Cum scriu copiii mediocri ?

Futezatorii este incercarea lui Radu Alexandru de-a iesi din foame, sa zicem astfel.

Ca sa ma intelegeti, sa va povestesc cam cum gindeste un manager dobitoc de trust de presa roman. Angajatul, de altfel competent si inteligent, cu o istorie de-a fi facut treaba buna, e salarizat cu o mie de lei acolo, cit sa moara de foame. Inevitabil, va cere o marire de salariu. Inevitabil, i se va raspunde ca nu se poate, si inevitabil se va pronunta cuvintul criza. Eventual i se va oferi o taiere de salariu.

In circumstante exceptionale, ca de exemplu cazul in care restul angajatilor cit de cit competenti isi baga picioarele si pleaca sa-si faca fabrica singuri (we're living in an anarcho-syndicalist commune!!!), sarmanul ramas poate primi "exceptionala oportunitate" de-a deveni project manager. Pe un proiect nefinantat si fara expunere, unde are a-si scuipa plaminii practic degeaba (pentru ca daca ies vre-odata bani se va descoperi brusc ca el are un 5% acolo, iar daca nu ies, sau pina cind ies, pai lasa-l pe fraier sa se chinuie).

Deci, ce facem cind n-avem bani sa platim rational angajatii ? A, pai daca suntem manageri dobitoci de presa romani ii avansam, ca sa poata munci si mai mult pe, proportional vorbind, un salariu si mai mic. Ajunsi in acest punct nu putem trece cu vederea observatia simpla ca principalul motiv pentru care mediul online e in halul in care e vine de la dobitocenia managementului, si respectiv de la inclinatia naivilor de-a lucra pe gratis. Oricarui tipter i se scoala impresiile in cap, hop mai avem un proiect, o revista, o platforma, de parca asta-i marea problema, sa gasim ogoare virtuale pe care sa poata trage boii-n jug.

Totusi, o teapa nu este o afacere. Management nu inseamna a pacali lumea sa lucreze pe gratis. Munca nu inseamna sa mori pe dosare pentru un salariu de femeie de serviciu-n Dusseldorf, platit din cind in cind, uneori (rareori) chiar in totalitate.

Am facut aceasta lunga introducere pentru ca sa avem o intelegere corecta a contextului in care se desfasoara cele ce urmeaza. Si anume :

Heroina lui Sofocle
de Alex Dinu, miercuri, 13 aprilie 2011

Decembrie 2012. E o dimineaţă ca oricare alta. În satul Popeşti din comuna Drăgăşani, judeţul Vâlcea, Florina, o fată de 15 ani cu ţâţe mari, minte puţină şi la fel de multe ambiţii, mijeşte ochii.

In limba romana s-ar spune "la fel de putine ambitii". Chiar daca-n engleza uzul "ironic" (de fapt cel mult sarcastic) al superlativelor ne ingaduie sa vorbim despre "his dismal intelligence and equally vast culture", o formalizare care de bine de rau ar functiona si tradusa in limba romana, totusi, termenii comparativi proprii (mai mult, mai putin) coloreaza augmentativ si respectiv diminutiv. Datorita ambiguitatii (tite mari, minte putina), constructia devine pur si simplu confuza.

Copilul mediocru pre numele lui Alex Dinu surprins in faptul mediocritatii sale ar putea bineinteles sa se piarda-n elucubratii despre cum "el asa intentiona", si cum ambiguitatea-i substanta prima a literaturii (ceea ce e teoretic adevarat, sigur ca da) precum si-a umorului (ceea ce nu-i absolut deloc adevarat), dar nici un fel de efort intelectual ulterior nu poate salva situatia concreta : asa cum se gaseste formularea e stupida (si decit sa investim o galeata de sudoare pentru a incerca sa justificam o formulare stupida, mai bine era sa folosim un strop de sudoare pentru a o evita de la bun inceput).

Dincolo de aceste probleme formale, stilul sufera ingrozitor, comprimat intre influenta malefica a prostiilor Simonei Tache cu jurnalul ei de cazarma cu tot (care a fost, dragi copii mediocri, o solutie paleativa gasita de o copila mediocra acum 15 ani, pentru a-si suplini propria lipsa de gust, cultura si inteligenta - in caz ca va intrebati, de-aia scriu despre copilele mediocre de azi in termenii proprii si nuzi ai mediocritatii lor : ca sa nu vad peste inca zece ani alt Alex Dinu incercind sa se salveze imitind-o pe Nedeflorena) si incercarea de-a aplica metodele autorilor favoriti (din paleta fara indoiala foarte redusa de autori cititi), adica un soi de naturalism. Stilul tinarului e format din ce-a inteles el citind filmele lui Cristi Puiu si tabletele Simonei Tache. Este ca-i trist ? Mnoa, asa se formeaza mediocritatea, din pufuleti si Izvorul Minunilor.

E şase jumate dimineaţa şi măsa-mare ţipă la ea să iasă să dea de mâncare la găini. Florinei îi e frig şi e obosită. S-a futut târziu în noapte şi acum nu îi vine să se ridice din pat. Dar ştie că n-are de ales.

Textul are peste cinci mii de semne, conflictul se gaseste introdus din a sasea propozitie. Cam devreme. Sigur, pot in principiu exista motive suficient de bune care sa justifice aceasta incalcare a formelor proprii ale discursului. Doar ca autorul habar n-are ca exista forme proprii ale discursului, si ca atare nu poate avea un motiv pentru a le incalca. Incalcarea justificata e rezervata strict acelora care cunosc ce incalca.

E conştientă de nimicnicia viitorului ei, de faptul că mă-sa plecată în Italia de şase ani n-o s-o mai cheme niciodată acolo, pentru că îi e târşala să sugă pula cu ea prin preajma, că măsa-mare e singurul om din lume care dă o ceapă degerată pe ea şi că găinile alea amărâte sunt singura ei şansă să bage ceva la maţ în viitorul apropiat.

Din nefericire, conflictul asa prematur introdus cum se gaseste sufera de cele doua pacate capitale care pot distruge un conflict : 1) e neconvingator si 2) e confuz. Ca o paranteza : faptul ca intilnim in acelasi text confuzie si in ce priveste utilizarea formala a cuvintelor si in ce priveste organizarea mentala a ideilor denota ca nu-i vorba de un accident, de oboseala, de lipsa timpului scl etc, ci de un defect fundamental al functionarii intelectului autorului : e confuz. Inainte de-a scrie alte texte, Alex Dima are (ca doreste sau ca nu doreste, ca-i de acord sau ca nu-i de acord, ca-i place si-i convine sau ba) obligatia de a-si limpezi gindirea. Pentru ca un cap confuz nu-i calificat sa vorbeasca in public.

Dar revenind la subiect : conflictul e confuz pentru ca nu ne rezulta daca pe Florina o apasa faptul ca-i saraca, sau faptul ca-i lipsita de putere, sau faptul ca nu-i iubita. Care-i conflictul aici ? (Nu-mi raspundeti cu grabeala "toate trei", gindind ca mediocrii ca daca-s toate trei "ii mai tare". Nu-i mai tare, e mai slab.) Conflictul e neconvingator pentru ca n-am intilnit a) multe tipe de 15 ani disperate dupa iubirea materna ; b) multe tipe de 15 ani cu tite mari lipsite de debusee amoroase ; c) multe tipe de 15 ani care sa-si reprezinte problema "bagarii la mat in viitorul apropiat" in termeni de gaini si hranitul lor ; d) multe tipe de 15 ani care sa-si reprezinte relatiile de apartenenta prin fixare pe... bunica. Cu siguranta nu multe dintre alea cu tite mari. Sau pe scurt : nu asa se face!

Iniţiază trezirea, dar corpul n-o prea ascultă.

Parca ne tineam de realisme. Cind am ajuns la conventia tocilarilor, modulul "pretend you're a robot" ? A, asta-i frecventa de functionare fundamentala a lui Alex ? Bun, si ? Daca nu stiti cum arata datul cu stingul in dreptul in scris, iata-l exemplificat aici : Alex tocmai s-a impiedicat de el insusi in timp ce-o scria pe Florina.

Se mişca uşor, dar sperma uscată a lui Viorică, Gică şi a lui Ionuţ dintre ţâţe o ţine. Urăşte senzaţia idioată de piele care te ţine, aşa că întrerupe procesul de trezire. În încercarea de a readormi, îşi aduce aminte de vizita celor trei flăcăi cool ai satului. Se simte mândră de ea şi de succesul ei şi zâmbeşte giocondian.

Dincolo de structura defectuoasa (cine-i intre tite, sperma sau Ionut ?), care ne arata lamurit rezultatele a zece ani de bacalaureat in batjocura si definitivari de profesori care-au luat cinci si sub cinci la examen, ramin niste probleme deschise.

De exemplu, in ce sat isi inchipuie autorul ca cei trei flacai "cool"... mnu, de fapt, in ce sat isi inchipuie bucatica de guma de mestecat lipita pe asfaltul bucurestilor de la nastere si pina astazi ca exista "trei flacai cool" ? Ce fac ei, se tin de mina si colectioneaza impreuna posete ? Tu esti prost, mai Alex mai ? Daca-s trei flacai cool atunci se bat pina ramine unu' cool, asa-i la sat. Inteleg ca ai perceput nevoia de-o orgie in reprezentarea de altfel destul de idioata a textului astuia, da' nevoile tale nu schimba lumea, mai Alex mai. Nu, nici chiar pentru cei cu nevoi speciale.

De alt exemplu, de ce se simte fata mindra ? A, "eternul feminin". Mbine. Referinta la Gioconda facuta de-un tip care-a auzit de Gioconda de la Simona Tache, si referinta la Sofocle facuta de-un tip care-a auzit de Sofocle intr-un bar ieftin (studentesc, deh!) de la ceva vagabond ingalat nu prea serveste scopurilor autorului.

Toate proastele din sat visează la Viorică, Gică şi Ionuţ şi ea, de şmecheră ce e i-a avut pe toţi trei. Deodată. Azi noapte la două. Au sărit, gardul şi, ca nişte hoţi, au trecut pe lângă camera lu` măsa-mare şi s-au strecurat la ea. Îi aştepta goală şi şpreiată cu un parfum de la Avon primit cadou de Crăciunul trecut. Acum îşi reaminteşte momentul şi simte un gâdilat la păsărică. I-a cam plăcut. E conştientă de statutul ei de curvă tânără a satului, dar e mândră de asta. Fututul îi dă satisfacţii pe care nimic pe lumea asta nu i le dă. Se simte şi ea folositoare. Simte că are un rost, în afară de ăla de a da de mâncare găinilor. Se bucură că îi fericeşte pe băieţi. Moare după grimasa pe care o au când termină. Florina e o fată bună la suflet şi ar vrea să vadă pe feţele tuturor grimasa asta. Aşa că lucrează de zor la visul ei. În fâneţ, la discoteca, pe unde apucă. Florina, e probabil, una dintre cele mai mari suflete pe care le-a avut pământul.

In general cind scriem despre femei si inteligenta lor tre' sa ne hotarim daca Florina-i mai proasta decit celelalte proaste sau mai desteapta decit celelalte proaste, si sa ne tinem de aceeasi iconomie-n tot textul, ca altfel exista riscul sa formam in mintea cititorului impresia ca suntem unul dintre pustii suparati pe femei pe motiv ca si-au facut proastele o conspiratie intre ele sa ne tina pe noi virgini in pofida valorii si talentului nostru. Incercarea "ironica" apropo de "fata buna" e perfect disfunctionala.

Măsa-mare, sătulă să ţipe, vine şi îi deschide uşa, ca să intre frigul în cameră şi s-o trezească. Măsa-mare iese din camera şi frigul intră. Florina se acoperă mai bine şi aţipeşte. Şi visează. Pe Fecioara Maria care, de fapt, nu e Fecioara Maria, da` Florina aşa simte. E Monica Tatoiu, pe care Florina o percepe totuşi ca o prezenţă divină. Da` nu e îmbrăcată într-un deux pieces ca la Realitatea, e îmbrăcată ca Fecioara Maria. Cu un fel de sari. Şi are şi aură. Se aproprie de Florina şi dă plapuma care o acoperea la o parte. O vede goală şi albicioasă pe piept. Îşi bagă un deget în gura, îl umezeşte bine şi apoi îl plimbă pe zona alba de pe pieptul Florinei. În contact cu saliva de pe deget, praful alb transforma într-o cvasispermă. Pe urmă umple bine degetul cu mâzga asta, îl bagă în gură şi îl suge bine-bine. Se linge pe buze şi lipăie des exact ca degustatorii de cafea. Zâmbeşte şi o mângâie pe Florina pe creştet. Florina e impietrită. Nu se poate mişca, nu poate vorbi, în schimb, îşi face, în continuu, cruce cu limba. Dacă ar şti că, exact în acest moment, pe Realitatea e anunţat decesul Monicăi Tatoiu pe o bandă galbenă cât tot ecranul, probabil că ar fi şi mai speriată. Monica Tatoiu îşi întoarce capul înspre nicăieri şi spune “acum sunt gata, mulţumesc că mi-aţi îndeplinit ultima dorinţă”. Inainte să dispară, Monica Tatoiu mai dă o limbă lungă pe pieptul fetei, de-i curăţă toata albeaţa.

Inteleg, tinarul e un produs al pepinierei de pui de baterie ai Realitatii, e tinut intr-un beci unde se pregateste sa ia la nevoie locul unor minti luminate precum Badea sau Gidea, si ca atare isi exerseaza abilitatile de injurat-fara-motiv, la comanda. Vestea proasta este ca aceasta meserie nu va mai exista pe cind va ajunge si el suficient de competent cit s-o poata practica pe suport video.

Fata se trezeşte cu zgomot şi e deosebit de speriată. Ca să se asigure că a fost un simplu vis, deschide televizorul. Dar nu a fost doar un vis: într-adevăr, Monica Tatoiu a murit. Într-adevar Florina e linsă pe piept şi nu-i mai ţine nimic pielea.

Acum stă în fund în pat şi conştientizează gravitatea situaţiei: Monica Tatoiu a murit, aşa că omenirea mai are mai puţin de 8 ore de existenţă.

Am mai discutat problema asta apropo de o alta autoare teleghidata. Ziceam atunci

Mintea Doinei Popescu procedeaza exact la fel cind scrie, ridica obiectele de care are nevoie din recuzita dupa care isi pune intrebarea ca totusi, ce cauta ele in povestire, si le incropeste la explicatie o repezeala lipita de text dar nesustinuta de el. Pentru a construi naratiuni care se sustin strategia povestirii trebuie gindita inainte de-a te apuca sa scrii, cam tot asa cum mesterul abil isi aduna toate sculele de care va avea nevoie dinainte de-a incepe lucrarea, nu intrerupe lucrul la jumatate dupa care umbla de nebun dupa ele prin casa.

Problema se manifesta si aici, lipirea in fuga a unui "Decembrie 2012" in fata textului nu rezolva problema unitatii fondului : de la abordarea naturalista a intimitatii budoarului unei tinere cu sini mari am trecut inexplicabil la Star Trek si-apoi la pornografia cea mai obosita si-apoi la cvasi-politica si-acum suntem la momentul "sfirsitul lumii" ? Eu inteleg ca asa functioneaza intrarile in creierasul gainusei de baterie, zapind el intre canalele televiziunii si ofertele Internetului pentru copii retardati, dar totusi, fluxul constiintei functioneaza ca metoda narativa atunci cind exista o constiinta. N-ai cum urmari fluxul constiintei unui muxer.

De un an şi jumătate, omenirea devenise depedentă de sfaturile Monicăi Tatoiu. Totul începuse într-o dimineaţă, în România, când o mână de români care o urmăreau pe Monica Tatoiu constant au simţit o durere în piept când ea n-a mai fost la TV. Aşa că au scris televiziunilor să o cheme mai des. Scris şi făcut. Monica Tatoiu a apărut mai des şi tot mai mulţi au devenit dependenţi de ea şi de ce spune. Într-un final, televiziunile s-au desfiinţat şi a rămas doar una, Realitatea, în care Monica Tatoiu era în continuu, în direct. Cine stătea fără să o urmăreasca mai mult de opt ore, intra în sevraj. Răurile erau mai rele ca alea date de heroina sau amfetamina. Ce li se întâmpla românilor a făcut înconjurul lumii, aşa că străinii au devenit şi ei curioşi s-o urmăreasca. Au dat-o pe BCC şi CNN şi, văzănd-o, şi străinii au cerut să mai fie difuzată. Şi au ajuns şi ei dependenţi. Aşa că, în câteva luni, întreaga omenirea era dependentă de Monica Tatoiu şi vorbele ei. Se traducea în toate limbile pământului, şi, deşi, în rest totul se desfăşura ca odinioara şi viaţa îşi urma firescul, nimeni nu mai putea să reziste fără să îşi ia doza de Monica Tatoiu. Era drogul ultim. Iar acum nu mai era.

În camera ei, în pat, în fund, Florina plânge şi are o revelaţie care o face să înţeleagă mai multe: azi e 21 decembrie 2012, când se termină calendarul mayaş.

O stupiditate demna de caietul de compuneri al unui elev din ciclul gimnazial. Tinarul mai are mult de scris, si mai ales mult de citit (sarcina de care-i recomandam calduros sa se apuce de indata) inainte sa produca ceva ce poate fi supus atentiei publice.

Si-aici facem incheierea : Radu a reusit sa creeze un loc in care diversi copii ramasi intelectual in gimnaziu isi pot scrijeli prostioarele. Asa ceva e fix o pleazna, in termenii mei. Nu cred ca-i neaparat "vina" lui, dar nici nu cred ca era posibil, in conditiile date, sa iasa altceva.

Vreau sa inchei cu o metafora construita dintr-o comparatie, sau chiar mai multe. Si anume : atunci cind ma apuc sa gatesc, si am file de somon ersteklasse si ciuperci si legume proaspete si untdelemn prima si o bucatarie curata si-o asistenta supusa imi ies capodopere. Daca m-as apuca sa gatesc in cacat pina la glezne, intr-o incapere friguroasa si igrasioasa, cu o soba defecta, carne muceda si asa mai departe nu doar ca nu mi-ar iesi capodopere (ca nu-i din ce), dar nici macar eu nu as lucra la acelasi nivel la care lucrez in primul caz. Atunci cind ma apuc sa fut, si am fete pricepute si dispuse, si ne jucam cu cite toate sub soare iese neaparat mai bine decit atunci cind e vorba de-o caprita incepatoare. Cind e vorba de o caprita incepatoare nu doar ca nu iese la fel de bine ca-n primul caz, da' nici chef nu prea ai, si nici tragere de inima.

De-asta te deprimi, tinere, si de-asta

N-am mai scris pe aici aşa des în ultimul timp. Nu am mai avut chef. Asta e. Lucrurile se mai schimbă. Nimic nu e constant. Nu aveţi cum să vă aşteptaţi ca eu să mă trezesc în fiecare zi la fel, şi să mă taie de trei ori pe săptămână să iau ceva la mişto pentru amuzamentul vostru. Am alte planuri pentru viitorul apropiat.

Fa curatenie in jurul tau, si-ai sa vezi ca-ti revine cheful. Esti inca tinar, tinerii se scoala binedispusi si cu chef de munca dimineata. Ca si Florina cea titoasa la 15 ani. Asa-i tocmita natura, si oricit de speciali, deosebiti, unici si irepetabili ne-am crede, tot natura face regulile.

Hai, succes!

PS. Te rog, draga mediocrule, sa ma scutesti de prostii cu "eu doar am scris" si alte cabralisme, ca tipu-i ceea ce se numeste "talent" in limba engleza, cum e si Titus Steele, si i se aplica alte criterii, cu precadere vizuale.

PPS. Lecturi suplimentare : Ionica cel nu tocmai prost ; Aveti putintica retorica ?.