Sa insistam pe tema inferioritatii semenilor

Mi s-a spus de la departamentul de marketing ca am mare succes cu tema asta - jde puncte de audienta scl - asa ca ma vad silit (in pofida vointei mele!) sa insist.

Spicuim dintr-un blog intre timp abandonat, plasat sub egida "Prostia este un drept dar unii abuzeaza" de-un tinar de fo' 30 de ani din Bucurestiⁱ, Andrei Ifrim :

Sclavagismul in forma cea mai abjecta si infecta, desi poate suna pleonastic, abunda ca flegmele intr-un spital de plamani in tagma angajatorilor privati. Insulta intelectuala ca si politica de bussiness, bataia de joc drept politica salariala si simtul de “proprietate” asupra angajatului ca si mod de comunicare cu acesta sunt lucruri firesti. Ele reprezinta retetele de succes ale afaceristilor de carton, mandrii peste masura de falnicele companii ctitorite cu steroizi ieftini.

E notabil c-a nimerit toate i-urile la locul lor, si-n acest context e scuzabil c-a articulat din gresala mindria. La cit de furios se gaseste avem noroc ca nu ne-a articulat din gresala direct prin monitor.

Altfel, trista realitate este ca exista oameni a caror optima forma a existentei e sclavia. Pentru ca-s prea prosti ca sa inteleaga cit sunt de prosti de fapt, si-atunci sunt incapabili de autonomie. Nu e un complot aici, si nu e nici un abuz : pur si simplu pina cind faci acei primi pasi care sa-ti ingaduie sa intelegi cam ce pasi ai mai avea de facut (enunt omolog cu a spune "care sa-ti ingaduie sa intelegi cam cit de departe esti", sau "cam cit de in urma esti", "cit de jos esti", "cit de inferior esti") nu ai cum fi autonom. Pentru ca nu se poate. Tot asa cum un pietroi ramas fara sprijin nu poate pluti : nu-i nici conspiratia norilor, nici ura de clasa a soarelui, nici intriga proptelei care pravalesc bolovanu-n vale. E pur si simplu evolutia naturala.

Obisnuinta de a ti se cere sa pleci daca nu-ti convine nu este altceva decat confirmarea politicii de sclavie legala.

Pai exact asta si este : confirmarea politicii de sclavie. Daca n-ai fi sclav ti-ai putea negocia salariul. Faptul ca nu iti poti negocia salariul, ci poti sa pleci daca nu-ti convineⁱⁱ dovedeste clar, fara putinta de tagada si fara loc de dubiu posibil ca tocmai asta si esti : sclav.

De ce esti sclav ? Pai, pentru ca esti prost, incult si neexperimentat. In general una singura nu-i suficienta, e nevoie de minim doua. Cum oamenii-n general sunt prosti aceasta chestie cu "minim doua" nu salveaza totusi chiar atit de multi precit s-ar putea crede la prima vedere. Partea cea mai haioasa fiind bineinteles imprejurarea ca-n virtutea blablalogiei neaose ce se intelege indeobste prin prost e exact opusul realitatii.

“E firma mea si fac ce vreau!” – replica indragita a impotentului puhav, cu limuzina si costum periat de dulaii cu dinti de lapte, ce-i conduc obedient turmele. NIMENI nu face ce vrea atata timp cat aplica tactiti marsave chiar daca legea, de multe ori stramba, ii permite. Sau daca face, mai exista ceva ce-l sperie uneori noaptea… ”legea oamenilor”, care poate sanctiona mult mai aspru decat oricare alta lege, daca este aplicata cu cap si in grup!

E foarte amuzanta (din perspectiva antropologiei culturale privind) relatia dificila pe care-o are tinarul cu bunul plac. Pe de-o parte umple Internetul de verbiatii despre cum "fac ce vreau", pe de cealalta se indigneaza de dreptul si nedisputat si nedisputabil al proprietarului de a dispune de proprietatea lui. Da, firma aia "ctitorita cu steroizi ieftini" sau cum era expresia moderna a explicatiei ca patronu' "ori o furat ori o avut noroc" este proprietatea cuiva. Asa cum sunt si sclavii din ea.

Pare nerealist, imatur ? Ati incercat-o ? Preferati sa roadeti o coaja de paine muncita sperand ca maine va avea si unt ?

Mai, cu toata sinceritatea : pare amuzant. Ce-i imatur e ideea ca piinea are unt sau n-are unt dupa cum se incoarda un sclavete. Realitatea-i a naibii de simpla : daca sclavetele ar fi fost unu' dintre aia care pot decide cu ce-i piinea zilei de miine... pai decidea. Baga niste steroizi ieftini intr-o ctitorire si se ocupa si el ca si alti nefericiti (intre care eu deliberat nu ma numar) de educarea sclavetilor vorbitori de limba romana, pe banii si pe nervii lui. Ca asa-i tocmita lumea asta, ca si bitcoiniiⁱⁱⁱ : e mai ieftin (ceea ce inseamna mai eficient) sa cooperezi decit sa ataci sistemu'. Deci, ai tu puterea aia magnifica de procesare care poate schimba ziua de miine ? Pai de ce n-o schimbi atunci. A, ca "sistemul" nu-ti recunoaste puterea de procesare pe care simti tu c-ai avea-o ? Pai tati... lol. Hehehe.

Si cam cu asta punem punct, da' mnoa. Ii dorim deosebite succese tinarului, n-am nici un fel de indoiala ca intoarce el lumea in sensul ca sa curga apele la deal de-acuma.

Pina la urma nici n-ar fi primul caruia chiar daca nu i-a reusit, macar a incercat.

1. Apropo de care chestie, e o generatie pierduta asta, "tinar, 30 de ani, Bucuresti". Intre haha ce smecher mi-s imigrant in Anglia fraieri sunteti voi si aoleu m-au deportat pe nedrept sase luni mai tirziu, intre ma insor si ma divortez, intre nevoia de-a cheltui si disperarea de-a trai pe parinti (niste oameni la fel de inadecvati realitatii din teren da' care macar in virtutea istoriei au ceva osinza la dispozitie, un apartament de la Ceasca, niste relatii pe la slujba neaparat prin functionarime etc), intre individuatia incompleta si presiunea grupului de "prieteni", intre Scilla si Caribda viata lui tinar, 30 de ani, Bucuresti consista intr-o aparent nesfirsita acumulare de frustrari, o plimbare la pas, descult, printr-un desert de saratura. Ca-n Utah.

   Ca sa ne intelegem : vietuirea se desfasoara normal si necesar, dintotdeauna si pentru totdeauna intre limite contrare, intre dintii pietrei de moara. Atita doar ca romanul nu are experienta vietii, si cum n-are nici cultura nici nu stie invata prin supunere se va macina ceva pina cind sa se adapteze lumii asa cum este ea, nu lumii asa cum o "construieste" cine mai stie cine. [↩]

2. Si vei fi pedepsit pentru asta, ca in final asta-i sensul si rolul departamentelor de HR - ca tot se intreba recent un alt tinar 30 de ani Bucuresti si nu gasea raspunsuri - se va tine evidenta faptului ca "ai plecat" si cind vei reveni, la "alta" slujba de sclavie legala ti se va oferi o idee mai putin, cu conditia sa te umilesti o idee mai mult la inceput, ca sa demonstrezi ca esti intr-adevar in pozitia mentala adecvata situatiei tale, ceea ce revine la a spune "in genunchi". Si daca "pleci" iara ca "nu-ti convine" vei primi si mai putin, si te vei umili si mai mult pentru putinul ala, si tot asa pina cind ori mori ori cedezi. Ca asta-i scopul si rolul societatii, dintotdeauna : punerea sclavilor la locul lor si separarea oamenilor dintre ei. [↩]
3. Aprofundati comparatia asta, ca e foarte fructoasa. Si ca o regula generala : eu fac comparatii de la particular la general aproape intotdeauna, sau macar de la particular la comun, pe criteriul ca asa creste sansa cititorului de-a intelege textul. In rarele cazuri cind fac o comparatie de la mai general la mai particular, sau de la mai comun la mai obscur e semn clar ca excelenta limpiditate a comparatiei respective depaseste relativa pierdere de putere contextuala, si atunci cititorul inteligent se documenteaza din rasputeri, ca altfel pierde o valoroasa bijuterie de-ar fi putut-o purta-n coroana ratiunii sale. [↩]