Antinoncanon

Thursday, 08 December, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ideile de mai jos nu sunt opinii. Sunt fapte. Chiar daca se gasesc prezentate sumar (anume spre a nu exceda abilitatile de patrundere ale alfabetizatului mediu) totusi ele survin dintr-o structura omogena cu radacini hapt in inima lumii, cu care stau in acelasi raport in care sta virful aisbergului cu aisbergul insusi.

Datorita maiestriei autorului cit si benevolentei lui, ele se gasesc prezentate de asa natura incit sa ingaduie discutia fie in integrum fie pe portiuni, aceasta din urma abordare fiind accesibila fara ca prin ea sa se piarda contactul cu realitatea. Conditia necesara oricarei discutii este insa o solida ancorare a preopinentului intr-o reprezentare corecta a procesului discutarii, si anume : ca discutia este operatiunea prin care ideile de mai jos, care nu sunt opinii, ci fapte, pot fi folosite (pe alocuri cu sprijinul si prin bunavointa autorului) pentru a isi lamuri preopinentul anumite neclaritati si a isi corecta anumite reprezentari gresite pe care si le-a format, in cursul vietii sale, asupra temei in discutie. Nici intr-un caz nu se poate proceda la o absurda incercare dimpotriva, presupunind adica o nereala perfectiune a preopinentului, care chipurile ar urma el "sa imbunatateasca" sau chiar "sa corecteze" ideile expuse. Aceste din urma traznai - semnul sigur al unui intelect zdruncinat - nu pot produce altceva decit o cantitate de ridicol corespunzatoare cu efortul pe care respectivul l-ar investi in a scuipa drept in sus.

I. Literatura romana nu exista ca atare. Exista incercari disparate de-a produce valoare-n scris, din care o parte ne-au survenit pina astazi. Aceste incercari disparate nu se ridica insa la nivelul unei literaturi si nu se coaguleaza intr-o literatura.

    I.a. Romanul romanesc nu exista. Intrucit romanul este punctul de forta al oricarei literaturi, tot restul organizindu-se amasurat in jurul acestui centru, cea mai simpla (dar nici intr-un caz singura) metoda de-a demonstra punctul I dinsus este observatia banala ca romanul romanesc nu exista.

    Contrar asa-ziselor "evaluari critice" colportate din gura in gura de persoane necalificate intru aceasta ocupatie, nici Marin Preda nici Liviu Rebreanu nici Mihail Sadoveanu nu conteaza ca romancieri. Primul si ultimul sunt un fel de incercare a societatii de-a crea un Constablei din nimic. Ei scriu silitor ceea ce li se cere, ca niste scolari ambitiosi dar stupizi. Productiile lor isi dau maxima masura a valorii ori de cite ori sunt folosite pentru a aprinde focul. Rebreanu ar fi putut sa fie un romancier, daca isi facea timp la un moment dat sa scrie un roman. Din nefericire, evenimentul nu a avut loc.

    O mentiune speciala se impune pentru Hortensia Papadat-Bengescu, aceasta token black guyii a asa-zisei dar in fapt inexistentei "literaturi" romanesti : e un fel de Anisoara Odeanu mai popularizata. A presupune o cu totul imaginara "valoare literara" in productii de-aceasta teapa e atit de ridicol precit sunt si aerele de cunoscator in ale oenologiei arborate de vre-un cocalar de Bambooiii. A se scuti.

    In realitate, singurul roman romanesc cvasi-acceptabil de pina la aceasta data nici macar nu-i de fapt roman, si-a fost produs de Nicolae Filimon. Leonida Neamtu si recent-trecutul MHS ar putea fi exemple de pietre care sa intre-n salba ce s-ar aseza la un git. Noi n-avem insa gitul (in principal dintr-o trista lipsa de cap, dar sa trecem).

    I.b. Poezia, domeniu in care republica literelor din patrie se prezinta la granita de jos a onorabilului, este reprezentata de Tudor Arghezi. Acesta este numele care conteaza in poezia romaneasca : Tudor Arghezi. Nu putem spune ca ar fi un geniu, nu este nici un Shakespeare nici un Dante, dar este capabil sa ne reprezinte onorabil in lume. Nichita Stanescu si Mircea Cartarescu compun esalonul secund (chiar daca ultimul intra mai mult pentru ce evaluam ca va mai scrie decit pentru ce-a scris deja). Sunteti liberi sa ordonati aceasta tripleta dupa propria preferinta, pina la urma poezia-i o chestiune de gust. Nu va intindeti cu libertatile mai mult de-atit insa, pentru ca nu e cazul.

    Din plevusca s-ar mai putea vorbi de-un Ion Barbu, si de alti citiva. Mihai Eminescu este un poet neglijabil, fara a mai fi nevoie de alte discutii. Sau daca neaparat doriti alte discutii, putem observa ca poeziile lui se pot produce si amestecind mecanic intr-o oala cu cuvinte-nentelese. In tot cazul, intre el si cei nominalizati mai incap minim zece alte nume, si l-am numit chiar daca de fapt nu merita strict pentru a pune la locul ei o anumita aiureala desantata despre "poetul national" si alte balarii. Nu este Eminescu nici poet nici national.

    I.c. Cel mai bine stam la capitolul Caragiale. Aceasta este singura noastra pretentie valida la universalitate. Sigur, cetateanul nu era de fapt roman, n-a fost acceptat niciodata ca roman si a murit suparativ pe noi. Suparat pe buna dreptate. Tot dintr-o trista lipsa de capv.

II. Nu exista un "canon" al "literaturii" romane ; nu exista o critica a "literaturii" romane. La o vedere superficiala lipsa obiectului criticii ar insemna numaidecit lipsa criticii, dar aceasta idee nu-i in fapt valida teoretic, iar in practica ne-am astepta din partea unui popor rau de munca, slab de fapta dar preabun de gura sa chiar aiba critica si unde nu este literatura. Totusi, nu are.

Ceea ce trece drept critica (sau mai propriu spus e acceptat drept critica pur si simplu din dorinta stupida de-a avea si noi "una de-aia", ca niste copii care nu stiu citi asa ca-si doresc ochelari) este in punctele ei cele mai inalte o colectie de aiureli confuze izvorite din niste minti rau structurate. Luati de exemplu Zarifopol, care conteaza printre cei buni, luati de gustati din aceasta problema ilustrata si-n fine poftiti si-un exemplu de ce si cum ar trebui sa fie critica pentru ca sa chiar conteze : Ionica cel nu tocmai prost. Exista citeva bucatele acceptabile pe ici-pe colo, dar fara exceptie n-au intinderea necesara alcaturii unui canon.

    II.a. Monumentala critica a literaturii romane de G. Calinescu este un almanah supradimensionat. Volumul nu are alta valoare decit cea pe care-o are o enciclopedie ilustrata pentru studentii de gimnaziu si eventual liceu daca-s mai lenti la cap, e atit de departe de-a structura o imaginara dar absenta critica a literaturii romane intr-un canon cit este si-un desen dintr-un manual departe de-a fi pod sau dig sau ce. Sigur ca "impune" prin monumentalul lui volum, dar este pur si simplu un blog in editie tiparita, si in acest context prin blog nu numim Trilema, si nici nu ne referim la blog in sensul de ceea ce ar trebui sau ar putea el sa fie. Pur si simplu ne referim la blog asa cum este el, o colectie de pareri, in parte stupizele in parte rau informate in parte negindite pe de-a-ntregul, aruncate sforaitor lumii pe palida intemeiere a unei cu totul imaginare importante a autorului lor.

III. Este adevarat ca oricine poate sa scrie poate sa scrie. Este insa fals ca oricine poate sa citeasca poate sa critice. Tot asa cum nu toti cetatenii alfabetizati devin de-acum prin actul alfabetizarii de-a dreptul intelectuali, tot asa cum nu orice nevasta se pricepe la futut in virtutea faptului ca din cind in cind se fute, idem si exact la fel nu oricine citeste e de-acum critic si-n pozitia de-a forma pareri si-a formula opinii pe socoteala a ceea ce-a citit.

Asta nu inseamna nici intr-un caz ca indeletnicirea formarii de pareri si formularii de opinii este un ce nedorit sau daunator, oricit de rizibile si defecte or fi fiind rezultatele. Totul atirna de acuta si profunda intelegere din partea pareristului si opinieretului ca, si aici am sa citez un clasic inca in viata,

Conditia necesara oricarei discutii este insa o solida ancorare a preopinentului intr-o reprezentare corecta a procesului discutarii, si anume : ca discutia este operatiunea prin care ideile de mai jos, care nu sunt opinii, ci fapte, pot fi folosite (pe alocuri cu sprijinul si prin bunavointa autorului) pentru a isi lamuri preopinentul anumite neclaritati si a isi corecta anumite reprezentari gresite pe care si le-a format, in cursul vietii sale, asupra temei in discutie. Nici intr-un caz nu se poate proceda la o absurda incercare dimpotriva, presupunind adica o nereala perfectiune a preopinentului, care chipurile ar urma el "sa imbunatateasca" sau chiar "sa corecteze" ideile expuse. Aceste din urma traznai - semnul sigur al unui intelect zdruncinat - nu pot produce altceva decit o cantitate de ridicol corespunzatoare cu efortul pe care respectivul l-ar investi in a scuipa drept in sus.

Cam asta ar fi republica literelor in patria muma. Ne apucam si noi de treaba ? Ca iata au trecut doua sute de ani de la inventarea poporului roman cu aplicare retroactiva si-au trecut cam degeaba. Asteptam ceva anume ?

———
  1. John Constable, 1776 - 1837, pictor romantic englez specializat in peisagistica. []
  2. Expresie englezeasca, explicata cu ocazia bilutelor amare. []
  3. Magazin satesc cum bardezi amplasat in cel mai mare sat al Romaniei, Sectorul Agricol Ilfov. La mare moda printre cele doua-trei milioane de rurali care fosgaiau in zona respectiva la momentul scrierii. []
  4. "Dupa prea amara viata..." []
  5. Si apropo de aceasta perpetua si desantata lipsa de cap, ne putem intreba daca nu cumva decapitarea elitei a fost principala caracteristica nationala a comunismului in Romania. []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

35 Responses

  1. De asemenea sa notam ca 'umanismul romanesc' nu exista, si compararea unor popi cronicari cu mari italieni gen dante sau etc, e complet prostesc. Si nici ilumismul, scoala ardeleana e un mare rahat, dat fiind ca niste popi care tot o luau in brate pe asta cu poporul latin, popor crestin si hai sa traducem rugaciuni; nu are absolut nimic de a face cu revolutia franceza, diderot-dalembert-enciclopedie, montesquieu, napoleon, cod civil, muie biserica, monarhia, etc. Romania era sub dictatura fanariota, Klein cu scoala ardeleana era un german creco-catolic iar aici aveam sa pupam cultura franceza cu vreo 100 ani mai tarziu, Cuza.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 December 2011

    Astea toate fiind preocupari de-o natura mai politico-istorica decit ne intereseaza pe noi aici.

  3. Coloja si Popescu Simona

  4. Ba e bun si pe tema ca nu avem cultura, ca faptul ca niste popi au belit pula ca moldova e romaneasca si ceva carti despre pacate si sfinti nu inseamna contributie in literatura.

  5. Ne asortam in pareri pe ici, pe colo. Maine, cu mintea mai odihnita, reiau articolul si schimbam, poate, doua vorbe. Seara buna.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 December 2011

    @Eugen Simion Bai cum drac sa te nasti in 1980 si sa arati de 45 de ani in 2011 ?! E un mister.

    @Freud Da' noi vorbeam de literatura nu de cultura domnu'.

    @sonia rauss Pofteste cu curaj, ca nu musc. Si daca musc, nu mestec. Si daca mestec, nu-nghit. Si daca-nghit, asta este.

  7. Eugen Simion`s avatar
    7
    Eugen Simion 
    Thursday, 8 December 2011

    Dar nu sunt nascut in 1980. De unde ai dedus asta?

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 December 2011

    Vorbeam de Simona P nu de anonimi ca tine.

  9. Eugen Simion`s avatar
    9
    Eugen Simion 
    Thursday, 8 December 2011

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Simona_Popescu
    Aici spune altceva.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Thursday, 8 December 2011

    Mnoa insemneaza ca de fapt confund persoanele.

    Dom'le, cite poete Simona Popescu pot pentru ca sa existe in lume ?

  11. Eugen Simion`s avatar
    11
    Eugen Simion 
    Friday, 9 December 2011

    Am uitat de parazitii si margineanu. Si nu fi un ingust privind exemplul meu

  12. Subiectul dezbatut e poate unul din cele mai bune. Pentru simplul motiv ca ne referim la identitatea nationala de care cei mai multi se cramponeaza fara sa poata si argumenta solid...
    Subscriu, Arghezi e unul sau chiar cel mai reprezentativ pentru poezia romaneasca, Macedonscki e si el un poet si dramaturg care, dupa umila mea parere, a fost pe nedrept marginalizat de societatea romaneasca de astazi.
    Putini din tinerii ( copiii) zilelor noastre stiu cine este acesta.
    La fel, Caragiale nu mai este citit decat sub forma de lectura obligatorie, dar si atunci exista varianta internauta a cautarii pe google.
    De exemplu, un posibil mare romancier putea fi Radu Tudoran, daca e sa ne gandim macar la " Fiul risipitor". Dar nu este, in scoli studiul este minimal si tot mai superficial. Importante par sa fie acele portofolii obligatorii care contin de regula, foi xeroxate cu copy-paste-uri de pe net. In capsorul copilului ramane o vaga informatie ce sfarseste uitata foarte rapid.
    De acord si in ceea ce ai punctat despre Rebreanu. E un scriitor pe care l-am citit cu placere poate datorita stilului in care stia sa te atraga in subiect inca de la primele randuri. Nu te puteai plictisi citindu-l, insa mereu mi s-a parut prea putin ce ne-a lasat in urma.
    Atat deocamdata, timpul la job nu mi-e prieten bun. Multumesc pentru articol.

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    Asta cu educatia copiilor e cea mai mare tristete, in loc sa cistige din scoala un instrumentar care sa le ingaduie sa taie in carnea literaturii pina-si gasesc feliile care sa le convina lor, sunt fortati sa inghita mizerii de dragul unei triste si complet stupide ierarhii ale unor oameni care nu conteaza (profesorii de literatura la nivelul cel mai de jos, "criticii" la nivelul superior, partidul deasupra tuturor bineinteles scl).

    Pacat de ei, dat fiind ca nu esti in viata asta decit o singura data tinar. Facultati poti face oricite doresti toata viata, dar clasa a 10-a o faci o singura data, la 16 ani.

  14. Pai taman din mijlocul problemei faceam referire. Si sa zicem ca ai mei pusti sunt un pic mai receptivi, ca inca ii mai vad mergand la biblioteca si inca mai citesc cate o carte. Si inca mai pun intrebari atunci cand ceva nu le e clar, Inca mai discutam. Dar tot nu e de ajuns. Astfel de discutii au cam disparut la scoala. Se respecta programa aia care a trecut de atatea ori prin chinurile facerii incat o sa ramana stearpa, naibii. Trist.
    Aici pierdem ca natie. Daca mai avem valori reale, putine dar solide, se pierd cu o viteza ametitoare. Vom sfarsi prin a nu mai pasa nimanui. De aceea ma bucur sa gasesc astfel de subiecte.
    Tineretea are avantajul curiozitatii, are o capacitate de absorbtie fantastica. Nevalorificata si nefolosita se stinge sub tendinta de a trai ca frunza pe apa.
    E treaba dascalilor sa vada in tineri potentialul. E menirea lor sa le insufle dragostea de lectura si carte.

  15. Hehehe...acum câteva luni spuneai că_Cărtărescu-i cel mai bun, eu ziceam Arghezi. M-o făcut mumă-mea influencer. :P

    Da' să ştii că la roman începem să prindem cheag. (Cam simultan cu cinematografia, c-o fi şi libertatea asta neliberă bună la ceva.) Şi pe Cărtărescu trebe musai să-l pui şi cu Orbitor. Plus Gheorghe Crăciun (yeap, mă repet), Petre Cimpoeşu, Filip Florian, Dan Lungu, Bogdan Suceavă, Lucian Dan Teodorovici... I'm forgetting people.
    Mircea Horia Simionescu, musai...

    Apoi, de ce pleci de la premisa că o literatură e compusă exclusiv din Opere dintr-astea cu majuscule. Eu mă bucur că avem ce-avem şi că lucrurile se mişcă spre mai bine.

  16. Mircea Popescu`s avatar
    16
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    @sonia rauss Drept.

    @cosminmaricari Nu contest ca incepem sa prindem cheag, e adevarat. Ba chiar am sperante mari, daca intr-adevar reusim sa ne vedem de viata inca 20-30 de ani imi pare inevitabil marele roman romanesc. Sigur, Isarescu face observatii de bun simt precum de exemplu aia ca de cite ori am avut peste o suta de tone de aur in tezaur a sfirsit prost, si ca atare se cam teme pentru viitor, da' io fiind mai tinar imi pot permite sa fiu optimist. Inca.

    Acuma noteaza ca eu nu ma apucasem de un demers pozitiv, ci de distrugere in massa. Ca atare n-am trecut acolo nume mai deloc (Simionescu in schimb este). Da' pina la urma asta-i si rolul si locul unui demers de distrugere in massa : sa se poata pe locul astfel eliberat edifica demersul pozitiv. Asa ca baga mare (tu impersonal, zicind :p)

    Eu nu zic ca o literatura e compusa exclusiv din Opere. Eu zic ca o chestie fara Opere nu e literatura. Tot asa cum prinzul fara carne nu e prinz chiar daca prinzul nu se compune exclusiv din carne ca nu suntem felide. Ma rog, unele suntem, dar chiar si atunci!

  17. Da, scuze, l-am ratat pe Simionescu în text. :)
    Păi bine, tu distruge cât poţi, că după aia venim noi (noi impersonal, zic) şi încercăm să punem ceva în loc. :D

  18. Mircea Popescu`s avatar
    18
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    Team Trilema!

  19. Ce te califica pe tine sa faci o asemenea analiza?
    Raspunsul tau, il preiau si eu pentru a avea calificarea de-a analiza cum vrea pula mea, aceasta trilema.

  20. Mircea Popescu`s avatar
    20
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    Tu nu esti eu. Tu esti nimeni.

  21. Intr-un top 10 al celor mai proastea raspusuri probabile, asta nici nu era pe primu loc. .ironi
    Ce ma frapeaza e cum de te poti limita la a fi doar tu. Si cum de eu sunt un concept superior a ceea ce cunosti, incat nu ma poti incadra in mediocritatea in care te invarti.

  22. Mi-am ingaduit sa opinez si eu pe tema si mi-am propus sa mai revin, atunci cand timpul mi-o va ingadui.
    Pana una-alta, voiam doar sa consemnez faptul ca-s de acord cu notarea lui Cosmin, ca literatura nu-i facuta doar din Opere, ci si din opere, iar cazuri izolate de literatura de buna calitate si factura pot fi consemnate in literatura noastra.
    Pe de alta parte, desi nu ma numar printre contestatarii lui, imi ingadui sa imi pastrez niscaiva rezerve referitoare la Mircea Cartarescu.
    Da, "Travesti", da!!!, nu mai zic, cat priveste la "Orbitor", dara nu stiu ce sa spun la "De ce iubim femeile" (ori poate ca chiar n-o fi stiu nici el de ce iubim femeile si o fi cautat in cartea asta, cu onestitate, un raspuns framantarilor lui personale!)
    Acilea intervine si dilema ori intrebarea pe care, cu mare curiozitate si interes spre a-i citi opinia, i-o adresez lui Mircea, dar si lui Cosmin si Soniei si altora dintre cei interesati de Cartarescu. Cum adica interesant mai ales in virtutea a ceea ce intuim ca ar putea oferi, decat in virtutea a ceea ce deja a oferit literaturii romane. Adica, bun, intuiesc sensul mot-a-mot al zicerii anterior citate, inteleg ce va sa zica ea, dar...eu constant in evolutia lui Cartarescu nu un crescendo, ci reversul, parca...Sigur, se prea poate sa fie o temporara si vremelnica ostenire a resurselor artistice, ca-n arta nu-i ca si cu rezervoarele de combustibil: le-ai umplut si gata!, poti merge mai departe. In arta, rezervoarele se umplu mai greu sau, fereasca!, nu se mai umplu deloc... Dar...

    Cat despre Simona Popescu, "Exuviile" acesteia mie mi s-au parut promitatoare la momentul aparitiei. Si e vorba despre acea Simona Popescu, poetesa si prozatoare, nascuta in 1965, la Brasov, nu in 1980.
    In rest, de acord in mare parte cu lista de nume aparent promitatoare enumerate de Cosmin.

  23. Mircea Popescu`s avatar
    23
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    @ce mai citesc Lasa bre cacaturile si gargara cu cacaturi. Mergi in lume, cauta-ti norocul, mori acolo sau gaseste-l, construieste-ti o identitate proprie si pe urma poate ca poti incepe (incepe!) sa existi. Pina atunci, esti nimeni. Nu pentru ca asa zic eu. Pentru ca asta esti tu.

    @ioana Am impresia ca blogul tau mi-a inghitit un comentariu. Ziceam acolo ca

      Cand din sala a venit, infierbantat, intrebarea ca de ce nu ne apucam sa sfaramam toate miturile, sa dam de pamant cu toate icoanele de le avem prin biserici, raspunsul lui Patapievici a fost ca trebe sa ne gandim mai intai cu responsabilitate ce agatam dupa aia in schimb de peretii bisericilor, ramasi astfel goi.

    Raspuns de ciocoi. Peretii goi dar curati n-au cum sa fie lucru de rusine. Afumaturile noastre in schimb...

    Mentin. Patapievici a zis o timpenie. Decit o colectie de vechituri nefunctionale, gunoaie diverse scl cum intilnesti prin garajele si atelierele "meseriasilor" reparatnici de dacii cu sirma si patent, mai bine niste pereti goi, proaspat varuiti.

    Cartarescu conteaza nu prin Orbitor, ci prin prima epica de la Tiganiada-ncoace. Aia-i marea lui contributie pina azi.

    Exista caderi si caderi. Uite la Dinescu de exemplu avem o prabusire-n neant, de la tinerii recruti n-a mai produs nimic, de lene (+fudulie & prostie, da' in fine, sa trecem). La Cartarescu eu cred ca avem de-a face cu simpla cadere normala a virstei mijlocii. A scris excelent la douazeci si treizeci, scrie deosebit de prost la patruzeci (si cincizeci ?), dar iata ca a iesit din mizerabila virsta mijlocie. Urmeaza sa-si confrunte moartea, urmeaza sa fie batrin, urmeaza sa produca, si cred eu ca are sanse bune sa-l spulbere pe Arghezi, mai ales daca nu moare accidental, brusc, ci lent si de preferinta dureros. Asta-i soarta poetilor, ce sa-i faci.

    Nu astept nici un fel de literatura de la ochelariste cuminti, refugiate-n ceva posturi caldute. Femeia care va conta in literatura romana umbla goala prin piata la ora actuala, nu face pe interesanta-n jersee la sindrofii respectabile. La sindrofii respectabile nu se intilnesc decit proastele. Cu prostii.

  24. Nu ştiu ce să-ţi răspund, ioana, chiar nu ştiu. Părerea mea, probabil wishful thinking, este că Mircea Cărtărescu nu scrie cu adevărat bine decât atunci când are o idee pentru care e dispus să sacrifice orice. Cum au fost Levantul, Orbitor, Travesti, Totul.
    Ce a scris pe lângă, aşa-zisele editoariale (foarte slabe), eseurile (sunt câteva bunicele în Pururi tânăr..., în special cele despre scriitori), proza umoristică (Frumoasele străine, bleah), teoria literară (Visul chimeric, Postmodernismul ro. - bunicele, având în vedere că-s obligaţii de servici, practic. PM conţine chiar unele chestii nespuse anterior la noi) etc. nu sunt cele mai rele chestii pe care le-am citit şi ar putea chiar să fie considerate nişte cărţi decente dacă nu ar exista mereu comparaţia cu textele lui cu adevărat grele.
    Iar De ce iubim femeile este undeva la mijloc, la egală distanţă între Travesti şi Frumoasele străine. Sunt unele povestioare acolo care-s mici bijuterii, altele care-s greoaie şi necizelate (îmi pare rău, ar trebui să exemplific dar nu am timp acum să caut prin carte şi nu mai ştiu exact cum se numeau... la bijuterii intră povestirea "Cu urechile pe spate", asta o ţin minte. Sau aia cu diavolul de hârtie)...

    Nu ştiu ce urmează de la el. În ultimul jurnal spunea ceva de Theodoros (nu ştiu exact ce-i asta, cred că un fel de roman istoric, ceva mai complex şi out of his comfort zone. Sper să-i iasă.) sau de Levantul prozastic (aici am dubii. Mari dubii. :D). Sper să găsească energia să-şi reumple rezervoarele.

  25. Mircea Popescu`s avatar
    25
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    Baroane e singurul punct in care vreau sa iti disput evaluarea editorialelor. Anume, nu contest ca-i prost formal, este chiar o insailare putem zice. Dar a avut un efect, mari! Pfoai ce efect. Cit de prost poate fi ceva care are atita efect ? Cind a fost ultima oara cind zisa unui scriitor a prabusit un politician in Romania, si nu orice politician, ci un ditai prezidentiabil ? Deci poate ca prostii suntem noi. Nu stiu, zic.

    Teoria literara produsa de cetatean e vecina cu idiotenia, desfid pe oricine sa scrie un studiu critic pe ce bucatica de text isi alege el din teoria literara a lui Cartarescu, are garantata o pereche de palme din partea mea sub forma unui articol chiar aici.

    Da un exemplu-doua de mici bijuterii de-alea, si-asa n-ai ce scrie pe blog, poate ajungem la ceva discutie interesanta de-acolo. Eu unul sunt curios sa vaz ce iese.

    Rezervoarele nu si le umple nimeni. I se umplu.

  26. @Mircea Popescu: Nu-i doar o impresie, e certitudine, wordpress-ul (care, incep sa-mi dau si eu seama, desi ma avertizase elegant Diana inca din iulie) scartaie serios din incheieturi. Comentariul la care faci referire e de negasit, am inteles ideea din ceea ce ai reluat aci, pe blogul tau, dar fireste ca nuantarea ideii imi ramane inaccesibila. Dar da, atat cat am prins din continutul redat mai sus de tine, ai dreptate (nu, nu, nu, sa nu sara fetele cu ciomagul pe mine! Si nici alti detractori. Te flatez doar asa, intelectual, si doar atunci cand chiar socotesc eu ca meriti! :-) Acuma, ce vina am eu daca iti iese adesea sa fii merituos?!), se prea poate sa fie o forma de ciocoism intelectual/ cultural, Patapievici practica de ceva vreme un comportament vecin cu cioco-elitismul (fara referire aici la articolul cu ciocolatele, evident!), sustinut fiindu-i comportamentul de o forma de subscriere si sustinere vestimentara care-i flateaza cumva pe reprezentatii elitei..aristocratice (sa le zicem asa) romanesti, gen Paleologu senior sau Neagu Djuvara, dar intr-un mod care, nu stiu de ce, dar asa simt, nu-l avantajeaza pe Patapievici insusi. Ma irita oleaca, fara sa-mi pot explica pe de-a intregul aceasta...idiosincrasie, atitudinea lui vag melancolica, oleaca distrasa, nepotrivit impapionata pe care o adopta la emisiunea de pe Cultural, "Inapoi la argument" parca ii zice.
    Altfel, il apreciez pentru alte ispravi culturale si pentru calitatea "Cerului vazut prin lentila" si "Zborului in bataia sagetii", bunaoara, care au reprezentat, cel putin pentru mine, puncte consistent de reper in perioada de efervescenta culturala de la inceputul anilor '90.
    @Cosmin: Multumesc tare mult pentru raspunsul tau, a carui cuprindere si forma de nuantare mi-au placut enorm de mult!!! Faptul ca ai oferit argumente din perspectiva omului care chiar are o vedere de ansamblu se simte. Voi reveni asupra bucatilor indicate din "De ce iubim femeile", sa vaz daca la o re-re-re-lectura pot percepe lucrurile altfel. Cu ocazia asta o sa incerc, nu stiu daca imi va si izbuti ori daca oi gasi timpul cuvenit unui astfel de demers, sa ridic si eu manusa ce ti-a fost aruncata de Mircea, referitor la critica pe marginea criticii Cartarescului...
    @Mircea Popescu: Nici nu mai indraznesc sa introduc pe fain articolul acesta din urma, dedicat, inteleg, pelticilor...:-) Las' ca o va face altcineva, sper! Ma multumesc sa il consemnez cu plus aici, ca altfel iar imi sar in cap Lotus si karmalaurul (exact in ordinea asta)

  27. Mircea Popescu`s avatar
    27
    Mircea Popescu 
    Friday, 9 December 2011

    Eu retin ca l-am auzit vorbind in ceva ocazie mult inainte de celebrizarea lui politico-audiovizuala, pe cind era inca fizician. Mi-a facut foarte buna impresie prin excelenta proprietate a termenilor, e un lucru mare asta, mai ales in limba romana, si intotdeauna denota un intelect bine echipat.

    De-atunci parca s-a dus tot in jos, si episodul cu caseta din recenta campanie e de-un ridicol greu de spalat. S-ajungi tu din ala care ma impresiona prin vorbire lamurita sa-ti afisezi doct presupuse cunostiinte despre chestii pe care in fapt nici nu le cunosti nici n-ar avea de ce sa te intereseze... ma rog. Viata. Sa nici nu observam ca tot efortul de-a-l emula vestimentar si "ca imagine" pe Schroedinger e deplasat la un fizician fara opera (cam cum sunt deplasate aerele de "establishment" ale lui Plesu de exemplu, alt faimos fara opera).

    De Lotus nu vaz ce ti-ai bate capul, e si el un utilizator, are si el o opinie, dreptul lui da' ce conteaza ? Karma-n schimb e capabila sa-ti ia piuitul o luna-ntreaga, ceea ce-ar fi pacat, mai bine mai putin.

    PS. Peltici-lol. E o nuanta.

  1. Antinoncanon pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu-...

    Realitati, nu pareri.
    Indrazniti, zice Mircea! Cica nu musca. Daca musca, nu mesteca, daca mesteca, nu inghite, daca inghite... asta e!...

  2. [...] spun ca poate exista critica fara o tentativa macar de literatura, desi la un popor cum este al nostru te-ai putea lesne astepta cam la orice…, cum noteaza si Mircea Popescu in articolul [...]

  3. [...] organizate de stalin intr-o carte exceptionala, tantalailor de se simt scriitori in absenta literatura romana uite ca nu le-au ajuns douazeci numarati de la finalul iepocii, sau chiar cincizeci numarati de la [...]

  4. [...] Bucuresti, facultatea de Istorie, si altfel parerist minor din aripa Manolescu (ca la noi in noncultura noastra asa merg [...]

  5. [...] da, am inteles, e si Ghiu ceva poet minor, premiat o data sau de doua ori de ceva organizatie cvasi-culturala de care n-am auzit (pe bune acuma, sunteti capabili sa numiti doi-trei din membrii juriului care [...]

  6. [...] Asta fiind, bineinteles, si una dintre cauzele pentru care noi nu avem o cultura, cum n-avem nici o literatura, cum n-avem mai nimic dintre cele ale spiritului : faptul ca cetatenii inteligenti pe linga ca-s [...]

  7. [...] ? Limba romana nu are o literatura, cei citiva autori disparati care-s buni nu pot fi dati la o parte. Nu ne putem permite luxul asta. [...]

  8. [...] cam asta-i problema : pretindem in fals ca avem o “literatura” da’ nu avem scriitori. Deloc. Poate un singur individ [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.