Relatii pe Internet, un ghid.

Relatiile intre persoane pe Internet decurg in principal din proprietatile fundamentale ale retelei (ca de exemplu faptul ca nimeni n-are nevoie sa-si ceara voie sau faptul ca adevaru-i absolut tot ce conteaza, si el rezulta din aplicarea implicita a metodei stiintifice)ⁱ si intr-o mai mica masura din afectele, sentimentele si personalitatile respectivelor persoane. Internetul este, cu alte cuvinte, un mediu rece din punct de vedere emotional.

Sa impartim conventional relatiile intr-o parte momentana si-o parte memorizata. Asta inseamna ca-n fiecare reactie concreta a unui participant la o urma a altuiaⁱⁱ se vor recunoaste doua filoane : cel decis de contextul de moment si cel decis de memoria celui ce reactioneaza.

Aceasta impartire ne ingaduie deja sa facem o observatie utila : raportul intre cele doua e o buna masura a inteligentei celui ce reactioneaza. Da, dragii mei, cu cit reactia de-o produceti se bazeaza intr-o mai mica masura pe contextul concret in care va aflati, si intr-o mai mare masura pe memoria dvs. apropo de alte contexte in care-ati mai gasit fie aceleasi urme fie urmele aceleiasi entitati cu atit sunteti mai inteligenti. Pentru ca neocortexul, si nu paleocortexul va controleaza raspunsurile, ala-i semnul inteligentei.

Acestea fiind zise curge de la sine observatia ca-n vasta, zdrobitoarea majoritate a cazurilor reactiile survin din contextul imediat. E important de adaugat aici si observatia ca o fractie oarecare din respectivul context imediat e strict personal si limitat la universul celui ce reactioneaza, cu umorile si problemele lui, cu scurtimile si sunturile lui, asa cum e el. Si-atunci de-aia am zis ca nu exista prosti online : nu pentru ca n-ar exista, e plin de ei, ci pentru ca metodele clasice de evaluare ale prostiei si identificarii prostilor nu-s functionale pe Internet. Care nu-i un mediu personal, ci un mediu impersonal, si ca atare exclusiv abordarile statistice sunt adecvate si utilizabile.

Sa impartim conventional relatiile intre "pozitive" si "negative". E neclar ce forme concrete ar lua cei doi termeni altfel expusi in toata nuda lor lipsa de inteles de functionarea neemotionala a Internetului, dar orisicit, orice fiinte care se hranesc folosesc aceasta simbologie, si-atunci ne vom risca s-o folosim si noi fara alta definitie, sub rezerva ca-i foarte posibil ca pozitivul vazut dintr-un context (adica prin ochii unui internaut) sa fie negativ vazut din alt context. Babilonie curata.

Si-acum, pentru a intretine relatii pozitive e nevoie sa fii talentat si simpatic. Talentat inseamna in toate cazurile sa produci cu o minima regularitate suite de simboluri care ingaduie celui ce te citesteⁱⁱⁱ o intelegere noua si interesanta a lumii. Daca disparitia ta i-ar saraci universul reprezentarilor se cheama ca esti talentat, pentru el. Si da, abordarea asta inseamna ca "a fi talentat" nu mai este o caracteristica proprie a ta, pe care-o duci cu tine, ci un atribut contextual, si da, abordarea asta inseamna ca un pictor nu poate fi talentat pentru orbi, si da, asta-i motivul pentru care lumea prefera sa scrie-n limba engleza (pe linga ala ca romanii nu au bani, si mult mai important decit el : oamenii pot trai fara a fi platiti da' refuza sa traiasca fara a fi talentati, daca au incotro.).

Simpatic inseamna sa nu te fi asociat cu structuri simbolice pe care cititorul le valorizeaza negativ. Spre exemplu, eu nu-i sunt simpatic acestui lingau pentru ca fac misto de grupul la al carui rect s-a lipit el cu limbuta lui. Putin conteaza daca e pe merit sau nu toata chestia, atita timp cit eu nu-s lingau ca si el n-am cum sa-i fiu simpatic. Sigur, odata cu trecerea a vreo trei ani de experienta el s-a mai maturizat intelectual si ar incerca pe ici-pe colo sa se disocieze de propria lui istorie, da' in general pasul e prea mare si prea dificil pentru fortele slabe ale unui intelect mediu. Spre alt exemplu, Pizdafu (cunoscut in unele cercuri si sub numele operativ de "Manafu") nu-mi este simpatic pentru ca-i asociat cu un grup de bombalai de-si zicea "Cartelu'" inainte sa si-o ia pe coaja (si-acum ar prefera sa se uite perioada aia, cum preferau si-atunci sa se uite perioada cu trei ani anterioara si tot asa, ca la prosti - sau ma rog, fiinte anistorice.).

Cam asta-i tot. Daca-i esti talentat si simpatic vei intretine relatii "pozitive" cu cutarica. Daca esti talentat dar antipatic vei intretine cel mult relatii neutre, in sensul ca te va mai bombani pe la colturi, da' mai cu fereala. Daca esti netalentat dar simpatic situatia-i nedeterminata, variind de la a face misto de tine pina la a incerca sa te sustina, dupa cum i-e felul si inclinatia cititorului. Cam de-aici se si nasc trolii in imaginarul colectiv, adica acele persoane care tind sa faca misto de netalentatii simpatici sunt troli (ceea ce-ar trebui cumva sa fie un lucru rau, aproape o insulta). Uneori trolii isi aleg tinte pe care le evalueaza gresit, si tristele rezultate ale pleiadei de troli de-aici de pe Trilema atesta ca da, poti ajunge sa incerci sa trolezi si persoane talentate, chestie care nu prea iese. Ce merita poate retinut e ca-n toate cazurile "victimele" sunt simpatice trolilor, ca-s ei dispusi sa recunoasca (ca de exemplu) sau nu. A, ca trolii nu realizeaza intotdeauna asta ? Io v-am zis ca Internetul hotaraste, nu omul. Nu m-ati crezut ?

A, da. Mai exista si variante "alternative", folosite de cei care nu-s, de fapt, capabili sa interactioneze pe Internet si incearca sa-l asimileze unor chestii care n-au nici o treaba cu Internetul, da' macar le sunt lor intelectual familiare. Trupa de iesitori la o bere, diversele circle-jerk-uri, cartele si ce mai sunt nu reprezinta altceva decit incercari de-a fi pe Internet fara a fi, de fapt, pe Internet. Cam ca si a te duce la mare si-a sta in cada de baie, cu ratustele si sapunul, tinindu-te strins, cu incheieturile exsangvinate, de un miner. Sa nu cumva sa mergi la fund.

In speranta ca v-am fost de folos, a bon entendeur. Salut!

1. Apropo de aceasta paranteza, merita subliniata si corectata o eroare foarte raspindita, nascuta dintr-o intuitie corecta a preponderentei structurii mediului asupra structurii persoanelor in forma de-o iau relatiile intre ele, dar nutrita de niste identificari gresite ale proprietatilor Internetului. Anonimitatea nu exista altfel decit ca fictiune, e un produs al imaginatiei omului, fara corespondent in realitate (si e cu totul intimplator si cea mai adinca frica a psihicului, ceea ce explica de exemplu importanta religiilor de tot felul cit si modul tranzactional in care functioneaza ele, daca te rogi la doamne-doamne nu esti si nu poti fi anonim ca intr-in evidenta lu' Sf. Petru.). Ca atare, "anonimitatea" n-are nici o treaba cu functionarea relatiilor interumane pe Internet. Ca ea nu exista. Si tot ca atare, toate elucubratiile scrise pe tema de diversi pseudo-invatati, despre nustiuce efecte ale "anonimitatii" asupra cetateanului de bine sunt fix atita gargara inutila. [↩]
2. Pentru ca in pofida conventiei de limbaj, nu exista interactiuni intre oameni pe Internet. Toate interactiunile se produc intre om si o urma a altuia, cam ca si-n cazul ciinilor care miros tufisuri sau vinatorilor care cauta chestii prin padure. [↩]
3. Ca-i prea incomod sa tot zic "interactioneaza cu urmele pe care le lasi pe retea", deci zicem in loc "te citeste". [↩]