ce vor face ? Ei acum si voi, dar aveti ma rog putintica rabdare! Masurati-va pasul, linistiti-va respiratia si oh, bataile inimioarei, pasiti regulat pina va atrag eu atentia ca da, cuplurile nu se constituie din indivizi identici, si nu se constituie din indivizi interschimbabili. Alea-s niste fantasme de-ale lui Ford, antihristul, reductia oamenilor la mecanicitate pentru "o mai buna functionare in societate", fara a se mai face mentiunea ca societatea aia in care functioneaza bilele obtinute prin raschetare din niste fiinte odata vii nu-i o chestie-n care sa merite sa traiesti. Pentru ca nu poate fi.

Cuplurile se constituie din indivizi diferiti, o femeie si un barbat, un element activ si unul pasiv, o fiinta puternica pentru ca-ndura si-o fiinta puternica pentru ca poate. Cuplurile isi consuma existenta in comun dar in moduri diferite, actioneaza aceleasi resorturi si sunt actionate de-aceleasi resorturi externe dar vibreaza daca nu neaparat ortogonal (cel putin nu intotdeauna) cu siguranta nu identic, aproape niciodata. Mai ales nu atunci cind e vorba de ei insisi.

Si-atunci, ce vor face ? Pai iata : vor face citiva pasi pina la un stilp, de care ea-si va lipi spatele si peste care ea-si va petrece incheieturile miinilor. Iar el ii va monta o pereche de catuse, dupa care-i va pune cheile la git, si-apoi ii va taia hainele, ii va lua sandalele si-o va lasa, complet dezbracata, desculta pe asfalt, legata cu miinile la spate de-un stilp, complet expusa milei publice. Complet vulnerabila, complet receptiva, complet deschisa si pe cale de consecinta complet femeie.

I se poate intimpla orice. Literalmente, orice : un ciine trecind pe-acolo poate decide sa-si marcheze teritoriul pe genunchii ei, o albina trecind pe-acolo poate sa-i exploreze-n voie sinii sau buricul sau fosele nazale, o viespe poate s-o impunga pina la extenuare, un meteorit cazind fix pe-un oras fix acolo-n mijlocul lui ochit pe-un stilp ar aneantiza-o fara ca ea sa poata schita macar un gest de aparare cu mina. Pentru ca miina ei e legata de cealalta, si ambele impreuna-i sunt fixate la spate, peste stilp.

Toate astea-s pina la urma irelevante, nimeni nu-i scutit de impunsaturile albinelor ori ofertele dezinteresate ale ciinilor, si cu atit mai putin e cineva scutit de blagoslovirea unui meteorit, daca-i sa fie. Dar simpla confruntare a lor ca atare, fara echivoc si fara inconjur ii confera femeii o umanitate pe care ceilalti membrii ai furnicarului uman, fosgaind incoace si-ncolo aparati de imaginare scuturi n-o ating, pentru ca n-au cum s-o atinga.

Toate alea-s insa irelevante pentru un motiv mult mai puternic decit simpla orbeala a sortii. Un motiv numit de latini "homo homini lupus", noi ne suntem insine lupii. Omul n-are dusman mai mare decit semenul sau, omul. Femeia astfel expusa poate fi abuzata verbal sau fizic, poate fi scuipata, umilita in fel si chip, poate fi batuta, torturata, poate fi violata (si da, contrar opiniilor oh-atit-de-pretioase ale perenului nea Biluta, violatorul de minoreiii, tot viol ar fi, si-n cazul asta ca si-n orice alt caz). E complet expusa milei publice, si complet vulnerabila la cele mai rele inclinatii ale semenilor ei.

Ea face astfel, cu un curaj care nu sfideaza, ci exact din contra si exact dimpotriva, intemeieaza societatea, politeia, ea face cel mai frumos lucru pe care-l poate face pina la urma o femeie : are incredere. Are incredere intr-un mod particular si foarte vizibil, are incredere ca n-o va bate nimeni, ca n-o va viola nimeni, ca n-o va maltrata nimeni, are incredere ca intr-un interval de timp finit si mai degraba scurt, in tot cazul mai scurt decit i-ar lua sa moara de sete legata acolo cineva va face gestul marunt de a-i desprinde cheia de la git si a-i descatusa miinile.

Femeile au intotdeuna incredere, asta-i sistemul functionarii lor de la facerea lumii. E adevarat ca in general au incredere ca fructul pintecelor lor se va naste si va trai intr-o lume respirabila, si mai rar au incredere ca nu vor fi abuzate daca se gasesc legate nude de-un stilp. Totusi, in toate timpurile si-n toate locurile femeile au incredere ca nu vor fi abuzate daca-s vulnerabile, asta inseamna a fi femeie, si mai putin conteaza forma concreta a vulnerabilitatii.

Zicea cineva la un moment dat

Cind ii tratezi pe oameni ca si cum ar fi oameni ei se chiar comporta ca si cum ar fi oameni. Asta-i aparent un mare secret in ziua de azi, pentru majoritatea companiilor/grupurilor. Toate chestiile pe care le descri tu acolo au loc strict intre oameni, si ca atare sunt cam inchise universului experimential al omului modern. Da’ practic vorbind toata lumea [care chiar a participat, adica sincer] a cistigat mult mai mult decit era pus in joc, ca banii vin si se duc, da’ oportunitatea de-a te privi in oglinda mintii proprii e lucru mai rar asa.

Acel cineva are de obicei dreptate, si-atunci fapta femeii perfecte (sub acest aspect, al feminitatii ei universale si definitive manifestata fara cusur in fapt) imparte net societatile in doua categorii : cele in care este posibil si cele in care nu este posibil gestul ei. Mie unul imi apare destul de evident in care dintre cele doua tipuri de societati doresc sa traiesc.

Cred cu toata sinceritatea ca adolescenteleiv ar trebui incurajate sa-si manifeste astfel propria feminitate nascenta, cred ca exercitiul este benefic si pentru ele (cu conditia, bineinteles, sa nu sfirseasca prost) si pentru noi, toti ceilalti (cu conditia, bineinteles, sa nu fim idioti) si cind vorbim de "educatie sexuala" eu cam la asta ma gindesc : excursii cu clasa in parc, inarmati cu foarfeci, chei si catuse. Pina la urma, ce poate sa strice ?

A, da, strica exceptionalul prin banalizare, poate distruge corola de minuni a lumii exact asa cum aberatia de-i zice "educatie universala" a distrus atit educatia cit si universalitatea pina atunci foarte prezente ambele in Europa. Bine, fie, sa ramina exceptional, n-am nimic impotriva, dar voi sa subliniez ca alaturi de cealalta jumatate, alaturi de benevolenta fata de straini descrisa cu ocazia articolului despre Alaptarium care-i imperiul femeii maturev expunerea la mila publica a adolescentei este o piatra fundamentala a constructiei fiintarii individuale, si-un ingredient necesar si inevitabil al oricarui Cosmos capabil de respiratie.

Pentru ca intr-o lume in care nu-i posibila fapta femeii se poate cel mult vegeta, dar cu siguranta nu se poate trai.

———
  1. Da, si orbii pot citi, da, si orbii participa la marele experiment social numit "internet". Exista niste programe speciale care citesc ecranul, daca-s orbi cu desavirsire, exista diverse solutii paleative de marire si asa mai departe daca-s doar rauvazatori, exista solutii. Si chiar daca nu sunt foarte multi, poate un cititor dintr-o suta sau un cititor dintr-o mie sa fie nevazator, ceea ce ar insemna ca pentru majoritatea blogerilor ei "nu conteaza", totusi merita observat ca odata calculatorul configurat corespunzator pentru nevoile lor Internetul este pentru ei singurul loc unde-s cu adevarat oameni, la fel de oameni ca orice alti oameni. Si ca atare chiar daca ei nu-s foarte importanti pentru el, el e foarte important pentru ei. []
  2. Dragi puristi, traduceti asta, sa va vad. []
  3. Si nu, nu-i Cetin Ametcea singurul meltean coclit, ohoho. []
  4. Incepind poate nu de la patrusprezece ani, c-o fi fiind prea devreme si-s crude, dar de la saisprezece incolo fara probleme, sigur ca da. []
  5. Femeia matura fiind femeia gravida, tot asa cum sinul matur este sinul femeii gravide []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

19 Responses

  1. Cu alte cuvinte, vrei mai mult pornache in public :P

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 December 2011

    Da' asta-i porn acuma ?!

  3. No', ca nu-i explicit. E arta :)

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 December 2011

    Distinctia asta pornografie-normalografie tre' sa fie stabilita altfel decit formal, zic eu.

    Nu tot ce-i cu caprioara-i kitsch si nu tot ce-i cu pasarica-i porn.

    Parerea meu.

  5. Exercitiul benevolentei fata de straini si expunerea la discretia publica (a semenilor, adica) - as zice eu, mai degraba, pot fi pietre fundamentale ale constructiei fiintarii individuale.
    Sa incerc sa ma explic, desi nu stiu daca voi izbuti (mi-e foarte clar ceea ce gandesc, dar nu stiu daca izbutesc si sa pun asta in cuvinte!): n-as zice expunerea la mila publica pentru ca genul acesta de formulare "sufoca" din fasa niste nuante care sunt, poate, importante in nuantarea mesajului, asa cum l-am perceput eu (si in calitatea mea de femeie incercand sa lecturez articolul).
    Daca-i expunere la "mila" publicului, fireste ca asta poate presupune prezenta sentimentului ante-numit, cat si absenta compasiunii, fapt care, implicit, ne aduce in fata manifestarii irespirabilitatii Cosmosului, daca e sa evoluam in limitele convenite de aceasta metafora.
    Dar insusi faptul ca am facut apel la "mila", am numit adica unul dintre acele ingrediente care pot face diferenta intre respirabilitate si i-respirabilitate, alunga un pic din sfera imediatului potentiala manifestare a reversului...caci, in egala masura, faptura tanara, adolescenta despre care discutam, cea ajunsa in pragul celor 16 ani (caci da, sunt in principiu perfect de acord cu acest posibil prag al intrarii fetitelor in furtuna vietii de femeie), poate fi expusa, in felul acesta, cruzimii publice ori oprobriului public ori poltroneriei publice ori...o multime de alte posibilitati pe care expunerea facuta de tine nu le ocoleste, nu le exclude, ci dimpotriva...le presupune a fi implicite cumva...
    "Exercitiul" in sine, de acord, poate fi unul util, chiar pentru orele de "educatie sexuala", pentru ca, orice-ar spune pudibonzii ori pur si simplu ingustii la minte, vulnerabilitatea si vulnerabilizarea femeii sunt ingredientele indispensabile ale intelegerii unui comportament sexual intr-un cuplu facut dintr-un individ "puternic pentru ca-ndura si altul puternic pentru ca poate".
    Vulnerabilitatea si increderea(ori incredintarea ca vulnerabilitatea-i nu-i va deveni un fel de calcai al lui Achile) sunt atribuite ale feminitatii izbutite. In egala masura, priceperea de a "recepta"aceasta vulnerabilitate intr-o maniera ne-agresiva (nu in sensul de pasnica, ci in acceptiunea aceea a termenului care presupune indeajuns de multa stiinta si delicatete, ingemanate cumva, cat s-o faca pe ea, femeia, chiar goala fiind si chiar expusa la stalpul infamiei, sa se socoteasca drept o Eva hoinarind prin gradina Edenului, inainte de intalnirea cu Sarpele - punand-o asadar la adapost si de priviri neigienice si de chicoteli cu subinteles! ) reflecta masura barbatiei unei societati (si implicit a barbatilor ei) Reciproca ar trebui sa fie, de asemeni, valabila si pentru barbati, doar ca aici elementul de vulnerabilitate totalmente expusa judecatii discretionare a publicului nu-i, poate, cel mai definitoriu.
    Un barbat, insa, format de timpuriu in spiritul receptarii vulnerabilitatii feminine intr-o maniera apropiata celei descrise mai sus va fi un barbat mai puternic si implicit mai rafinat / complex din punctul de vedere al manifestarii sexualitatii sale, caci nu va mai avea a se teme de ziduri ce nu exista decat in mintile noastre si nu inafara lor.
    Barbatul care isi incredinteaza astfel partenera discretiei publice (cum o face si cel din imaginile de mai sus) isi infrunta, la randu-i, vulnerabilitatile (chiar daca ele-s de alta factura), caci mizeaza, daca-i de buna-credinta, pe aceiasi "respirabilitate", creditand "lumea" ca-i va restitui partenera nemaculata (iar nu neaparat imaculata) in vreun fel definitiv.
    Nu in ultimul rand, asumarea publica a vulnerabilitatii (si vulnerabilizarea ne-agresiva si fara consecinte dramatice pentru femeie) poate fi, citita intr-o cheie anume, un exercitiu de maturizare, la fel cum modul de a reactiona supus la umilirea publica poate face masura tariei de caracter a unui individ. E un subiect vast si care poate ar merita discutat candva.
    Daca subiectul e privit din unghi diametral opus (din cel al lumii, nu din cel al actorilor, adica), si aici sunt cateva chestiuni interesante de consemnat.
    Imaginile surprind femeia vulnerabila si vulnerabilizata astfel, impartind cadrul cu o femeie ce tine un copil in brate. Aceasta din urma, femeia matura, adica, daca e sa respectam conventia propusa de autor, pare usor stanjenita de situatie si mai degraba preocupata sa-si spere pruncul de imaginea nuda a infamei decat de perspectiva protejarii vulnerabilitatii acesteia ori de desvulnerabilizarea ei. Fapt cu atat mai grav cu cat denota lipsa asumarii vulnerabilitatii proprii ori incapacitatea de a intelege lectia vulnerabilizarii totale pe care o implica experienta maternitatii.

  6. ...Nu mai analizez aici si situatiile in care se afla restul trecatorilor, pentru ca ele nu-s tocmai cazuri particulare si pot fi patrunse cu mintea oarecum lesne.
    Poate ca explicatii ale nepregatirii in receptarea vulnerabilitatii nude (iar nu a trupului, cat a individului insusi!!!) exista. Si poate ca ele stau, in parte, si in clamarea repetata a drepturilor femeilor de catre feministe si in excesiva repetare a unui mesaj de egalitate prost inteleasa si prost propovaduita, care face din femeie cu de-a sila o egala a barbatului, ba uneori cu atat mai...egala cu cat feminista in cauza e mai "agresiva" si mai vocala.
    M-am gandit la toate astea vazand, din intamplare, imaginile care ilustreaza articolul de mai jos:

    http://www.click.ro/news/extern/Protest-sanii-goi-bisericii-Babele-filmeaza-FOTO_0_1300670044.html

    Pana si titlu-i sugestiv pentru gradul de respirabilitate al Cosmosului in care evoluam!
    Una peste alta, insa, e limpede ca si publicul, discretiei caruia i se supune femeia insasi, e usor derutat de mesajele confuze care ii parvin pe diverse canale: feminitatea nuda isi poate apara singura, cu determinare, propriile cauze (indreptatite sau false, imaginare - nu-i aici locul sa discutam distinctia dintre ele) Ori cel putin asa pare sa fie. Pentru ca teama mi-e ca in realitate nu-i deloc asa. Si-aci stau dovada numeroasele cazuri de femei abuzate, fizic si nu numai. Femei care au trait incredintate ca pruncii din pantecele lor s-or naste intr-o lume respirabila, dar si femei care au nutrit convingerea ca vulnerabilitatii lor de orice fel nu i se va raspunde nici cu violenta, nici cu indiferenta, nici cu chicoteli tampe ori cu grohaieli primitive.
    Probabil insa ca pana atunci cand lectia vulnerabilitatii si vulnerabilizarii nu vor fi bine intelese si responsabil asumate de fiecare femeie si fiecare barbat in parte, blonda de mai sus va ramane asa, legata la stalpul infamiei ei, nuda si senina, etalandu-si nonsalant nuditatea de faptura expusa discretiei publicului, mizand, in principiu, pe mila acestuia.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 December 2011

    @ioana Tre' sa incep cu observatia ca tu ai vina de romancier, mai fata. Recordului precedent de intindere-n scris nu se simte prea bine-n mina ta.

    E-adevarat ca cele doua pot foarte bine fi cum zici pietre fundamentale ale constructiei fiintarii individuale, si de fapt exista si bune considerente teoretice cit si ample acoperiri istorice pentru sustinerea asta. Avem, cum se spune, traditie in acest sens.

    In fapt, ele sunt punctele de contact, usile dintre fiinta si ceilalti. Nu singurele, dar cu siguranta printre cele mai importante. Ca atare, functie de presiunea relativa a celor doua compartimente ele pot functiona natural intr-o directie sau in cealalta. In traditia clasica, pe cind societatea era mai dezvoltata si individul mai retardat, simpla lor deschidere ingaduia egalizarea presiunii in sensul rafinarii individului, si aceste observatii au dat si institutia istorica a calugariei in lumea vestica si inceputurile educatiei asa cum o cunoastem noi (adica, nu in familie, ci intre straini, la mila publica cum ar veni).

    In vremurile noastre, acumulindu-se cultura scrisa, e comuna starea-n care individul e mai dezvoltat si societatea mai retardata (mai ales in cazurile indivizilor suficient de avansati cit sa-si puna probleme de-astea). Ca atare, simpla deschidere a usilor astora curge valoare dinspre individ inspre societate intr-o mai mare masura decit invers, si asta-i motivul pentru care am vorbit asa cum am vorbit in text.

    Sigur, potenta slefuirii de sine este in continuare acolo, dar in practica eu nu folosesc nici una nici cealalta cu fetele (decit cu rare ocazii prima, si-n contexte discret dar atent controlate). Cauza este tocmai faptul ca-n socoteala mea jocul e destul de periculos, si a stapini oameni inseamna pina la urma a-i slefui cu minimum, nu cu maximum de caderi.

    Respiratia cosmosului e o problema a fiintarii (cosmosului). Adica daca-i fiinta, atunci respira. Daca nu respira inseamna ca-i masinarie, nu fiinta. Nu era o problema de respirabilitate a lui, cu alte cuvinte, ci de respiratie. Traieste au ba, chestia asta din care suntem noi parte ? Asa cum poate intuiesti fara sa pui numaidecit in cuvinte, titlul este inca una din nesfirsita lista de glumite trilematice. Nu-i vorba de mila, si termenul e folosit tocmai pentru contrastul (care mie-mi pare orbitor) cu ceea ce se discuta de fapt. Un contrast el insusi instructiv, pina la urma.

    Problema cu "se poate expune", asa cum zic eu, "poate fi expusa", asa cum zici tu e destul de adinca, si prin aceea importanta. Nu cred ca e o idee buna "sa fie expusa" pubera, femeia foarte tinara. E perfect acceptabil pentru femeia adulta "sa fie expusa", adica de-un altul, iubitul si pe cale de consecinta stapinul ei eventual, dar asta-n virtutea faptului ca femeia adulta-si poate construi angajamente suficient de complexe. Ea stie ce sa intrebe si stie cum sa-i fie cistigata increderea, si ca atare pe increderea ei justificata un altul poate decide. Astfel ea isi poate rezolva raminerile in urma (ca asta sunt si de asta discutam, pina la urma, chiar daca intr-o societate compusa parca exclusiv din retardati fie si numai problematizarea simpla a astor ramineri in urma ar parea de facto virf si stare-a superioritatii - iata cum superioritatea relativa-ntr-o baltuta se transforma usor in inferioritate absoluta de indata ce consideram firea insasi, si nu baltute).

    Pubera insa n-are (pentru ca n-are cum sa aiba) aceleasi relationari construite rational. Ea e capabila de aceeasi incredere, la fel de curata si la fel de absoluta ca orice alta femeie si ca oricind altcindva in viata ei, atit doar ca nu-i incredere. Pare, din exterior, incredere, da-i simpla credinta. Nu-i, adica, rationala. Pubera crea* quia absurdum est, ceea ce-i face cinste (si-i si natural cum de asemenea e de asteptat sa scoata din minti calmul matern, functionind deja pe alte coordonate, cum ne-am astepta fiind mama deja o femeie matura). Ca atare, orice expunere a ei sub imperiul altuia e un risc de doua ori - o data pentru ca poate iesi, obiectiv, prost si-o data pentru ca poate fi digerat prost, poate iesi subiectiv prost cum ar veni. Prea mult risc oricum si fara a le compune incontrolabil. E adevarat insa ca pubera are, ca orice fiinta vie, imperiul** indiscutabil asupra trupului si fiintei proprii, si ca atare se poate expune, ea pe sine. Adolescenta se afla, ca intotdeauna, intre astea doua, si-atunci ridica cu atit mai complicate probleme celui care se vede silit sa stabileasca unde s-o socoteasca-n fiecare caz concret si-n fiecare desfasurare concreta a faldurilor timpului din care-i compusa viata ei.

    Reciproca nu doar c-ar trebui sa fie, dar indiscutabil este valabila pentru barbati, doar ca barbatii nu-s un grup si nu-s o comunitate (modelul social al cimpanzeilor, reluat de diversele triburi salbatice nefiind nici intimplator nici inadecvat speciei - vorbim de grupul de femele cu progenitura pe de-o parte si masculii disparati si solitari pe de cealalta) si ca atare evaluarile sistematice sunt cvasi-imposibile. Voi recunoaste onest si ca-i o tema asupra careia n-am reflectat cine stie ce, din motivul simplu ca barbatii nu ma intereseaza mult dincolo de arta eviscerarii lor in timp record la nevoie si ca atare stiinta si curiozitatea din care se naste ea survin mai degraba pe coordonate anatomice decit fiziologice, sa zicem asa.

    Nu cred ca participantii intimplatori si de-o clipa in cadre pot fi foarte serios judecati dintr-o ochire asa, nici nu cred ca-i o indeletnicire prea respectabila. E drept ca omul poate reactiona corect in orice situatii, dar 'ai sa fim seriosi : toti sunt surprinsi, si fara indoiala vasta majoritate sunt surprinsi in locuri in care nu mai pasisera niciodata (pentru ca educatia sexuala nu se ocupa nici cu educatia nici cu sexualitatea, e un pur caz de 1984 ce se intimpla pe post de "educatie sexuala" la ora actuala). Cadrele fiind centrate pe femeia nuda, nu pe restul umanitatii imbracate nu-s susceptibile de-a spune povestea lor (lasind la o parte ca si aste cadre, ca si orice cadre, mint cu necesitate reprezentind, o larga discutie a posibilitatii reprezentarii... nude care-si are locul poate-n alta parte).

    Eu cred sincer ca a citi "presa" e un cumplit mestesug de timpenie astazi, o activitate complet nerecomandata celor nepregatiti, si prin pregatiti ne referim la studii de psihologie clinica, psihopatologie de-a dreptul nu asa, pur si simplu. Feministele sarmanele... ma rog, mi se pare ca vislesc pe uscat aburcate intr-o galeata si cu-n facalet pe post de visla de treizeci de ani si mai bine. E doar o parere, pina la urma eu nu-s feminista.

    ---------
    * Da, la imperativ, nu la indicativul prezent (creat). E o gluma.
    ** Imperium. E un termen de arta.

  8. Ce bune-s slavonordicele astea.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 December 2011

    Slavonordicele din Cehoslovacia, gen ?

    (Tipa-i vopsita, ceea ce-i evident, bai nubule bai.)

  10. da' n-am inteles de ce ar fi relevanta doar culoarea parului. si totusi pacat, doar slave.

    sau germania gen

  11. Mircea Popescu`s avatar
    11
    Mircea Popescu 
    Saturday, 10 December 2011

    Apai daca-i intrebi pe rusi ei or avut populatie si pe Luna cind or ajuns americanii acolo.

  12. @Mircea Popescu: De acord cat priveste chestiunea cu mestesugul de tampenie, cum sunt de acord si cu afirmatia conform careia nu-i o indeletnicire tocmai respectabila aceea de-a "judeca" asa, la o prima ochire. Se prea poate ca imaginatia mea sa se fi infierbantat prea repede si prea fara motiv...
    Nu intrutotul de acord cu aceea ca acele cadre, centrate fiind pe femeia nuda, nu-s susceptibile de-a spune povesti despre restul celor trecatori prin cadru...Dimpotriva, asa zice. Uneori, insasi ipostaza asta de "trecator" printr-un cadru poate fi mai lesne susceptibila de-a istorisi ne...fardat o poveste (cu atat mai mult cu cat subiectul e altul, camera e centrata pe obiectul povestii vazut din perspectiva fotografului, si-atunci...unele elemente secundare ce tin de decor pot scapa la prima mana...acuma depinde, fireste, si de alte chestiuni: daca poza a fost pregatita au ba, daca da - atunci daca ea a fost pregatita pana in cel mai mic detaliu s.a.m.d. - chestiuni pe care nu are sens sa le detaliem aici...)
    Sa plecam asadar de la aceea ca nu-i laudabil sa judecam de la prima ochire si sa admit ca m-am pripit cu judecata mea, e drept!
    Acum...cat priveste "expunerea" puberei la "mila" publica...Am luat in calcul si posibilitatea ca titlul sa fie in perfecta contradictie cu mesajul articolului, acesta fiind nu doar un procedeu foarte...in spiritul Trilemei, ca sa zic asa, cat si un bun mijloc de a sublinia, prin contrast, ideile din text.
    Daca am simtit nevoia sa nuantez - cam prea pe larg, e drept, si asta nu neaparat din motive ce tin de vana, cat din ratiuni ce tin de lipsa experientei in practica scrisului si dintr-o oarecare incapacitate "structurala", daca doresti, de a practica exercitiul contragerii - a fost pentru ca textul mi-a adus imediat in minte cateva chestiuni care m-au preocupat de-a lungul timpului (asupra unora dintre ele dizertand, de altfel, si in seara asta aici si pe blogul meu)
    Am inteles acum de ce ai zis "mila" si nu "discretia" publica, incursiunea culturala pe care mi-ai oferit-o a fost nu doar lamuritoare pe deplin pentru subiectul in cauza, cat si utila in lamurirea unor neintelegeri mai...ample pe care le aveam, recunosc.
    Cand ma refeream, asadar, la expunerea puberei, intr-un exercitiu al asumarii vulnerabilitatii proprii, nu ma gandeam (si sper ca nu s-a inteles asa din text!) ca ar trebui sa legam toate adolescentele de 16 ani trecuti de-un stalp, goale-golute, si sa le lasam asa vreun ceas ori doua, cat sa se parguiasca bine sub soarele dogorator al discretionarei mile publice. Nu!
    Si asta pentru ca in ceea ce spui despre increderea femeii mature si credinta fetiscanei ai perfecta dreptate! Acesta e si motivul pentru care, in mesajul meu, am utilizat o data, macar, "incredintare" in loc de "incredere". Era o diferenta de nuanta pe care si eu am perceput-o si am exprimat-o, in felul meu, oleaca mai stangaci.
    Sigur ca educatia (de orice fel ar fi ea) presupune o slefuire facuta cu pierderi cat mai mici, iar nu o "cioplire" (si asta discretionara) a fiintei fapturii. Sigur ca e primejdios, si nici macar nu-i un joc, e o capcana primejdioasa, sa crezi ca imparatesti (altfel decat in gluma) peste o fiinta ori peste mai multe, asupra carora ai dobandit drept de viata si de moarte. Educatia-i una, iar anihilarea individului e alta!
    De asta inteleg perfect ce spui atunci cand faci trimitere la orwell-ianul "1984"...caci, daca nu-i pat al lui Procust, atunci e negresit o aplicatie a lui "1984" ceea ce noi "chemam" educatie acum...
    Am recitit si articolul la care faci trimitere, cel cu tigancusa si strainul, cat si cel despre fata in rosu, cu sani apetisanti.
    Buninteles ca, in calitatea ta de om responsabil ce te gasesti, tu nu le expui pe fete unor astfel de probe ale...infamiei publice, iar pe acelea de-s pubere o data in plus, tocmai din ratiunea ca poate iesi de doua ori prost: o data obiectiv vorbind, si-a doua oara subiectiv.
    Dar e o diferenta aici: intre a expune o fata in intreaga ei nuditate, intr-un spatiu public (nepregatit / nedeprins sa o recepteze ca atare, indiferent cat de corect s-ar pricepe oamenii sa reactioneze in varii situatii!) si a crea situatii ce pot dobandi conotatii sexuale de varii...intensitati, asta depinzand de cat de fluida-i mintea celui de le priveste (in cazurile date, blogherita din TM ori cele doua fete cucuiete)
    Eu ziceam, insa, despre practica exercitiului asumarii vulnerabilitatii, ca o posibila componenta in procesul educatiei individuale, in asa fel incat sa se poata obtine din asta o societate pusa cat mai bine la adapost de...ceea ce scriam acolo: priviri neigienice, chicoteli tampe, grohaieli primitive, poltronerie si altele asemenea...
    De asta ziceam ca, in egala masura, chestia asta e aplicabila si barbatilor, din mai multe ratiuni: o data pentru ca orice femeie expusa astfel ii poate "apartine" intr-un fel si unui barbat (ca-i tata, frate sau sot) si a doua oara pentru ca si el, barbatul, se poate trezi "expus" astfel, in varii imprejurari (iar asupra unui caz particular am insistat oleaca mai mult pe blogul meu)
    Probabil insa ca am nascut o confuzie, pentru ca prin genul acesta de abordare m-am indepartat olecuta cam mult de litera si de spiritul textului original.
    Si resorturile acestea insa textul de fata le-a actionat in mintea mea, asa ca...
    In ce priveste chestiunea cu "respiratia" si "respirabilitatea" Cosmosului, ai dreptate, am interpretat nitel confuz si ambiguu si am ratat sensul din articolul tau. Mea culpa.
    A, si pentru ca am uitat, adaug aici: evident ca pubera/adolescenta, stapanind (totusi) peste propriul ei corp si peste tot ce deriva din asta se poate expune cu de la sine hotarare...discretiei publicului. Situatie in care, in cel mai fericit caz, putem zice ca a pasit la propriu in viata, asumandu-se pe sine ca persoana si devenind un jucator serios la bursa, cu consimtamantul sau fara consimtamantul mamei si uneori, de cele mai multe ori, in ciuda acestuia...

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Sunday, 11 December 2011

    Voiam sa-ti zic pe blog ca nu-i self estime-ul ci self esteem-ul. Si-n plus ca pina la urma curiozitatea apropo de organul ceausist nu-i cine stie ce mare chestie, o tendinta de demitizare normala si deloc surprinzatoare, si pina la urma o curiozitate naturala a femeii pentru sula cizmarului, ce mare chestie ? Cre' ca se da prea multa atentie fetisismului, ce-a cistigat si ce-a pagubit cadavrul ca i-a inspectat o Cersaela albiturile ?

    Io nu zic ca nu-s susceptibile de-a spune povesti, ci tocmai asta : ca spun povesti. A nu se intemeia acum pe povesti judecati de larga... respiratie, ca e un temei alunecos de tot.

    Sa stii ca vina de romancier nu-i calitatea de-a scrie bine, ci dispozitia de-a scrie mult. De-aia eu ma astept de exemplu la mai mari rezultate din partea deluvionalului dar tinarului musiu Freud, cit de multe prostioare s-or gasi intretesute printre deversarile lui decit ma astept de la persoane mult mai cuminti sa zicem, dar in acelasi timp mult mai constipate. E, cu alte cuvinte, infinit mai usor sa indiguiesti un riu deja existent decit sa indiguiesti un riu care nici macar nu exista : chiar daca primul pune niste probleme pe moment, ultimul va necesita si instalarea de pompe, cautarea de surse de apa scl. Pe termen lung iese mai scump.

    Educatia-i una, iar anihilarea individului e alta!

    Pe ce te bazezi ?

    Buninteles ca, in calitatea ta de om responsabil ce te gasesti, tu nu le expui pe fete unor astfel de probe ale…infamiei publice

    Sa stii ca depinde mult si de public.

    (in cazurile date, blogherita din TM ori cele doua fete cucuiete)

    Foloseste cu incredere mecanismul relationarii, ca de-aia ne-a blagoslovit Sf. Hastemele cu a href. Altminteri referintele sunt destul de opace, si-ar fi si pacat sa ne comportam intr-un mediu faimos tocmai pentru hipertextualitate ca si cum ne-am gasi tot pe bidimensionale pagini de hirtie.

    asa fel incat sa se poata obtine din asta o societate pusa cat mai bine la adapost de…ceea ce scriam acolo: priviri neigienice, chicoteli tampe, grohaieli primitive, poltronerie si altele asemenea…

    Te-ar putea surprinde, dar eu nu cred ca asta-i un scop nobil, sau practicabil, sau de dorit. Imi pare ceva similar cu situatia gradinarului care aspira sa cultive niste flori fara pamint, sau fara frunze, sau mai stiu eu ce constructii de-astea eterate, care-i un alt fel de-a spune moarte. Lasa sa chicoteasca, sa grohaie, ce mare chestie, problemele mari nu-s reactiile naturale in toata timpa lor onestitate cit reactiile nenaturale, in toata timpa lor pretiozitate. Alea cu arsul pe rug intru "salvarea societatii", alea cu "este netovarasesc, tovarasi", alea-s marile probleme, nu faptu' ca gheoraie pustimea.

    Stii cum e si cu jucatorii astia la bursa... nu oricine merge pe floastar in costum e om de afaceri de-acum.

  14. @Mircea Popescu: Referitor la partea din intrebarea ta legata de educatie vs. alienare - pe ce ma bazez?, am cugetat indelung, dupa cum se vede, si am decis ca nu-ti pot raspunde decat ca ma bazez exclusiv pe bunul-simt, ceea ce, stiu deja, e un raspuns subtire, subtire de tot!
    Cautasem aseara sa incropesc un raspuns pompos, in care, pornind de la etimologia cuvantului "educatie", sa-ti zic ca ea ar trebui sa fie demersul de a inzestra individul cu instrumentele / abilitatile necesare unei bune raportari/ adecvari a lui la societate, proces care nu ar trebui, la modul ideal, sa duca in vreun fel la alterarea definitiva a...unicitatii lui.
    Apoi, ca sa nu par complet tampita, vorbind doar asa, la modul ideal, am cautat sa re-lecturez un pic din niste manuale de pedagogie, spre a-mi improspata niste notiuni si am constatat ca majoritatea propun o abordare a educatiei din perspectiva...manageriala: cum sa facem, adica, sa adecvam individul la exigentele mediului / societatii, ceea ce se cam reduce, e drept, la alienare.
    M-am zdruncinat asa de tare incat imediat mi-a zburat gandul la cum imi voi aliena in urmatorii ani baietelul, in acord cu "reperele metodologice integratoare" (da, da, asa suna formulat la "metodica"!) si cu "orientarea valorica socotita ca finalitate pedagogica" (iar asta chiar suna ca-n Orwell!)
    Asa ca...nu ma bazam decat pe argumentele bunului simt atunci cand scriam cele de mai sus.
    Ca sa nu abuzez de spatiul de aici, am trimis cateva consideratiuni pe care le-am socotit cu caracter mai...personal pe adresa de office a Polimediei. Cam asta-i tot...

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Monday, 12 December 2011

    Sa stii ca ti-am raspuns la imeil, da' mi-a venit instiintare ca yahoo continua sa nu functioneze. Cum procedam, trimiti tu de pe ceva serviciu functional (ca de ex gmail) sau iti scriu aici ?

    E drept ca bunul simt asta e un raspuns tare subtire.

    Nu exista abuz de spatiu pe Internet. E un mediu fara limita si fara masura. Sparge-l.

  16. @Mircea Popescu: Am trimis adresa de gmail.
    Da, am realizat ca-i un raspuns subtirel si ca n-oi face decat sa par naiva, ceea ce...
    Am experimentat ca-i tare greu sa-ti invingi limitarile proprii, mai greu oricum decat sa te iei la tranta cu limitarile situate inafara.

  1. [...] scris asta-seara pe blogul lui Mircea Popescu niste divagatii despre vulnerabilitate si [...]

  2. [...] imaginara de-a fi aproximativ de dimensiunea unui simbure de mar, puneti-va pentru un moment in situatia Mariei. Poate ca puteti intrezari astfel, fie si numai pentru o clipa, cit de intolerabila se gaseste [...]

  3. [...] face foarte bine la ten). Si gata, lasati-le sa se raceasca daca puteti (amenintarile cu bataia si legarea la stilp in piata functioneaza destul de bine aici) dupa care reveniti si [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.