Educarea mintii boante.

Sunday, 11 January, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Avem, ca tara, avantajul istoric de a fi ramasi in urma cam dintotdeauna.

Indeobste ne pare asta un dezavantaj, chiar daca lucrurile nu stau intotdeauna asa. Spre exemplu, intr-o turma de oi ce se avanta peste pisc, sa fii oaia cea din urma, ramasa usor confuza nici nu e de-a dreptul rau. Din nefericire, confuza fiind, si prea departe sa observe ce li se intampla de fapt oilor fruntase ce-au ajuns deja sa paseasca in aer, impresia subiectiva e in linia "vai ce bine le merge lor acolo la pisc."

Pe baza acestei departari si impresii subiective ne-am dorit dintotdeauna, sau de cand am ramas in urma, sa ajungem si noi in miezul lucrurilor.

Fiind de domeniul evidentei ca daca am fi putut ajunge am fi ajuns deja, solutia ramasa este sa-i intarcuim pe aia dintre noi care ne seamana cel mai putin - adica plozii si prostii - si sa-i trimitem la straini pe cap, doar doar om ajunge si noi in miezul lucrurilor prin reprezentanti coaja noastra, ca miezu' are treaba.

Constat recitind ca am explicat din gresala si fara intentie particulara migratia muncitorilor necalificati si sutilor hipercalificati spre Europa moderna. Treaca de la mine. Cealalta jumatate, care face oarecum central obiectul prezentului bleseu, sunt plozii. Care, nefiind ei nici buni de munca nici calificati la furat nu mai ramane decat sa mearga la scoala, in Strainezia asta a tuturor miezurilor. Ce altceva sa si faci cu ei ?

Odata ajunsi acolo, fiind ei copii de treaba si nedoritori sa faca de ras neamul si tara se straduie si pe masura puterilor lor asimileaza cat ce se poate din cat ce pricep din ce se petrece pe acolo.

Destula discutie teoretica, hai sa luam la purecat un caz concret ca ne pierdem.

Fie de exemplu Dragos Paul Aligica, despre care mi se atrage gingas atentia ca stati asa sa citez sa nu comit oarece.

Dr. Aligica earned his PhD in political science from Indiana University, Bloomington. He also earned a PhD in economics from the Academy of Economic Studies in Bucharest and a PhD in sociology from the University of Bucharest.

Deci, doctor in stiinte politice la Indiana University, doctor in economie al Academiei de Studii Economice din Bucuresti si doctor in sociologie al Universitatii Bucuresti. Sper ca veti trece ingaduitori peste posibilele erori de traducere din limba engleza. Pentru perspectiva, sa notam ca Indiana University, Bloomington e foarte bine cotata, undeva pozitia 2-3 in SU pe domeniul afaceri publice.

Ei, s-ar zice ca tanarul a avut bune oportunitati de a se integra in Strainezia, si posibil chiar de a ne aduce si noua o felie. Vrand si eu ca cetateanul sa imbuc din respectiva felie am avut placerea sa mi se faca rau citind un articol in revista 22 intitulat "Intelectualii Presedintelui si Discursul Public Romanesc"

Sa fie de la inceput clar precizat ca nu ma intereseaza latura politica a chestiunii absolut deloc. Nu ma astept de la aducatorii miezurilor sa fie de o culoare politica ori alta, ca a mea sau contra, socialist sa fi venit tanarul si tot atat de drag imi era.

Ce ma intereseaza pe mine e latura intelectuala, care sarmana e mai mult unghi, si el cam pe muchie.

In primul rand, articolul sufera de o inadecvare intre scule si posibilitati. Orice articol cat de cat serios incepe prin a-si delimita un cadru si a alege niste scule, intr-o frapanta asemanare cu munca campului care si ea incepe prin alegerea spatiului si sculelor. Dar sa trecem.

Omul is alege cadrul cum a vazut el ca se face pe afara, cu trasaturi drepte si elegante de condei, sprijinit pe bibliografii minutioase cu Cyril Northcote P. prin ele, dar uita niste lucruri simple.

Ca de exemplu proportia. Cum suna sa spui Cyril Northcote P. ? Tot asa suna sa dedici sase randuri lui si 0 randuri lui Murphy si Peter, cand argumentatia ta tine mai mult de Murphy. Si de Peter.

Deci, sunt foarte uns la inima ca vajnicul autor cunoaste de istorici ai marinei britanice, si sunt absolut cazut in admiratia faptului ca uite, pe langa exemplele cele mai vulgarizate ca Murphy, de care a auzit orice fierar-betonist, si Peter, de care a auzit orice soarece de birou de prin aparatul scumpei patrii, uite, zic, tanarul cunoaste si Parkinson!

Problema este ca ma pune dracul sa stiu si sa-mi amintesc nefericita imprejurare ca Parkinson este tot atat loc comun printre studentii de stiinte politice de peste ocean cat e si Peter loc comun printre birocrati si Murphy printre tehnicieni de toate felurile.

Pai bine frate, de-asta ai consumat tu oxigenul mandrei Indiene, ca sa ne aduci alte locuri comune ? Crezi ca n-avem destule ? Ce, 's mai bune proaspete ? Nu-s proaspete, lasa-ma.

Adica, mestecam guma Wrigley, de-acu, ca asta Turbo si ailalta Gumela nu mai e de treaba. Prost rezultat. Dar sa trecem.

Ei, si cand sa trecem ni se cam taie, mie unul cel putin, ca acum ast' cadru larg taiat vine a fi umplut cu productia mental-originala a autorului, si uite ce scoate

Cand este vorba de marile finante, de pilda, cei mai multi dintre noi suntem obisnuiti sa operam si sa gandim in sute, mii sau poate zeci de mii, dar nu suntem nici macar capabili sa conceptualizam milioane. Insa atat pentru cei care au mari averi (si deci obisnuinta gestionarii zilnice de mari sume), cat si pentru un bun specialist in economie si finante, un milion de dolari este la fel de real si inteligibil ca o mie. Relatia lor cu banul poate fi capricioasa, dar este cert ca ei inteleg toate nuantele cantitative ale problemelor financiare.

Pentru cine nu era de fata la ce se mai intampla prin lume iarna asta, fiind dosit prin cine stie ce beci unde se afla intelepciunea lumii gramadita, si tragand din ea cu lingura pentru propasirea intregului popor :

Bernard Madoff arrested over alleged $50 billion fraud

Te pomenesti ca se intampla minunea si Madoff asta, fost director al NASDAQ, fost guru pe Wall Street, fost sef al unui top market-maker o fi incurcat borcanele, pasami-te neavand el chiar asa o intelegere completa a tuturor aspectelor astea calitative ?

Si culmea culmilor, inca vre-o zece mii de alti diversi mari mahari ai finantei internationale s-or trezit brusc ca nici ei nu prea aveau asa de-a face cu aspectele calitative, nu in general, ci a propriilor lor fonduri ?

Ca sa vezi minune.

Si daca stam si ne gandim un pic, romanii au lucrat in milioane cam 10 ani, si uite ca un popor intreg lucrand in milioane n-a ajuns in 10 ani la performantele unei prapadite Elvetii, care toata perioada lucra in sume mult mai mici. Dupa teoria distinsului doctor, tot ciobanu' din Romania trebuia sa fie macar profesor de economie la vre-un liceu in Elvetia pana acum. Este ?

Si de zimbabwezi ce sa mai zicem, ca ei lucreaza in trilioane deja saracii, trogloditi cum sunt. Si daca e sa prelungim aceasta felie de miez adusa fix din Indiana, am putea presupune poate ca cetatenii de sex masculin ai mandrei Botwsane sunt cei mai indicati sa satisfaca apetiturile intime ale romancelor. Este ?

Eu de aici nu mai pot citi mai departe, dintr-un motiv foarte simplu : autorul nu mai poate avea dreptate.

A avea dreptate e un act intentional, de control al sensului propriei comunicari. Un om care nu reuseste nici sa-si taie cadrul dupa putiinta, nici sa poata umple dupa cum si-o taiat cadrul - dar asa, crancen, cum nu poate magarul da lapte - nu poate avea dreptate.

Poate cel mult sa nimereasca afirmatii corecte, dar de banii aia prefer sa ma uit la maimute batand la masina.

Imi vine sa urlu, sincer sa fiu cu voi, dragii mei, si sa zic ca mai bine ramaneam neintegrati, decat integrati in absolutul prostiei cum ne aflam acu'.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

12 Responses

  1. bleumarin`s avatar
    1
    bleumarin 
    Monday, 12 January 2009

    Buna regasirea! :-)

    Eu ma incapatanez sa frecventez blogu' asta al tau, Mircea, pentru ca, in ciuda vicisitudinilor care vaz ca au inceput deja sa apara, io pana acu', cel putin, ma declar satisfacuta deplin de continutul zicerilor tale! Iara asta nu-i deloc un complement, e o constatare s-atat...

    Consemnez asa, in fuga, ca si cand ar fi nesemnificativ, faptul ca raspunsul pe care l-ai dat astazi confratelui M., excesiv preocupat de bugetul Dumneavoastra de timp, ar fi putut sa sada cu succesuri depline (asta ca sa o citez pe fiica onor Presedintelui nostru!) tocma' la aceasta sectiune, intitulata sugestiv "Educarea mintii boante". :-)

    Post-ul e remarcabil privind argumentatia, lectura lui fuse o reala incantare entelectuala, asa ca permite, rogu-te, felicitarile! Sincere!

    Vazui ca si cu romanul publicat acu' ceva buget de vreme (asta ca sa fiu in ton cu tema post-ului anterior!) starnisi ceva polemica, asa cum ii sade bine unei adevarate minti dilematice treze! Cum romanul insa nu am apucat a-l ceti si cum, marturisesc sincer, nu am inteles inca intreg story-ul conex lui, imi rezerv luxul (caci lux e asta in aste vremuri tulburi pe care le traim!) de a tacea pe moment asupra lui...

    Semnalez insa, fara a risca sa fiu acuzata de pledoarii pro domo, caci blog-ul nu imi apartine, faptul ca de ceva vreme, pe blogul care a facut posibila intalnirea noastra, te asteapta un raspuns (io zic ca intelectualmente mult mai satisfacator decat luarea de o-pozitie a sus-numitului M.!) ca din partea "omului cu reteaua" pentru "omul cu sita".
    Cand vei avea ragazul de vreme necesar (fin'ca azi vaz ca mintile boante te-au cam indispus si ai fost mai tacut decat de obicei!), rogu-te, ia de vezi!

    Cu ganduri bune la ceas de seara si cu nadejdea ca te voi re-ceti cat mai grabnic cu putinta,
    a Dvs. cetitoare fidea,
    bleumarin.

  2. bleumarin`s avatar
    2
    bleumarin 
    Monday, 12 January 2009

    P.S.: Si uite, chiar acu' vaz ca ai introdus din nou moderarea comment-urilor, fapt care crez ca este mai mult decat benefic pentru toata lumea, caci conserva cumva atat calitatea blog-ului, cat si caracterul lui personal. Foarte bine asa!
    Ganduri la fel de bune,
    bleumarin.

  3. bleumarin`s avatar
    3
    bleumarin 
    Monday, 12 January 2009

    P.P.S.: Nope! Ceva vaz ca nu e bine! Am expediat acu' cateva clipe catre tine un comment care, dupa cum vad in momentul de fata, inca asteapta randul la moderare, in timp ce un P.S. adaugat ulterior comment-ului a intrat direct pe blog, fara urma de problema...Pesemne la mine ceva nu e in regula...ori...
    Adaug prezentului mesaj si comment-ul initial, asta ca sa nu existe ambiguitati in comunicare...

    Buna regasirea! :-)

    Eu ma incapatanez sa frecventez blogu’ asta al tau, Mircea, pentru ca, in ciuda vicisitudinilor care vaz ca au inceput deja sa apara, io pana acu’, cel putin, ma declar satisfacuta deplin de continutul zicerilor tale! Iara asta nu-i deloc un complement, e o constatare s-atat…

    Consemnez asa, in fuga, ca si cand ar fi nesemnificativ, faptul ca raspunsul pe care l-ai dat astazi confratelui M., excesiv preocupat de bugetul Dumneavoastra de timp, ar fi putut sa sada cu succesuri depline (asta ca sa o citez pe fiica onor Presedintelui nostru!) tocma’ la aceasta sectiune, intitulata sugestiv “Educarea mintii boante”. :-)

    Post-ul e remarcabil privind argumentatia, lectura lui fuse o reala incantare entelectuala, asa ca permite, rogu-te, felicitarile! Sincere!

    Vazui ca si cu romanul publicat acu’ ceva buget de vreme (asta ca sa fiu in ton cu tema post-ului anterior!) starnisi ceva polemica, asa cum ii sade bine unei adevarate minti dilematice treze! Cum romanul insa nu am apucat a-l ceti si cum, marturisesc sincer, nu am inteles inca intreg story-ul conex lui, imi rezerv luxul (caci lux e asta in aste vremuri tulburi pe care le traim!) de a tacea pe moment asupra lui…

    Semnalez insa, fara a risca sa fiu acuzata de pledoarii pro domo, caci blog-ul nu imi apartine, faptul ca de ceva vreme, pe blogul care a facut posibila intalnirea noastra, te asteapta un raspuns (io zic ca intelectualmente mult mai satisfacator decat luarea de o-pozitie a sus-numitului M.!) ca din partea “omului cu reteaua” pentru “omul cu sita”.
    Cand vei avea ragazul de vreme necesar (fin’ca azi vaz ca mintile boante te-au cam indispus si ai fost mai tacut decat de obicei!), rogu-te, ia de vezi!

    Cu ganduri bune la ceas de seara si cu nadejdea ca te voi re-ceti cat mai grabnic cu putinta,
    a Dvs. cetitoare fidea,
    bleumarin.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Monday, 12 January 2009

    Ah, mersi, uite scapasem. Ma indrept cu curaj spre blogul in cauza.

    Foarte ciudata treaba asta cu retinutul posturilor la moderare. In mod normal, masinaria ar trebui sa functioneze asa : fiecare utilizator nou e moderat, dar orice utilizator ce a fost acceptat o data poate posta fara moderatie. Ma rog, fara alta moderatie decat a lui proprie :)

    Din ceva motiv nu merge exact asa, dar nu-mi pot da seama ce ii cauzeaza. Vom urmari. N-am facut insa schimbari la sistem de la instalare.

    Cel mai bine imi pare insa c-am satisfacut bleumarinul din tine :) Sper sa ma tina.

  5. Maria Barbu`s avatar
    5
    Maria Barbu 
    Monday, 12 January 2009

    Mircea, textul tau ma face sa ma gandesc la disperarea pe care o simt in fiecare zi, cand, vorbind cu niste unii foarte scoliti pe nu stiu unde, constat cu o stupoare poate prea naiva din partea mea ca insii sunt complet idioti, ca nu au nici un dram de intelectie si nu fac decat sa recite niste textulete de doi bani. Si astia au pretentia de a alcatui elita!!!!

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Monday, 12 January 2009

    Poate chiar mai grav decat periculosii gazetelor astora de cultura pe care oricum nu le prea citeste lumea sunt periculosii academici. Merg ei la studiu pe afara, vad cum se face, da nici chiar pricep, nici chiar retin, si pe urma vin aici si incearca si ei chipurile ca acolo.

    Si asa se trezeste un pustan de douaji de ani mergator la facultate cu cate un proiect pe cap pe care o echipa de 30 de cercetatori l-ar duce la bun sfarsit in doi trei ani, dintr-un milion ori doua buget. Ca doar asa se face pe afara, o vazut profu.

    La care el, si mai ades ea, studenta, se leaga cu buna intentie, ca doar daca zice profu ? Si pe urma, n-are ce face decat sa trateze din wikipedia, ca doar nu-i 30 de oameni si nici 3 ani n-are la dispozitie.

    Si asa instituim fusereala si tampenia pe post de "asa se face afara", ceea ce nici adevarat nu-i, nici cinste nu ne face, ca rad strainii cu lacrimi cand vad/aud. Si asa mai ratam o generatie, care cica s-o educat, si inca una, care cina tocmai se educa, dupa formula lui Mizil, "invata Tanda pe Manda".

    Problema asta, cu scope, cum ii zice lui afara, adica cu cadrul a ce ne apucam trebuie rezolvata cat de urgent. Din nefericire problema are radacini adanci, incepand cu a pricepe locul nostru in lume cat de cat intr-un mod rational. Mai va.

  7. N-am avut rabdare sa citesc minunatie de articol din 22 dar cateodata imi place sa ma amuz cum am facut la introducerea dumitale. : )))

  8. rouademunte`s avatar
    8
    rouademunte 
    Sunday, 11 October 2009

    Eu zu ca si Madoff asta, fost director al NASDAQ, fost guru pe Wall Street, fost sef al unui top market-maker..tot om este..!..asa se explica restul problemei.

  1. [...] mi-e clar exact cate doctorate are sub curea autorul (din cate imi amintesc n-are, fiind si el un absolvent de facultate ca toata lumea pe vremea [...]

  2. [...] stiu ca nu-i vina lui, ca-i mic si prost si aligic, nu stie ce vorbeste. “Intelectuali” de mucava facuti sa semene de la distanta a oameni [...]

  3. [...] Ei sunt nemultumiti si intr-un fel au dreptate, sau ma rog, dreptate nu pot avea ca dreptatea-i rezervata entitatilor rationale da’ putem intelege ce-i acolo : frustrare, in cel mai simplu si direct sens psihologic al [...]

  4. [...] Paunescu si cu gasca lui de tineri la Ceausescu sa li se deie lor nu la babalici, fix asa astia. Aligica, alt pulete dubios care nu stie exact nici cum il cheama da’ cu pretentii de mare [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.