Pe mine incepe sa ma oboseasca Bogdan Ghiu

E luata la intimplare, n-am ales una anume sa ziceti ca-i bietul om prins pe picior gresit, a vorbit si el niste prostii in microfon in virtutea excitatiei nervoase, oboselii, senilitatii sau ce altor scaderi or mai fi afectind spiritul pe calea indirecta, a torpilarii trupului. Nu dom'le, geme Internetul de timpenii de-ale lui in ultimele zile,

“doctorul Arafat trebuie interpretat ca simbolul legăturii dintre democraţie şi viaţă, o legătură care a fost adusă în stare de urgenţă.”

Altfel da, am inteles, e si Ghiu ceva poet minor, premiat o data sau de doua ori de ceva organizatie cvasi-culturala de care n-am auzit (pe bune acuma, sunteti capabili sa numiti doi-trei din membrii juriului care l-au premiat pe cetatean, daca poezia premiata sau anul premierii nu sunteti capabili sa mi le oferiti fara a va documenta putin ?). Foarte bine, e frumos sa scrii poezie, nu hraneste pe nimeni si nu rezolva nici o problema dar c'est dommage s'en passer.

A tradus o buna cantitate de carti proaste scrise de autori intolerabili (Richard Rortyⁱ, Pierre Bourdieu, Foucault, Deleuze, toata trupa de textieri rezultati din sistemul publish or perish importat de la saxoni si grefat pe-un fanfaronism tipic francez de-a spune chestii socante ca sa contezi, ca doara-i salon si-i plin de dame. Toata trupa de textieri pe care-i ling intr-o imbalosare obositare wanna-be "intelectualii" de stinga de pe la noi de zici c-a dat baba murdara pe picioare de moaste de-alea bune, tinute sub tejgheaua popii.)

Da' sa nu ma intelegeti gresit, sa traduca tinarul, in halul in care suntem cit ce priveste racordarea la cultura lumii si-un milion de maimute traducind oricit de prost milioane de carti oricit de proaste tot se constituie intr-un beneficiu net. Minor, dar net. Neglijabil, dar net. Nu se cere nimanui sa traduca chestii importante sau eventual sa schimbe fata lumii, atita timp cit face ceva foarte bine ca face, eu sunt pentru.

Si nu ma mira ca dupa atita betie de cuvinte consumata vicariously-n reluare prin camarute de mansarda intr-o provincie a provinciei celei mai provinciale (ca nu s-o fi dus Ghiu sa sada la masa cu astia pe unde-si dau ei prostiile pe gura afara cu un zimbet smecheresc complice si-ntru amuzamentul colectiv al unei culturi care in mare cam pricepe ca zicem la misto sa mai ridem si noi, bine ? - oricum nu-l primeau, cu oricite recomandari de la Manolescu venea dat fiind ca n-o auzit nimeni de Manolescu pe-acolo, ca nu-i Norman Manea nici Manolescu asta, sa se fi auzit in strainatate de el acuma) a ajuns bietul sa chiar creada si sa-si chiar inchipuie ca simte ce-o simtit eroinele din romanele de dragoste respective. Pina la urma asta-i soarta fetei de familie buna crescuta-ntr-un fund de Kansas sau Kentucky, sa vina la New York si sa isi declare dragostea pura pentru autorul romanelor de dragoste comme-il-faut care i-au deschis ei ochii asupra "lumii si vietii", in conditiile in care ala-i putin betiv si putin homosexual. Si-si petrece serile rizind cu prietenii de gisculite naive fix ca ea, si scrie "prostiile alea" doar pentru ca trebuie platita cumva si chiria.

Da' sincer va spun ca incepe sa ma oboseasca sa-l vad cum ia toate astea si incearca sa le puna in opera, sa le "traduca-n fapte" vorba' lu' socialistii precedenti de ne-au amarit noua zilele, sa faca din rahatul lui Rorty bici contra crizei si raspuns la intrebarile vietii sau ceva. E trist, am senzatia penibila ca urmaresc un copil cu handicap mental caruia ceva dement i-a spus ca o cheie de-aia mare, de parada, cum se impart la ocazii notabiliatilor "cheile orasului" e capabila sa deschida ceva lacatel de-l tine pe el legat de-un stilp. Si se chinuie si se zbate si mai bas nu realizeaza ca NU MERGE ASA in pizda ma-sii.

Asta ar trece cum ar trece, pina la urma sunt minim o suta de de-astia cu mucii pe piept alergind intr-o mare agitatie emfatica despre cum conteaza ei si cum stiu si fac ei chestii, de la gazeta la gazeta si de la cafenea de fite da' mai ieftioara la barulet "de underground" da' ieftin bine de tot. Da' ma oboseste cumsecade sa-l vad cu pitipongeli pasiv-agresive-n program a la Irinel Columbeanu, cum adica vorbeste el multimii care n-a auzit nici de Deleuze nici de Foucault, si in general se pisa cu mare jet pe ei si pe ideile lor in viata de zi cu zi da' cumva magic (crede Ghiu) sunt ei acolo asa fix lacatelul la care se potriveste cheita lui de pleu asudat (ca-i facuta cu sudoarea fruntii, nu de alta) si astfel se va deschide marea lada cu bogatii si o jumatate de imparatie sau ce imaginar oniric mai populeaza intelectele suntate ale pustimii retardate.

Pe bune bai asta, daca te pune careva subsecretar de stat, ambasador la Emmentaler, consul la Schweizer sau ce frant mai speri tu nu va fi din cauza ca a fost impresionat de ce sudoku ai facut tu cu cuvintele-n piata. Nu merge asa, relaxeaza-te, fute si tu ceva si ia-o mai usor. Bine ?

Ca deja o dai in penibil si e obositor.

1. Pe bune acuma, nu cred sa fi citit timpenii mai auto-satisfacute-n prostia lor cu saliva pe piept decit la Krugman (I, II, III). Sau ma rog, la restul de "oameni de stiinta" de-ai socialistilor de-si zic prin absurd liberali. [↩]