Sechelele comunismului in generatia tinara

Paul Cernat e un tip nascut in 1972. La vremea Revolutiei era probabil virgin, elev de liceu, cu perspectiva de-a deveni mintenas proaspat recrut, plinging in urma tugului imbicsit de zgura si de clor ca nu stie ce-nseamna un trup frumos de fata (tugul, nu Cernat). Astazi, in urma Revolutiei care a judecat nu sistemul respectiv, ci oamenii care-l compuneau, Paul Cernat este lector la Universitatea Bucuresti, facultatea de Istorie, si altfel parerist minor din aripa Manolescu (ca la noi in noncultura noastra asa merg lucrurile).

Ca sa va spun pe sleau : eu cred ca principalul motiv pentru care Paul Cernat e azi lector si ce-o mai fi sau s-o mai crede el este Revolutia, si nu Paul Cernat insusi. Fara Revolutie nu ajungea, nici una nici alta, si mai ales nu sa-si dea cu parerea pe temele astea. N-am idee daca ar fi ajuns sa-si dea cu parerile care trebuie pe temele care trebuie, ca restul de colegi de-ai lui mai in virsta care rezistau prin cultura. Daca-i seamana lui Manolescu poate ca nu, sau poate ca intr-o prima faza nu, sau cine mai stie. Dar din fericire iata ca "s-a intimplat" Revolutia, si iata ca aceste intrebari nu vor mai primi raspunsuri concrete, ci vor ramine vesnic suspendate in sfera posibilitatilor teoretice.

Din fericire "s-a intimplat" Revolutia, si iata ca Paul Cernat scrie prin gazete, ca de exemplu-n Observatorul Cultural :

Principalul merit al acestei cărţi importante şi magnetice e că oferă o bază suficient de complexă şi de credibilă pentru a extrage „învăţăminte“ valide. Însă interogaţia morală nu ar trebui să vizeze prioritar comportamentele „personajelor“, ci condiţiile în care se produce pe scară largă seducţia sistemelor antidemocratice şi, nu în ultimul rînd, felul în care am proceda noi înşine în condiţii istorice similare.

Ei, ajunsi aici tragem linie si ne enervam. Deci n-are Paul Cernat, cum nu are absolut nimeni sub Soare dreptul sa scrie magarii de-astea. Cum adica "nu trebuie sa vizeze comportamentele personajelor" ? Ce-avem aici, iarasi eterna catastrofa fara responsabili ? Ce sa facem, sa studiem "conditiile" ? Eventual sa facem o comisie, un colegiu de studiere, ceva de-astea ? Meri si cinta la alta masa, domnu'.

Motivul pentru care nu i-am aliniat atunci la plutonu' de executie, intregul aparat al PCR + intregul aparat administrativ, un milion-doua de oameni nu-i ca "nu ar fi trebuit". Ba da, ar fi trebuit. Ar fi trebuit impuscati, toti, fara exceptii (si cu familii cu tot, neveste, copii de tita, tot tot tot, luati in miezul noptii din case si macelariti. Toti.). Pentru ca asa se instaleaza comunismul, nu intimplator ci sistematic (revedeti clasicii), si daca asa se instaleaza atunci sa faca bine sa asa se si dezinstaleze.

Ce i-a salvat de la ingropaciunea intr-un imens cavou construit fix in locul Casei Poporului, amestecati la gramada cu var ca-n filme n-a fost faptul ca "nu trebuia". Ba da, trebuia. Ce i-a salvat a fost faptul ca n-am prea avut cu cine-i inlocui. Ce i-a salvat a fost faptul ca aia care "s-au salvat prin cultura" au uitat sa salveze odata cu ei si cultura, asa ca ne-am trezit in 1989 complet aculturali. Complet incapabili, rupti de lume, nu gaseai pe cineva capabil sa scrie un document de export sau sa inteleaga fluxuri financiare din afara aparatului. Ce rezistenta prin cultura e aia ? Rezistenta prin inutilitate eventual.

Asa ca motivul pentru care sistemul a supravietuit intr-o oarecare masura si s-a pepretuat intr-o anumita masura il constituie tocmai asa-zisii intelectuali care i s-au vindut, sub mizerabila scuza a "rezistentei prin cultura", un concept fara referent concret dincolo de simpla simonie. Acesti falsi rezistenti au servit la exact chestia la care sperau comunistii sa serveasca : au extins influenta regimului dupa moartea lui efectiva, odata cu altfel binevenita impuscare a capului rautatilor. De exemplu prin chestia descrisa dinsus, niste "intelectuali" care n-au pastrat cultura in timp ce "rezistau prin cultura" ne-au pus in situatia de-a nu putea trimite la plimbare pe lumea cealalta doua milioane de jeguri ambulante care-au terorizat o tara de douazeci. Ca aveam nevoie de ei pentru motive absolut practice.

Unde-i Havel, draga ? A, pardon, cehii chiar si-au pastrat cultura, cehii aveau partid de opozitie-n cadrul partidului lor comunist, cehii si-au ales un anticomunist declarat, cunoscut si competent din prima si-au mers cu el. Ca ei au avut. Cultura. Iar noi avem uituci din specia ignobila a unui Plesu, care asa-si aminteste el, ca parca Liiceanu a fondat Humanitas-ul, uite asa avea el o masina de batut acasa (neinregistrata) cumparata de el din banii lui cistigati la loz in plic, care-a constituit nucleul viitoarei edituri. Nu-i ca si cum s-a rebotezat editura Politica.

Mi-e scirba de acesti falsi rezistenti, care au servit la exact chestia la care sperau comunistii sa serveasca : au extins influenta regimului dupa moartea lui efectiva. De exemplu, perpetuind prin generatia tinara exact aceleasi imbecilitati inenarabile de care ar avea ei nevoie. Chipurile sa nu existe responsabilitate individuala, sa tratam totul la nivel de grupuri, sa gindim in termeni comunisti realitatea chiar daca am facut o Revolutie unde i-am impuscat pe astia. Da' comunismul sa ramina si sa se perpetueze, vrea Cernat, in spirit daca nu mai poate supravietui in forma.

Asistam, cu alte cuvinte, la o incercare de construire a unei biserici a comunismului romanesc. Chestie care-mi provoaca o nesfirsita si indescriptibila greata.

Da, stiu ca nu-i vina lui, ca-i mic si prost si aligic, nu stie ce vorbeste. "Intelectuali" de mucava facuti sa semene de la distanta a oameni cu educatie si intelegere, mai ales daca nu le dai ocol.

Intelectuali care au rezistat prin "cultura" societatii democratice, libertatii si bunastarii in anii 60, si-n anii 80, si care rezista prin "cultura" societatii democratice, libertatii si bunastarii chiar si astazi. Falsa opozitie de cirdasie a comunistilor ieri, reala opozitie in cirdasie cu comunistii azi. Halal.