Arbitrul publicitatii - vedere teoretica

Monday, 23 May, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Sistemul de publicitate prin fain are niste caracteristici care par la prima vedere bizare. In realitate, ele sunt o solutie unica si ingenioasa inventata de catre mine pentru a rezolva o problema altminteri nerezolvabila.

Problema nerezolvabila este relatia tripartita intre Public, Autori si Sponsori. Sponsorii cauta acei membri ai Publicului care le pot deveni Clienti. Autorii au gasit deja acei membri ai Publicului care le pot fi Cititori. Intrucit si Clientii si Cititorii sunt facuti din aceeasi materie (atomi de Public), exista presupunerea intemeiata ca o expunere a Sponsorului catre Cititorii Autorului este de facto o expunere a aceluiasi catre Clientii sai proprii. Aceasta relatie se inchide atunci prin plata Autorului de catre Sponsor. Nenorocirea este ca aceasta inchidere a relatiei transforma Sponsorul intr-un client al Autorului, si cum clientul nostru este stapinul nostru, Autorul se gaseste intr-o dilema nerezolvabila : scrie pentru Clienti sau pentru Cititori ?

Exista doua cai de-a rezolva problema, si o cale de-a o evita. Calea de-a o evita este asa-numita "independenta editoriala", un concept idealist care propune teoria ca Autorul va continua sa opereze intr-un vid, ignorind complet Sponsorul. Pur si simplu, e cumva posibil pentru oameni (prin magie ?) sa primeasca niste bani de la cineva fara sa-si schimbe nici intr-un fel opinia despre acel cineva. Si nici cantitatea de atentie pe care i-o acorda. Pur si simplu s-a descoperit o metoda prin care schimburile materiale nu au nici un fel de repercusiuni ideale, in ciuda observatiilor continue si perpetue de contraexemple ale acestei teorii. Tot esafodajul seamana mai degraba a suspension of disbelief, da' sa trecem, multumindu-ne sa observam ca evitarea se produce strict in mintile Autorului (si rareori ale Cititorilor), dar nu poate avea loc in realitate.

Prima cale de-a rezolva problema este o incercare de-a cobori in amanuntimea detaliilor si-a identifica Clientii printre Cititori, procedind de asa natura incit cele doua sa se suprapuna. Spre exemplu, Transformers e un program TV care-a evoluat dintr-o reclama de jumatate de ora la un lant de jucarii. Daca Sponsorul are un program prin care Clientii pot sa-i viziteze fabrica, el devine astfel de facto si un Autor (din specia parcurilor de distractii) adresindu-se unor Cititori.

Evident, ambele aceste solutii au defecte ireductibile. Prima se bazeaza intru totul pe nesanatate mentala. Chit ca oamenii au demonstrat ca-s perfect capabili sa ramina in stari confuze ori de-a dreptul ortogonale realitatii in numar mare si pe perioade indelungate, totusi situatia in sine este instabila si viitorul suna in general prost. A doua se limiteaza la acei Cititori care sunt oricum Clienti, si ca atare poate servi cel mult la fidelizarea bazei de Clienti deja cistigata, dar cu greu poate fi folosita la dezvoltare (desi exista exceptii). Mai grav, in abundenta de informatii in care traim e foarte putin probabil ca o sectiune insemnata a Publicului sa fie interesata de productiile Sponsorului-Autor. Cu restul ce facem ?

A doua cale de-a rezolva problema, despre care ziceam dinsus ca-i o solutie unica si ingenioasa nascocita de mine, merge in raspar. Daca primele doua solutii propuse incearca o identificare intre Autor si Sponsor, sau facind din Autor un fel de Sponsor, sau facind din Sponsor un fel de Autor, eu m-am gindit c-ar fi o idee buna sa mergem tocmai impotriva : ruperea completa a celor doua categorii, care se poate realiza de catre un tert.

Deci, daca Sponsorii nu au nici un mijloc de-a controla cit platesc, sau pentru ce anume platesc, atunci n-au nici un mijloc (si nici un interes) de-a influenta activitatea Autorilor. Iar daca Autorii n-au cum fi penalizati sau stimulati de catre Sponsori nu au nici motive de-a isi modifica productia. Intr-o situatie in care un Tert controleaza costurile publicitatii, atitudinea rationala a Sponsorilor e sa se concentreze pe a-si servi Clientii, iar atitudinea rationala a Autorilor e sa se concentreze pe a-si servi Cititorii.

Ca atare, singura preocupare a unui Autor va fi daca materialul despre Coca-Cola e interesant pentru Cititorii sai, fara sa-i pese daca respectivul Sponsor va fi incintat sau infuriat de material. Corespunzator, singura preocupare a unui Sponsor va fi daca Clientii sai sunt serviti de mijlocul Autorului, nemaiavind nici un fel de interes in a-si prezenta mesajul unei audiente inadecvate (pentru ca-i "ieftin", de exemplu).

Evident, sistemul functioneaza doar in masura in care ambele tabere se supun Tertului, si doar in masura in care Tertul reuseste sa reziste oricarei tentatii de-a se alatura oricareia dintre cele doua tabere. De asemenea evident, sistemul functioneaza doar in ce priveste universul caruia i se aplica, nimic nu impiedica in principiu Sponsorul si Autorul sa se inteleaga intre ei pe la spatele Tertului. Rezultatele intelegerii lor nu se vor bucura, bineinteles, de beneficiile aduse de rezolvarea problemei de la care am pornit, dar altceva nu le impiedica.

Intrucit solutia propusa chiar rezolva o problema reala, ea se va bucura fara indoiala de participarea unui numar de Sponsori si Autori. Intrucit solutia propusa consta in supunerea Sponsorilor si Autorilor fata de Tert, care este singura entitate intr-o pozitie de forta, solutia propusa nu se va bucura de multe laude din partea niciuneia dintre parti, frustrate perpetuu in diverse puncte concrete. Cel mai probabil se va bucura in schimb de ample cantitati de drama, pe care Tertul va avea a le rezolva ori demonta cumva (admitind ca nu le ignora pur si simplu).

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

8 Responses

  1. Aha, deci de aia ţii secret sistemul de bonificaţie cu karma al Autorilor.

    O întrebare. Având două opţiuni, una de a ţi se face reclamă pe un blog oarecare şi alta de a ţi se face reclamă pe un blog pe o nişă apropiată sau identică cu cea pe care activezi tu, care e mai avantajoasă pentru tine? Că a doua variantă mi se pare că se apropie destul de mult de prima metodă de a rezolva problema enunţată de tine. La fel ca şi situaţia cu reclama plătită pe Google, de exemplu.

    Ai dreptate cu faptul că sistemul prezentat de tine aici are această proprietate - a onestităţii Autorului faţă de cititori. Să presupunem şi că există o mare majoritate de Sponsori care doresc acest lucru. Mai ales că în momentul de faţă participarea Sponsorului este gratuită prin faptul că îl cadoriseşti cu cantitatea de karmă necesară implicării.

    Ceea ce mă duce cu gândul că pe viitor, dacă sistemul funcţionează bine, el va implica şi nişte costuri pentru Sponsor, care nu va mai primi gratuit karmă ci va trebui fie să şi-o cumpere, fie să activeze pe fain. Ceea ce te scoate automat din poziţia de terţ neutru şi te plasează oarecum într-o poziţie de Autor faţă de Sponsori. Iar dacă vei menţine acest sistem gratuit pentru Sponsori, atunci înseamnă fie că vei face acest lucru pentru a creşte popularitatea fain-ului, ceea ce-i în fapt tot beneficiu dar de altă natură, fie că vei cotiza bani din buzunarul tău pentru ceva scop nobil, lucru care mă duce cu gândul la evitarea problemei, descrisă de tine mai sus.

    De unde rezultă fie că nu există terţ, fie că dacă se poate să existe terţ atunci se poate să existe şi Autori oneşti. În aceeaşi măsură.

    Dar ce vorbim poveşti aici... să vedem prima dată cine se înscrie. Ce-i drept, sistemul este interesant, I'll give you that.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 23 May 2011

    Teoretic A e intr-o pozitie mai buna decit S sa evalueze cam citi C-l sunt printre C-i (din cauza ca S vinde un produs si A produce text, ceea ce creeaza relatii de complexitati diferite, si anume mai mare cu A si mai mica cu S). Este deci responsabilitatea lui A sa evalueze daca intr-adevar are rost ca S sa se adreseze C-ilor lui.

    Teoria cu nisele e o absurditate din capul locului, nu doar pentru ca nu exista nise, ci mai ales pentru ca insasi notiunea exista pentru a eluda problema. Ca atare, nu poate s-o si rezolve.

    E drept ca va exista presiune din partea S-ilor (daca nu faci X nu te mai platim), precum va exista presiune si din partea A-ilor (daca nu faci Y nu mai scriem). Intimplator eu sunt suficient de sociopat cit sa mi se rupa (chestie rezolvata practic prin aia ca eu am tinut sistemul fara nici un fel de S ani de zile, si respectiv pentru ca eu am facut sistemul, nu un A sau altul). Chiar si daca n-as fi, eu sunt in raport cu diversii S in pozitia in care in general ei se gasesc cu diversii A, adica io-s singur, ei sunt mai multi (vezi aici discutia problemelor care intervin).

    In tot cazul, ca o abordare pur teoretica : daca esti silit sa ai incredere in ceva sau cineva, e mai bine sa ai incredere intr-o singura entitate decit intr-un numar de doua sau mai multe entitati, pentru ca-i mai usor sa o verifici (sau cu alte cuvinte, un sistem cu un singur point-of-failure e mai reliabil decit un sistem cu mai multe p-o-f [in cuvintele lui Mark Twain, "put all your eggs in one basket and watch the basket!]).

  3. Eu nu am zis că nişă egal succes cum combaţi tu în articolul link-uit, ci că dacă faci reclamă unei cărţi de bucate pe un blog culinar, va avea probabil mai multă priză decât pe un blog generalist. Deci ai zis că discutăm teoretic, nu contează că în afară de culinar nu există alte nişe la noi. Este adevărat că această priză s-ar putea să fie exagerată, deoarece şi un pasionat de PC-uri e posibil să-şi facă singur de mâncare, ba chiar mai mult decât un pasionat de sport, după cum un bucătar s-ar putea să nu aibă nevoie de respectiva carte. Dar, în linii mari, cred că tot este un plus, date fiind cele două situaţii, adică bloguri, asta datorită interesului oarecum mai focalizat pe acea nişă a celor care frecventează blogul culinar.

    Tot ce spun eu este că în aceeaşi măsură în care tu poţi fi un terţ onest (indiferent de argumentaţii) se poate să existe şi un Autor onest. Sau mai mulţi.

    Teoria cu ouăle este cu dublu sens. Dacă am banii în 10 bănci şi una dă faliment, rămân cu 90% din ei, pe când dacă-i am într-un singur loc, risc să-i pierd pe toţi. Fireşte, aplicarea la acest sistem de pe fain nu scuteşte Sponsorul de a folosi în paralel şi alte sisteme "clasice".

    În sfârşit, când ai început cu fain-ul ai avut tu ceva în cap cu el. Că ai funcţionat până acum fără sponsori, fiecare lucru la timpul lui, zic eu.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Monday, 23 May 2011

    Cheia este "probabil", din sintagma "va avea probabil mai multa priza". E posibil sa da, da' e posibil sa nu. In principiu autorul stie cel mai bine cine-l citeste, si ce-ar avea priza la aia, dat fiind ca hapt el scrie. Judecatile din exterior sunt ori mecanice (asta cu nisa) ori de-a dreptul stupide. Cu exemple concrete : daca jumatate din avocatii tarii citesc blogul unei starlete despre pantofi, pe ce nisa suntem ? Legal sau incaltaminte ?

    Teoretic exista nise de IT, gadgeturi, carti, muzica, filme, culinare, crescut copii, casa si gradina si-ar mai fi citeva, da' practic cam greu, chiar si pe primele doua cam bate vintul. Nisa de porn nu exista, cum am discutat/ne-am amuzat acum doi ani.

    Eu nu neg ca e perfect posibil (ba chiar foarte probabil) ca dintr-o multime nedefinita de A care n-au S sa se gaseasca oriciti A onesti. Problema este ca odata ce apar S, onestitatea o cam ia la vale. Practic ce-ti foloseste tie o sabie neinfrinta a justitiei care este sabie neinfrinta a justitiei doar cit timp sta in teaca, dac-o scoti e sabia de mucava -3 ? Vezi dintre ziarele romanesti, cite au o atitudine credibila in raport cu sponsorii ? Cumpara o revista "de specialitate", vezi tu acolo.

    Faptul ca eu am avut ceva in cap, si ca fiecare lucru la timpul lui [asa cum e stabilit acest timp de catre mine] spune ceva pe tema.

  5. Da, spune ceva, dar nu despre onestitate.Sunt curios în cazul că modelul nu dă roade (să zicem din cauza noob-ismului Sponsorilor, că doară nu din altceva) dacă vei aborda un sistem mai tradiţional. Caz în care s-au dus pe apa sâmbetei principiile şi onestitatea.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Monday, 23 May 2011

    Nici intr-un caz. In ce priveste chestiunea asta, precum orice alte chestiuni, e "my way or the highway".

  1. [...] dintre chestiunile centrale e problema Tertului care arbitreaza sistemul, despre care am scris deja o prezentare teoretica. Merita poate adaugata aici si ilustratia [...]

  2. [...] Arbitrul publicitatii - vedere teoretica Educatia tinerei Z. - XII [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.