Arbitrul publicitatii - vedere practica
Ideea recenta de-a construi un fel de program de fonduri structurale pentru Internet s-a bucurat de-o discutie destul de vie, care m-a tinut lipit de scaun douasprazece ceasuri intr-o altminteri calda simbata de Mai, in general raspunzind la emailuri. Norocul meu c-am facut chestia-n weekend, daca o lansam in cursul saptaminii ma lua dracul.
Una dintre chestiunile centrale e problema Tertului care arbitreaza sistemul, despre care am scris deja o prezentare teoretica. Merita poate adaugata aici si ilustratia problemei negocierii in trei, pentru a ne acomoda intrucitva cu perspectiva teoretica a teoriei jocurilor care-i pina la urma spatiul reprezentativ corect al problemelor in discutie.
Lasind la o parte problema exceptionalei arogante de-a te simti tu ditai UE in raport cu o chestie precum Internetul romanesc (care are impresia despre sine ca-i semnificativ mai mare, mai important si mai influent decit este, da' sa trecem sub tacere), si respectiv problema exceptionalei arogante de-a crede tu ca ai rezolvat matematic, teoretic, din principiu si total probleme cu care practicienii (experti, consultanti scl) se chinuie de macar un secol daca nu trei (mai ales din cauza ca ei se chinuie sa nu le rezolve, da-n fine)... de fapt nu. Hai sa nu lasam la o parte problemele astea, ci sa le tratam. Deci : recunosc, sunt de-o aroganta colosala. Asta este adevarul. Totusi, simplul fapt ca-s de-o aroganta colosala nu-i un argument suficient pentru a le invalida, cel putin in reprezentari bazate pe realitate si nu pe emotiile participantilor.
In fine, sa discutam meta-problema echilibrului. In principiu putem admite ca exista pentru fiecare relatie intre un Autor si-un Sponsor o valoare corecta. Aceasta teorie face mai multe presupozitii decit teoria ca orice obiect complet definit are o valoare anumita intr-un sistem complet definit, dar nu cu mult mai multe, si-mi pare pe moment acceptabila (ceea ce nu inseamna ca nu-s dispus sa discutam pe tema). Tot in principiu putem admite ca aceasta valoare este computabila.
Nu e clar cum s-ar calcula dinsa. Ce e clar insa, fara putinta de tagada, este ca daca metoda folosita de Tert pentru a calcula valoarea ar fi cunoscuta de catre oricare dintre parti, respectiva metoda de-a calcula valoarea inceteaza imediat sa functioneze (ca o aplicatie a faptului ca-i intotdeauna, ipso definitio, mai ieftin sa pervertesti metoda de masurare decit sa modifici marimea masurata*). Atita timp cit partile fac orice presupuneri doresc asupra metodelor de calcul folosite de catre Tert totul este in regula, dar in momentul in care Tertul isi comunica metoda (fie si doar partial) sistemul moare (chestie ilustrata perfect de problemele pe care le are Google cu rezultatele irelevante in index, de exemplu).
Ca atare, nu voi explica niciodata cum anume se calculeaza valorile de karma, dincolo de-a spune ca se ia ceva in considerare. Pentru siguranta, nu voi preciza nici limitele intre care se pot inscrie rezultatele (masura de siguranta care nu-i evident necesara, dar sincer sa fiu ma tem, asa ca mai bine gresim in directia sigurantei) si nici macar daca vorbim de numere aleatorii pur si simplu au ba.
Partile au evident la dispozitie meta-asigurarea ca nu-i in interesul meu sa avantajez Sponsorii (platind Autorii cu 0) precum nu-i in interesul meu nici sa favorizez Autorii (platindu-i cu o infinitate), avind in vedere ca sistemul are nevoie de ambele categorii pentru a supravietui. Totusi, poate ca n-am chiar toate tiglele pe casa, asa ca s-ar putea sa nici macar nu ma intereseze propriul meu interes. La fel de bine e posibil sa fiu deosebit de tont, in care caz se prea poate sa nici macar nu mi-l inteleg.
Practic vorbind, rolul nu-i mult diferit de ce-au de facut producatorii unui joc oarecare, siliti sa tina diversele specii/clase/etc intr-un oarecare echilibru. Ma astept la o cantitate absolut comparabila de drama, dat fiind ca in astfel de situatii principala metoda prin care participantii percep (sau isi reprezinta) ca pot influenta sistemul este sa se dea raniti, nedreptatiti, si sa plece forever.
Revenind la realitate, sigur ca este in principiu perfect posibil si-n practica de-a dreptul probabil ca Tertul-arbitru sa sufere de aceleasi biasuri ca si societatea mai larga din care face parte (desi daca intr-adevar creditam aroganta de la inceput, e perfect posibil sa nu). Totusi, aceasta stare de fapt nu-i neaparat relevanta in discutie, dat fiind ca si ceilalti participanti se gasesc aculturati in aceleasi biasuri, si deci per total efectul ar fi cam nul. Afara, bineinteles, de cazul in care creditati teoria inteligentei emergente a pietei, in cadrul careia cupluri de Sponsori-Autori reusesc sa gaseasca pretul corect mult mai bine decit o poate face orice Tert.
Eu unul nu creditez teoria asta aici, in principal pentru ca nu exista acces simetric la informatii (Autorul nu-si poate evalua Cititorii in felul in care Sponsorul isi poate evalua Clientii) si pentru ca nu exista suficienti participanti pentru a vedea comportamente cu adevarat atomice la lucru.
In tot cazul, poftiti cu incredere la discutii.
---------
* Chestia asta nu-i un efect al proastei calitati morale a umanitatii, ci o necesitate logica. Pentru ca masura unui atribut oarecare sa fie folosita in practica in locul atributului respectiv, e nevoie neaparat ca masuratoarea sa fie mai ieftina decit insusi atributul. Ca atare, in toate situatiile concrete in care se foloseste masura unui atribut ca reprezentare a atributului insusi va fi neceasar (din definitie) mai usor sa manipulezi masura decit atributul. Exemplele cele mai simple ne vin din televiziune : atunci cind e mai ieftin sa faci poze decit sa organizezi platoul de filmare, se vor folosi trucaje pe poze, CGI etc. Atunci cind e mai scump sa modifici pozele decit sa organizezi platoul de filmare, se vor organiza platouri de filmare. Ca atare, exploziile spatiale se produc de catre computere, iar sitcomurile se joaca in platou si nu invers.
Monday, 23 May 2011
Metoda de bonificaţie nefiind făcută publică, tu o poţi modifica cum doreşti şi când doreşti. Sau o poţi ajusta uneori, prin diverse înţelegeri de culise cu Sponsorii. După cum este liber la presupus că Sponsorii vor fi mult mai informaţi despre ea decât Autorii.
Rămâne problema cu a scrie ceva pentru a primi în schimb ceva nedefinit. Poate că a implicat un efort pentru tine să abordezi acel subiect, respectiv să cunoşti acel produs şi să scrii despre el (de bine sau de rău). Poate vrei să ştii dacă merită efortul. Poate nu îţi convine remuneraţia, dar nu ai voie să ştergi, şi chiar dacă totuşi ştergi, link-ul şi review-ul au fost indexate de Google şi deci nu le chiar poţi şterge. Asta făcând abstracţie de gravele repercursiuni promise.
Deci aici nu e fair, Autorii sunt nedreptăţiţi. Ceea ce arată că sistemul nu a fost chiar gândit ca unul perfect echilibrat pentru toate părţile, altfel s-ar fi putut face nişte ajustări care să rezolve şi problema asta, eventual nişte amendamente de început, până vede lumea cam ce şi cum. Autorii, adică. Nefiind gândit echilibrat, mi-e teamă că acest echilibru de care vorbeşti este nimic altceva decât o monedă de schimb, motorul pentru succesul Terţului. Care se poate schimba sau restructura după cum se schimbă preţul diferiţilor combustibili. Mai ales că nimeni nu ştie exact cum a fost făcut.
12 ore de răspuns la email-uri? De la Sponsori? Păi, cam mult te lungeşti cu răspunsul per email, mă bate gândul... :)
Monday, 23 May 2011
Şi da, mai rămâne problema traficului de pe blog. Zici că valoarea bonusului depinde de fain. Exclusiv? În cazul acesta, ce contează că ai un articol briliant, dacă ai doi vizitatori pe blog / zi şi nici nu te ţii de el ?
Monday, 23 May 2011
Pai ce zici tu e perfect posibil, sigur ca da. Din perspectiva lui A vorbind, ca din perspectiva lui S e perfect posibil invers, adica intelegeri de culise cu A etc.
Evident, aranjamentul nu-i obligatoriu, de-aia si ziceam ca sistemul nu-ti ofera garantii, iti ofera posibilitati. Poti trai o viata fericita si fara sa te bagi, nu vaz cine sau ce te impiedica.
Faptul ca toata lumea se considera nedreptatita e in general o buna indicatie ca sistemul n-a fost doar gindit ca unul perfect echilibrat, dar a chiar fost implementat astfel, cu succes. Citam din Graham :
Io admir inclinatia ta de-a face presupuneri pentru a obtine raspunsuri, da' ea nu functioneaza in de sine, ci doar daca ma gasesc inclinat s-o admit. Deci, n-am spus ca "12 ore de raspuns la emailuri de la sponsori", precum n-am spus nici ca "valoarea bonusului depinde de fain". Citatele corecte sunt
si respectiv
Monday, 23 May 2011
A, scuze, nu am văzut acel "în general" din prima, lol. Dar ai dreptate că fac presupuneri. Ca de exemplu, în ideea că membrii fain mai repede se exprimă aici prin comentarii sau direct pe fain decât să te inunde cu mail-uri. Aşa că afirmaţia ta, cum a fost făcută, mie asta mi-a lăsat de înţeles. Dar altminteri nu e nici acest stil al tău greşit, că face bine la business.
Nu bag mâna în foc cu celălalt citat, aşa ceva reţin, o să caut, dacă nu, mea culpa.
Iar legat de înţelegeri de culise... nu ştiu în ce măsură sunt membrii fain aşa o forţă în blogosferă. Jocurile de obicei se fac cu cei tari, nu cu cei slabi...
Monday, 23 May 2011
In practica aproximativ jumatate din cetateni discuta prin comentarii. E un obicei destul de prost, dat fiind ca majoritatea discutiilor merita pina la urma citite si de catre alte persoane poate interesate (care-i si motivul proxim pentru care public tot soiul de discutii sub forma de articole, ulterior). Dincolo de asta, utilizatorii de fain + sponsorii citati nu-s nici intr-un caz totalitatea persoanelor inclinate sa discute chestia asta. Poate ca-s jumatate, da' nu mult mai mult de atit.
Nu exista o regula despre "cu cine se fac jocurile", in practica in general depinde de la caz la caz.
Monday, 23 May 2011
Imi pare ca e in fond abordarea de rezolvare a problemei propusa de centralizare (decidem intr-un singur punct si netransparent ce si cum ar trebui facut), cu diferenta (esentiala) ca decizia se comunica prin intermediul banilor mai degraba decat prin intermediul fortei/persuasiunii. Totusi, chiar si cu aceasta diferenta, punctul slab ramane acelasi: functionarea reala a sistemului depinde in primul rand de calitatea deciziilor Tertului/punctului central.
Monday, 23 May 2011
Mdap, exact.
Monday, 23 May 2011
Probabil ca ideea va functiona mult mai bine pentru cei care scriu articole pentru ca au ceva interesant/relevant de spus decat pentru cei care scriu exclusiv pentru bani. De fapt asta si pare sa fie ideea de la care s-a pornit.
Monday, 23 May 2011
Absolut. Pina la urma produsele tehnicii se adreseaza utilizatorilor rationali. O masina oricit de buna nu va functiona cine stie ce daca te apuci sa-i torni lapte in rezervorul de benzina, ii umpli pneurile cu pietris sau te apuci s-o conduci de pe bancheta din spate, cu picioarele. Nici nu cred ca urmareste cineva sa construiasca echipamente folosibile astfel, cu exceptia posibila a producatorilor de ciocane.
Monday, 23 May 2011
Eu nu cunosc vreun tert care sa nu ajunga un monument de coruptie si inutilitate pana la urma, dar intr-adevar ideea pare ok.
Monday, 23 May 2011
De acord.
Chestia este ca piata libera s-a dovedit in ultimii 5 ani un supra-monument de uber-coruptie si mega-inutilitate in domeniul asta. Si cu Pol Pot ori Kim Jong ar merge lucrurile mai bine decit cu ciochisti penibili jucindu-se de-a "directori executivi" la "IAB Romania" scl.