Socializarea pagubelor

Saturday, 03 July, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ultima gaselnita a comunistilor militanti, in Statele Unite ca si aiurea, e teoria ca initiativa privata "socializeaza pagubele si privatizeaza profiturile". Adica, cu alte cuvinte, ori de cate ori e rost de facut bani, diversi invartiti vor sa-i incaseze ei pe toti. Pe de alta parte, de cate ori e de reparat cate-o nenorocire, adesea cauzata chiar de eforturile astora de-a face bani, repede se recurge la a chema statul sa rezolve problema. Cu alte cuvinte, profiturile sunt privatizate, dar pagubele sunt plasate in carca publica.

Un exemplu ar putea fi recenta aventura cu petrolul din golf, un alt exemplu ar putea fi aventura pseudo-mancarii livrate de fast-food-uri (unde ma puteti citi chiar pe mine articuland argumentul comunistilor rabizi, spre difuzul disconfort al cititorilor care nu reusesc totusi sa verbalizeze care-i problema), exemple se gasesc. La suprafata, teoria asta e foarte persuasiva, mama lor de chiaburi.

In profunzime, ea nu este de fapt nici macar o teorie, pentru ca nu face nici o jonctiune intre doua idei. E simpla retorica, pur si simplu exploateaza un atavism, asa cum de altfel comunistii fac de la nasterea lor. E remarcabila capacitatea raului asta (si da, comunismul este un rau absolut, spre deosebire de rasism, de exemplu, care-i un rau relativ) de-a se reformula mereu odata cu epoca, asa incat sa se prezinte intotdeauna invesmantat in termeni persuasivi. Remarcabila, si intolerabila. Si-acum, sa trecem la discutie.

In primul rand ca existenta statului se justifica tocmai prin aceea ca dorim sa socializam pagubele. Asta e rolul lui simbolic, si in lipsa acestui rol statul nu isi are justificare ideala. Deci, daca ne apucam ca agenti privati sa cultivam Marea Campie, ne asteptam de asemeni ca statul, fix statul, sa trimita cavaleria si tunurile ori de cate ori indienii, care au impresia ca locu-i al lor, se apuca sa ne dea foc la case. De ce ne dau ei foc la case ? Pentru ca-i futem in gura. Bineinteles. Fapt este ca noi ii futem in gura ca mod de-a trai, si nu avem nici o intentie sa ne transformam in indieni. Ca atare, organizam statul, ii dam bani sa plateasca soldati si sa le cumpere cai, dupa care ne asteptam sa-i foloseasca pentru a ne apara interesele. Si anume, interesele de-ai fute pe indieni in gura. Limpede.

Asta pentru ca e mai ieftin si mai eficient sa ne asociem toti si sa tinem impreuna o cavalerie decat sa tinem fiecare parul in pod, si sa ne jucam de-a armata cetateneasca ori de cate ori e nevoie. Ca asta-i singura alternativa. Sigur, s-ar mai putea discuta alternativa imaginara, si pe deasupra falsa, de-a nu-i mai fute pe indieni in gura. Asa absurditate revine la a deveni noi insine indieni, caz in care e absolut clar ca nu va exista veci pururi statul nostru ca noi. Cel mult va exista statul nostru ca indieni, care sa ne futa-n gura pe noi cei care nu vor sa se faca indieni. Sper ca suntem lamuriti pana aici.

Mai departe, societatea socializeaza profiturile si privatizeaza pagubele tot timpul. Hai sa luam un exemplu-doua. Sa cresti un copil, de cand iese din ma-sa si pana se poate intretine singur costa cam la fel de mult in termeni reali si azi precum si-n 1810, sub aspect financiar. Sub aspect temporar azi dureaza cam un cincinal mai mult, daca nu doua, ceea ce inseamna ca vei avea a interactiona cu dobitocul vrand nevrand cu atat mai mult. Dar hai sa nu luam in considerare acest dezavantaj, doara ce treaba avem noi alta decat sa interactionam cu dobitoci pe lumea asta ?!

Acum 200 de ani copilul ala n-avea voie sa tot soiul de chestii. O lista imensa de lucruri. Ganditi-va ce se intampla daca John Smith, fierar, 48 de ani, intra in 1809 in casa si-o gasea pe Suzie Smith, fie-sa de 15 ani, tavalind un negru cu pula cat calu', fata de ce s-ar intampla daca acelasi ar da peste aceeiasi in 2009, sau azi. Exemplele sunt nenumarate, Suzie din 1809 punea mana si gatea, spala scutece, freca podele si cara apa, in timp ce Suzie din 2009, dar sa lasam exemplele sa vorbeste. Mbine ?

Noa, ce ne impiedica pe noi astazi sa luam copchii astia tampiti si sa-i batem ca pe sac ? Pai, societatea. Nu-i voie sa bati copchii ca pe sac. De ce nu-i voie ? Ca ei sunt niste rotocoale de bumbac pufos si special, si cum dracu' sa le maltratezi sufletul ? Uite asa bine, mai frate, cum sa li-l maltratezi ? Ca lui Suzie din 1809, cu razatoarea, cu cureaua de piele, cu biciul de vana de bou. E, nu se poate.

Care-i rezultatul acestui "nu se poate" ? Pai, citand din articolul anterior

Sigur, marea eliberare din anii ‘60, si drepturile femeilor si asa mai departe au marele avantaj ca ingaduie unei minoritati de tipe inteligente sa-si aduca mai eficient aportul treburilor publice. E drept. Dar e de asemenea drept ca ingaduie unei majoritati sa faca tampenii regretabile.

Chestia nu se rezuma de nici o culoare la femei, e o problema intima a libertatii. Faptul ca din ‘60 incoace, spre deosebire de anii ‘50 spre exemplu, un pustan poate sa faca ce doreste el a rezultat in cativa pustani facand companii de miliarde de dolari, de la Bill Gates la Serghey Brin. Sigur ca da. Dar a rezultat si in miliarde de pustani scotandu-l din rabdari pe toata lumea cu tampenia lor magareasca. Ca doara au drepturi, ce mai ?

Deci, din punctul de vedere al societatii in intregul ei, lucrurile sunt clar pozitive : ea castiga acei Serghey-i Brin-i si Bill-i Gates-i care altfel, in regimul sufletu' pe razatoare s-ar fi pierdut, probabil (apropo de pierderile astea, tot asteptam un raspuns, domnu' Pambuccian) si care-i aduc beneficii pentru care-i dispusa sa plateasca miliarde. Bon. Si ce pierde ? Pai nu pierde nimic, niste milioane de copchii tampiti isi pot manifesta mai amplu tampenia. Fix fas.

De ce fix fas ? Pentru ca din punctul de vedere al individului particular, el ce pierde ? Pai pierde, ca uite ca azi cheltuie juma' de milion de parai ca sa aduca un copchil la maturitate, pentru care are sanse 90% sa incaseze o paguba de $500,000. Iar in 1810 cheltuia tot banii aia, si mai putin timp, dar avea certitudinea, 99% si fractii ca incasa macar 500 si ceva de mii, daca nu un milion intreg.

Deci, iata, socializarea profiturilor si privatizarea pierderilor, un milion de parinti au a se descurca cu copii idioti, neproductivi, dependenti de droguri, plini de tot felul de figuri si tampenii strict pentru ca societatea sa poata scoate miliarde din aia cativa care-s suficient de rasariti sa le faca. Si n-au voie sa coboare cumva ghioaga din pod pentru ca daca cumva societatea ar fi putut scoate niste miliarde din specialu' ala particular care-i pe punctul s-o incaseze, ca nu se mai poate asa ?

Va intrebati de ce rata natalitatii s-a prabusit in "lumea civilizata" ? Pai cam de ce credeti ?

Si-atunci, sa inchidem tema : a) socializarea pagubelor e motivul fundamental pentru care exista statul, in lipsa acestui serviciu nu inteleg eu si nu poate explica nimeni din ce si pentru ce anume ar strange el bani si respectiv b) socializarea profiturilor este si azi, cum a fost dintotdeauna, cauza prabusirii societatii, indiferent cum este realizata ea. Clar destul, ma gandesc.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

9 Responses

  1. In acest articol ne lamurim - in sfirsit !!! - de ce nu vrea dom` Popescu sa faca copii. Ca un adevarat capitalist ce este, pa persoana fizica (si ceva juridica), a analizat chestii grele, cum ar fi ``socializarea pagubelor``.

    No, nu-i bai, domnu` Popescu, fa-l ! O paguba in plus pentru statul roman: inca un (posibil viitor) extremist de dreapta. Dupa care poti sa-l lasi la un ofelinat.
    Ca asa e societatea asta, socializeaza pagubele.

  2. Florin`s avatar
    2
    Florininsigna de prim sositinsigna de trolinsigna pentru 1000 de comentarii 
    Sunday, 4 July 2010

    Marian S, bre om bun, nu inteleg de ce "ne lamurim", care ne ? Io ma gandesc ca nici macar tu nu "te" - lamuresti. Mircea o mai vorbit despre (ne)facutul copiilor si alegerile fiecaruia, fie ca tin de familie, fie ca tin de stilul propriu de veaţa (grea :P), si ma gandesc ca ii mai mult decat “socializarea pagubelor“.

    Mei, orice copil nefacut ii o paguba in plus pentru statul roman. Sper ca n-ai planuri cum ca iesi la penzie si te poti baza pe un trai decent cu penzia pe care ii posibil sa o primesti de la statul roman. Daca acum ii greu ca un om productiv sa tina in spate 4-5 omi neproductivi, pe cand si daca ar fi sa apucam noi penzia, uitandu-ne la evolutia demografica a romaniei, fie vom importa cinezi/indieni/somalezi/pml, iar un om productiv va trebui sa tina in spate 6-8-10 omi neproductivi.

    Fara strop de suparare, chiar si sub forma de GLUMA ori ca si exemplificare, sa am treaba cu Marian S ori cu Mircea Popescu, ii una, insa nu mi-as permite sa am treaba la modul peiorativ legat de viitori posibili copii ai lor, imi pare ca-i mare pacat, fiecare alege si hotaraste daca o sa aiba sau nu copii, pentru el, iar copiii aia n-au nici o treaba cu posibilele defecte ale parintilor lor.

  3. lexy229`s avatar
    3
    lexy229 
    Sunday, 4 July 2010

  4. lexy229`s avatar
    4
    lexy229 
    Sunday, 4 July 2010

    http://img710.imageshack.us/img710/2999/snowwhitef.jpg

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 July 2010

    @Florin L'enfer, c'est l'autres.

    @lexu229 Ahahaha dureros.

    Pe unde-ai fost ?

  6. Draga Florine, raspunsul meu este cel mai adecvat raspuns pentru aceasta tampenie de articol. Si inca am vorbit frumos, sa stii.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Sunday, 4 July 2010

    Lol inca unu' care crede ca ideile lui sunt "cele mai adecvate".

  1. [...] cit de dureros este asta pentru el. Sigur, ar fi frumos sa impingem toate costurile pe individ ca sa poata “societatea” trage beneficii. Atita ca nu suntem socialisti, si nu credem in cacaturi de-astea. The “She should go to a [...]

  2. [...] de cealalta parte, in Tehnici, solutia e socializarea pagubelor, adica platiti voi costurile de-a avea un miliard de copii timpiti ca sa beneficiem noi de pe urma [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.