Politica mea fata de referinte

Tuesday, 22 February, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Un om inteligent zicea la un moment dat ca-i mai bine sa tratezi o data si perfect o tema anumita dupa care sa dai link celor in nevoie decit s-o tot scrii si rescrii la nesfirsit cu fiecare ocazie. Ma convinge abordarea, si ca atare vom discuta astazi despre referinte.

Eu nu ofer niciodata referinte.

Motivele sunt bine intemeiate, si le putem intelege mai ales daca luam in considerare pozitia celui ce mi le-ar cere. Deci, cineva care asteapta din partea mea referinte poate fie sa nu cunoasca, sincer si autentic, cine sunt, ce fac, ce pot, ce stiu, fie sa cunoasca preabine dar sa se obrazniceasca.

Daca nu cunoaste, avem practic doua alternative : fie cetateanul nu cunoaste si nici n-ar trebui sa cunoasca, in care caz nu se afla intr-o pozitie din care sa poata colabora cu mine, fiind ceva executant irelevant si fara putere de decizie in organizatia pe care pretinde c-o "reprezinta", fie nu cunoaste desi ar trebui sa cunoasca, in care caz nu se afla la nivelul de competenta la care sa putem colabora in fapt, chiar daca se afla intr-o pozitie care i-ar ingadui, teoretic vorbind, asa ceva. In toate aceste situatii problemele care fac o colaborare imposibila se afla in curtea nepotentialului partener. Ar fi inutil sa incerc sa le rezolv eu tot asa cum ar fi inutil sa incerc sa ma duc la dentist in locul dumneavoastra.

Daca dimpotriva, cunoaste, avem iarasi doua alternative : fie cetateanul este pur si simplu obraznic, incercind adica sa joace ceva jocuri de putere cu mine, sa-mi "arate el" adica "cine e seful", fie cetateanul este lacom, si incearca sa-si creeze baze de negociere adversativa. Consultanta nu functioneaza cu prima categorie de nepotentiali clienti pentru motivul simplu ca afacerile nu-s concurs de cerbi lopatari, cel putin nu in cadrul echipelor, ci eventual in contextul mai larg al pietei. Consultanta nu functioneaza cu a doua categorie de nepotentiali clienti pentru motivul evident ca omul nu reuseste sa evalueze corect costurile si beneficiile in discutie, tendinta cunoscuta din proverbul romanesc "scump la tarite si ieftin la faina". Nici intr-un caz nici in celalalt nu avem de fapt ce face impreuna.

Iata cum, printr-o abordare cit se poate de logica ne rezulta clar si lamurit ceea ce stiam de la inceput : n-are nici un rost. Functionarea normala a relatiei potentiale dintre noi este cel mai corect inteleasa printr-o comparatie cu relatia intre credincios si preot : firma vine, isi pune capul in poalele consultantului si-si marturiseste, cu onestitate completa, gresalele. Iar consultantul ii spune cam ce-ar putea face pentru a le indrepta. Inchipuiti-va raspunsul duhovnicului mediu in fata pacatosului care-i cere referinte, adica, pe cine-ai mai spovedit tu, popo ?

Si inchipuiti-va, daca-i pina acolo, reactia cuiva care se vede intrebat de X-ulescu, pe care poate ca-l cunoaste cel mult din vedere, cum o fost la spovedanie. Reactia vastei majoritati a credinciosilor fata cu asa agresiune, ca altceva nu-i, va poate sugera cam cum s-ar afla diversii clienti dac-ar afla ca io v-am spus ca mi-au fost clienti. "Oare ce altceva le-o mai fi spus ?!". Parca nu prea e in interesul meu situatia, hmm ?

Eu nu cer niciodata referinte.

Referintele sunt extrem de usor de falsificat in Romania. Am trait sa aud tot felul de enormitati, de la un tinerel care se lauda fara umbra de ezitare pe chip ca el o fost directorul de distributie pe Transilvania al cutarei mari firme, oferind inclusiv numar de telefon pentru verificare, fara sa stie ca io-s din Cluj si-l chiar cunosc pe directorul cel autentic, in sensu' ca uneori mincam impreuna si pina la ce doriti dumneavoastra. C-asa-i in tenis, ne-am invatat sa mintim si sa fie ok. Bonus puncte pentru inventivitate, ce pielea.

Referintele autentice sunt extrem de dificil de obtinut in Romania. Un hot dovedit de care firma se straduieste sa scape va primi referinte excelente, chit ca nu le merita. Un tip inteligent si competent, mai inteligent si mai competent decit intregul departament va primi referinte proaste, chit ca nu le merita, da' i-or aratat ei lui. Pai nu ?

Pe scurt, referintele inseamna intre mai nimic si absolut nimic. Nu mult mai mult de-atit. Nu le cer, le accept cind sunt oferite, uneori le verific si inca si mai rar le iau in considerare. Pur si simplu sunt un predictor mai slab decit simpla ochiometrie a catindatului. Trist, dar asta este.

In loc de concluzie, inteleg ca alti oameni de afaceri pot avea alte opinii pe aceasta tema. Nu mi se pare o catastrofa imprejurarea, si la drept vorbind nici nu ar fi prima oara cind se constata asa ceva. Inteleg de asemenea ca tot soiul de tipi care nu-s oameni de afaceri cum nu-i Timisoara cel mai estic punct al tarii vor simti o nevoie imperioasa de a-si prezenta opinia pe tema. Nu mi se pare o catastrofa imprejurarea, si marturisesc ca ma intereseaza cam la fel de mult cit m-a interesat si pina acuma.

PS. E posibil sa va intereseze si "Ce ma intereseaza pe mine intr-un proiect".

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

3 Responses

  1. Astea-s referinte pur romanesti....

    ...chiar de curand m-am lovit de problema asta cu referintele. La inceput m-am agitat in stanga si-n dreapta sa adun referinte - ca asa-i normal, nu?

    Dar nu-i normal.

    Pentru angajatorii straini cand iti cer referinte ei vor: Numele persoanei - functia si un numar de telefon. Atat! de restul se ocupa ei...

    asta inseamna referinte adevarate nu o coala a4 scrisa in word si la sfarsit: Best regards, CEO la firma Ambalam rahat!

  2. ce dea multe cuvinte ca sa ne explici ca ejti hater...

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 22 February 2011

    @Law Pai cam aia si inseamna. Da' chiar si asa... afara de cazul ca-i o persoana pe care o chiar cunosti personal, rezultatele sunt in cel mai bun indoielnice.

    Nu exista acea cultura a onestitatii publice pe care sa se bazeze procesul. Din acelasi motiv nu avem si nici nu putem avea curti cu juri, din acelasi motiv proba cu martori e atit de dificila in Romania, cel ce cheama martori gindeste ca-si alege de fapt un fel de avocati, vorbitori pro pars etc.

    @cipslim Pai fara cuvinte ce farmec ar mai avea ?

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.