Cetateni-jurnalisti si liceeni-jurnalisti

Thursday, 22 July, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

I. Faptele. Acum doi ani si mai bine a intervenit un moment de criza in cariera politica a pe atunci senatorului de Florida Barack Obama. La inceputul bataliei electorale au aparut inregistrari in care pastorul lui Obama, rev Jeremiah Wright ataca furios albii, guvernul SUA si America in general. Obama se laudase cu apropierea de Wright, si ca rezultat retorica acestuia ameninta sa-i scufunde campania pentru presedintie.

II. Reactia. In mare, presa a musamalizat intreaga afacere. Aceasta poate fi ori din cauza ca jurnalistii au evitat cu maturitate otevizarea campaniei, ori din cauza ca jurnalistii au incercat manipularea agendei publice pentru a-si sustine orbeste candidatul favorit. Chestiunea nu va putea fi transata, bineinteles, decat de istorie, daca va mai fi cine s-o scrie.

Totusi, pe 14 aprilie 2008 Obama a participat la o dezbatere moderata de Charlie Gibson si George Stephanopoulos, la ABC. Gibson l-a intrebat pe Obama de ce i-a luat atat de mult timp (luni de zile) pentru a se distanta de remarcile reverendului (de-a carui persoana nu s-a distantat niciodata). Stephanopoulos l-a intrebat, in dulcea scoala a intrebarilor dificile, "Credeti ca reverendul Wright iubeste americanii la fel de mult ca si dumneavoastra ?"

III. Reactia la reactie. Ei, da, n-o sa va vina sa credeti, dar ea exista.

I do not endorse a Popular Front, nor do I think you need to. It’s not necessary to jump to Wright-qua-Wright’s defense. What is necessary is to raise the cost on the right of going after the left. In other words, find a rightwinger’s [sic] and smash it through a plate-glass window. Take a snapshot of the bleeding mess and send it out in a Christmas card to let the right know that it needs to live in a state of constant fear. Obviously I mean this rhetorically.

And I think this threads the needle. If the right forces us all to either defend Wright or tear him down, no matter what we choose, we lose the game they’ve put upon us. Instead, take one of them — Fred Barnes, Karl Rove, who cares — and call them racists. Ask: why do they have such a deep-seated problem with a black politician who unites the country? What lurks behind those problems? This makes *them* sputter with rage, which in turn leads to overreaction and self-destruction.

Adica, pe romaneste :

Nu sunt pentru un Front Popular, nici nu cred ca-i nevoie sa fiu. Nu-i vorba neaparat de-a sari in apararea lui Wright de dragul lui Wright. Este in schimb nevoie sa ridicam costul de-a ataca stanga. Cu alte cuvinte, gasiti un om al dreptei si spargeti un geam cu el. Faceti poze ramasitelor insangerate si trimiteti-le pe post de ilustrate de Craciun pentru a face dreapta sa traiasca intr-o stare de frica permanenta. Evident, vorbesc metaforic.

Si mi se pare ca asta rezolva problema. Daca dreapta ne forteaza sa alegem intre a-l apara pe Wright sau a-l ataca pe Wright nu conteaza ce alegem, pentru ca vom pierde jocul pe care ni-l impun. In loc, luati unul de-al lor - Fred Barnes, Karl Rove, cui ii pasa - si numiti-i rasisti. Intrebati : de ce li-e asa de greu sa accepte ca poate exista un politician de culoare care uneste tara ? Din ce colturi intunecate vin dificultatile astea ? Asta ii face pe *ei* sa se balbaie de furie, ceea ce duce la reactii necontrolate si auto-distrugere.

Aceste cuvinte ii apartin unui jurnalist pe numele lui Spencer Ackerman, un trepadus al unei foi de mana a doua, Washington Independent ("National News in Context"), un fel de Dimineata locala. Aceste cuvinte nu sunt adresate publicului, si nu imi sunt adresate mie. Aceste cuvinte au fost adresate unei liste de discutii cu acces restrans (members only, cum se zice), intre timp defuncta, pe numele ei Journolist. Unde participau, intre altii, Ezra Klein, Dave Weigel, Matthew Yglesias, David Dayen, Spencer Ackerman, Jeffrey Toobin, Eric Alterman, Paul Krugman, John Judis, Eve Fairbanks, Mike Allen, Ben Smith, Lisa Lerer, Joe Klein, Brad DeLong, Chris Hayes, Matt Duss, Jonathan Chait, Jesse Singal, Michael Cohen, Isaac Chotiner, Katha Pollitt, Alyssa Rosenberg, Rick Perlstein, Alex Rossmiller, Ed Kilgore, Walter Shapiro, Noam Scheiber, Michael Tomasky, Rich Yesels, Tim Fernholz, Dana Goldstein, Jonathan Cohn, Scott Winship, David Roberts, Luke Mitchell, John Blevins, Moira Whelan, Henry Farrell, Josh Bearman, Alec McGillis, Greg Anrig, Adele Stan, Steven Teles, Harold Pollack, Adam Serwer, Ryan Donmoyer, Seth Michaels, Kate Steadman, Matt Duss, Laura Rozen, Jesse Taylor, Michael Hirsh, Daniel Davies, Jonathan Zasloff, Richard Kim, Thomas Schaller, Jared Bernstein, Holly Yeager, Joe Conason, David Greenberg, Todd Gitlin, Mark Schmitt, Kevin Drum, Sarah Spitz.

Dupa cum vedeti, o groaza de oameni. O groaza de oameni care se dadeau, in mare, jurnalisti independenti. Chiar daca majoritatea isi recunosc intr-o oarecare masura inclinatia pro-democrata, totusi nici unul dintre ei n-a iesit public sa isi asume situatia de papusica dirijata cu sfori. Sigur, pentru noi, obisnuiti cu atmosfera Romaniei, ideea ca un jurnalist ar avea o constiinta proprie pe care s-o urmeze, in loc sa urmeze niste ordine, niste "politici editoriale", niste interese mai mult sau mai putin oculte e cel putin bizara. In tara in care "intelectualii" se impart in intelectualii presedintelui si intelectualii mogulilor e destul de clar ca mnoa... prea multi intelectuali clar n-avem, chiar daca avem destui si preadestui executanti. Totusi, in SUA lucrurile nu ajunsesera (sau cel putin publicul nu stia ca ajunsesera) chiar pana acolo.

Cum am ajuns eu in posesia listei asteia ? A, sa vedeti chestie interesanta. Cineva a spart un calculator si-a furat emailuri. Un fel de Watergate, doar ca reusit, de data asta. Chestie care face intoxicatiile hotnews de acum cateva luni sa revina la proportia lor reala, o mica gainarie, este ? Mbine.

Evident, chestiunea a generat un ocean de comentarii in SUA. A ajuns sa-mi fie mila de oamenii aia, sincer va spun. Publicul platitor de impozite a aflat in ultimii ani ca a) toti bancherii mint ; b) toti politicienii mint si acum afla si ca c) toti ziaristii mint. Pana acum exista teoria aia ca mint in general, da' poti gasi unul care nu minte. A cam cazut. Daca va intereseaza sa aprofundati in limba engleza, va ofer cateva link-uri : Politicsdaily ; Politico ; Yglesias ; HotAir ; Slate ; Guardian ; Weigel. Mai gasiti, daca va cautati.

Indiferent de problemele americanilor, si ce solutii isi vor gasi ei in cele din urma la ele, mi se pare ca intreaga situatie ofera o concluzie importanta pe care am putea-o folosi chiar si noi : disputa blogeri - jurnalisti e in continuare falsa. Adevarata linie de demarcatie desparte cetatenii-jurnalisti de liceenii-jurnalisti.

Cetatenii-jurnalisti urmaresc adevarul si isi folosesc canalele pentru a-l comunica unui public, indiferent ce forma practica iau canalele respective, c-or fi bloguri, c-or fi emisiuni de teve sau articole in ziare. Ca rezultat tind sa lucreze solitar, si nu-i prea intereseaza ce cred ceilalti cetateni-jurnalisti despre ei. Fiecare cu treaba lui. Ii intereseaza in schimb foarte mult ce crede publicul despre ei si munca lor.

Liceenii-jurnalisti urmaresc beneficii personale, si isi folosesc canalele pentru a si le obtine, indiferent de public. Ca rezultat tind sa lucreze in haita, si nu-i prea intereseaza ce crede publicul despre ei. In viata jurnalistului-liceean tot ce conteaza e opinia celorlalti jurnalisti-liceeni despre munca lor. Isi acorda reciproc trofee, se straduiesc sa-si faca lobby unul altuia pentru a acapara canale noi si-a extinde canale vechi si asa mai departe.

Din punct de venere financiar, un jurnalist-cetatean poate lua un bat de chibrit pe care sa-l transforme intr-o valoare de milioane de dolari. O emisiune necunoscuta, pagina editoriala dintr-un ziar micut de provincie, un site intr-un colt obscur de internet ajung, in mainile lor, mari afaceri generatoare de venituri insemnate. Dimpotriva, un jurnalist-liceean poarte primi o proprietate oricat de valoroasa, un canal oricat de larg, un public oricat de numeros si-i va aduce, prin metodele specifice, la faliment si la disparitie.

Aceasta aspra lectie a fost predata de nenumarate ori in presa romaneasca, si pare ca n-a fost inca neaparat invatata. Nu-i problema, istoria e un dascal rabdator. Foarte, foarte rabdator.

Category: SUA care este
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

19 Responses

  1. De trei zile încoace / iarba nu-ţi mai place / gura nu-ţi mai tace.
    Ce se întîmplă, domnu` Popescu ?

  2. o adevarata eLectie de viata

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Friday, 23 July 2010

    @Marian S Prea avansate chestii pentru tine, zici ?

    @F Din fericire "ziaristii".ro nu citesc pe trilema (asa-i, dragilor ?:D) pentru ca s-au suparat pe mine ca am spus ca mananca caca si le face rau la ficatei & speranta de viata (dreptu-i ? :D).

  4. Interesanta teorie. Atata doar ca "publicul" este amorf, incolor si inodor, cu alte cuvinte e sublim, dar lipseste cu desavarsire. Eu am prieteni care ma citesc, dar nu comenteaza. Cei care fac uriasul pas de a comenta, il fac (sau l-au facut deja) si pe urmatorul si-si fac blog. Devenind astfel, dupa taxonomia ta, colegi de haita.

    Suntem toti liceeni-jurnalisti, dar unii suntem in dinaial si ne zicem cetateni :P

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Monday, 26 July 2010

    Daca esti capatanos si stai pe blogspot, unde nu se poate comenta, deajaba te planji, mei.

    Realizezi, banuiesc, cat de incantat sunt eu sa ma asociez la tampenii care incep cu "suntem toti...". Daca nu realizezi, ti-oi spune : absolut deloc, dar in mod nediscriminatoriu, fara diferentieri de continuare.

  6. Este adevarat ce spui tu, cu cateva mici observatii:
    1. Blogul meu nu are sistem de comentarii blogspot, ci foloseste acelasi sistem cu Mashable etc Nu cumva cadem (tuse seaca) in explicatii tehnice acolo unde nu-si au locul ca deformare profesionala?
    2. Poate ai fi si mai incantat daca ti-as zice ca am folosit pers I pl stiind ca daca ti-as fi spus direct ca numai despre tine-i vorba te-ai fi suparat si bagat capul in carapace. Incercam sa fiu friendly :D

    Nu exista comentator "regulat" si de valoare care sa nu aiba sau sa nu-si faca, mai devreme sau mai tarziu blog.

    Disputa jurnalisti - bloggeri este asemanatoare cu disputa aristocratie - burghezie. Exista si acum aristocrati si nobilime, dar nici ei intre ei nu prea se iau in serios.

    Jurnalistii nu vor deveni extinct, tot asa cum si cheetah se mai gasesc prin gradini zoologice.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Monday, 26 July 2010

    E experienta cea mai plata. In unele locuri comentez, in alte locuri nu comentez pentru ca-i prea complicat, tehnic vorbind. Ma gandesc ca s-or gasi destui chiar mai lenesi decat mine.

    Ai folosit pluralul pentru ca stii ca esti prost, si stii ca te plezneam altminteri. Ia baga nasul pe-aici si vezi cata lume are stagii de comentator de 6 sau 12 luni satisfacute fara sa-si fi facut blog, de-un exemplu.

    Imi displace modul stupid-superficial in care iti formezi "convingerile". Imi pare ca ti-am mai spus-o.

  8. "Ai folosit pluralul pentru ca stii ca esti prost, si stii ca te plezneam altminteri." Genul asta de discutii ("eu sunt eu si tu esti tu. care-i mai prost dintre noi?") il aveam si ma bucuram de ~ la varste prescolare. Apoi am descoperit ca nu-mi mai produc placere, nici macar atunci cand as "castiga" asa ceva - nu ca ar fi dificil. Nu ma angajez in asa ceva cu tine fiindca, practic, ma cobori la nivelul tau si ma bati ("pleznesti"? :D ) prin experienta. Dar parca ti-am mai spus asta.

    Discutia despre jurnalisti v bloggeri e interesanta, dar nu-nteleg ce vrei sa demonstrezi cu replica citata. Daca vrei sa arati ca exista diferente majore intre bloggeri si jurnalisti, ai reusit, dar de ce ai vrea sa faci asta?

    Nu stiu cati comentatori ai tu si nu stiu la ce stagii sunt - sper ca au iesit din pleistocen, cel putin majoritatea - dar stiu ca in general pe blogurile cu cele mai multe comentarii, bloggerul sef isi pune prietenii sa comenteze si deseori comenteaza sub pseudonime, macar pentru a demara discutia. In ce masura asta se-ntampla (si) la tine, numai tu stii. Oricum, numarul comentatorilor tai si stagiile acestora mi se par i-re-le-van-te la discutia pe care am crezut ca-ncerci s-o pornesti cu acest articol.

    In orice caz, inclinarea de a vedea razboaie acolo unde nu-s si de a intrepreta incercari de dialog ca atacuri la persoana poate ca par savuroase unora dintre cititorii tai, dar s-ar putea sa intoarca stomacul pe dos celorlalti. In masura in care se poate folosi pluralul. Desigur, asta-i problema ta. Tot problema ta este si daca nu poti folosi Disqus - nu vad cum te-as putea ajuta.

    Succese!

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 27 July 2010

    Mei, vii sa-ti expui convingeri stupide si te plangi cand ti se indica usa. Ca cica sufera dialogu', sarmanul, auzi colo. Nu esti primul cu pseudo-rationamentul asta, si nu-i fii nici ultimul.

    Pana una alta, iti spun si tie ce spun in general in situatia asta : revino cand ii fi capabil sa inveti ceva, ca din rolul de cunoscator nu prezinti nici un soi de interes.

  10. lexy229`s avatar
    10
    lexy229 
    Tuesday, 27 July 2010

    Iar ne pui sa comentam sub pseudonime,Popascule?

  11. Servus, lexy229 >:d<

    Ie, și azi-mâine ne va impune normă la comentarii, sau mai stiu eu ce. 8-|

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 28 July 2010

    @lexy229 Asta-i inca dintre cei potoliti, iote un exemplu de agitat adevarat : http://trilema.com/wp-content/uploads/2010/08/prostii_de_pe_net.jpg

    @Mari Voi sunteti amandoua aceeasi sau doua diferite ?

  13. Apoi eu mai știu? De când cu personalitățile multiple scăpate din chingi...

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 28 July 2010

    Tre' sa facem un experiment experimental, sa stabilim clar si concret, si sa stim o treaba, ce naiba.

  15. Ar merge de banc cu sotia si amanta,sotul surprins se da surprins:cum,voi doua sunteti diferite?!?!

  1. [...] insemnat. Rush Limbaugh este, in principal, un comentator de radio.Am mentionat recent situatia JournoList, lista de discutii online pe care vreo patru sute de adolescenti cu testiculele inca necoborate si [...]

  2. [...] * Cu un tip infinit mai putin inteligent, cultivat, interesant sau respectabil decit se imagineaza. Rubrica: [...]

  3. [...] sa fi citit timpenii mai auto-satisfacute-n prostia lor cu saliva pe piept decit la Krugman (I, II, III). Sau ma rog, la restul de “oameni de stiinta” de-ai socialistilor de-si zic prin [...]

  4. [...] Aceasta abordare se muleaza perfect pe practica sistemelor antidemocratice, cum ar fi de exemplu ce se intimpla azi in Statele Unite, sau cum era viata zilnica-n comunism : “demascarile” au exact acest sens, ca se arata [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.