Marunte satisfactii personale

Saturday, 25 September, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

thumb_900_x_602_4291-221612-moni-libertatea

Cu toate că afişează un trai îmbelşu-gat şi face eforturi să pară o doamnă din lumea bună a Bucureştiului, Monica Columbeanu e nevoită să-şi drămuiască fiecare bănuţ şi să-şi reducă drastic cheltuielile personale, mai ales că în ultima vreme afacerile soţului ei nu mai merg atât de bine. Aşa se face că, zilele trecute, ea a trebuit să se mulţumească cu o cursă low cost pentru a ajunge în Italia, dar şi să renunţe la câteva hăinuţe din bagaje, pentru că acestea depăşeau greutatea admisă şi ar fi trebuit să plătească în plus 20 de euro.

Iata ce aflam din Libertatea. Nu, nu citim Libertatea, dar din cind in cind mai aflam chestii.

Lucrul n-ar avea nici un fel de relevanta, si de altfel nici nu are, obiectiv privind. Se intimpla insa, ca sa vezi coincidenta, ca tot citind in Libertatea s-a nascut si Trilema.

Despre care chestie, apropo, o paranteza. Acu’ doi ani, cand m-am intors in Romania dupa ani de absenta, doua chestii m-au luat oarecum pe sus. Prima a fost ca am deschis televizorul pentru cinci minute sa vad ce se mai voroveste prin patrie, si m-a lovit o emisiune a unui prost, care se dadea expert in ale restaurantelor, cazinourilor, curvelor si celorlalte fineturi pentru mintea dambovitenilor cu bani pe care vor sa-i sparga. Proaspat dupa un tur cvasi-complet al marilor hoteluri, restaurante, cazinouri si bordeluri din Lumea Noua, va imaginati cam ce impresie mi-a creat. Am aflat ulterior ca individul se numeste Irinel Columbeanu, nu-i un actor de TV platit cu sute de dolari ca sa se prefaca ca are milioane in cont, si fatuca nu-i angajata cu ora, ci cu contract de casnicie in regula. Ceea ce nu face decat sa adauge la tristete, pentru ca as fi putut sa jur, stiti cum zic ?

Ei da, cam asta a fost. La socul respectiv, ca adica uite bre ce luzeri cu negru vizibil sub unghii trec drept autoritati in domeniile care conteaza prin Romania s-a mai adaugat si discutia cu o proasta intre timp cazuta in irelevanta, care la momentul ala facea topuri de relevanta prin blogosfera in colaborare cu diversi alti prosti gen Pizdafu (de care inca mai auziti, citiva ani cit mai tine si aia). Ceva prietena de-a mamei, asistent universitar sau ce-o fi ea, care la intrebarea absolut legitima despre cum se face ca in topul lor nu apare nimeni care de fapt sa chiar conteze dintre romanii cu rezultate pe internet mi-a raspuns ceva de genu' ca aia nu exista din moment ce n-a auzit ea de ei. Nu mai retin exact, da' asa ceva.

Mnoa, acest articol se face din partea tuturor romanilor care nu exista, si se duce dedicatie speciala pentru toti romanii care nu conteaza. Cu o bancnota nou-nouta de douaji de euro lipita cu scuipat intre tite, sa nu va mai vedeti silite sa va aruncati chilotii prin aeroport data viitoare cind zburati cu motorizare externa.

Precum si pentru toti baietii smecheri care imi ziceau mie in 2005 ca-s prost sa vind tot si sa ies, si ca daca as fi destept ca si ei as mai lua un credit si-as mai cumpara un teren, ca au ei un pont. Aceeasi baieti smecheri care n-au chiar reusit sa plateasca lizingu' la Audi si la ce-or mai avut ei prin batatura si li le-o luat, da' asta in 2008, adica un an dupa ce nu aveau bani de benzina sa mearga cu ele si ca rezultat "nu aveau chef" sa iasa la o cafea prin 2007, chiar daca plateam eu.

Precum si pentru diversi altii. Marele avantaj de-a trai intre prosti este ca nu tre' sa faci tu anume nimic, si numa' daca sezi potolit pe scaun tot vei sfirsi inconjurat de-o trupa de oameni batuti la singe, ca ei alearga cu ochii inchisi si se lovesc de copaci, stilpi si ziduri. Singuri.

De-aia ziceam ca nu ma agita chestiunea, si de-aia nici nu ma agita. O pietroaie, oricit de mica sau de mare, oricit de aerodinamica sau cum o fi ea, oricit de tare lansata nu poate descrie altceva decit o parabola. Jumatate din timp il petrece urcind, jumatate prabusindu-se. Indiferent cum o lansati si de unde. In timp ce-o zburatoare, indiferent de unde si cum isi ia zboru' zboara atita cit doreste ea, si aterizeaza cum si cind si acolo unde ii convine. Nici o diferenta de masa, volum, forta sau moment cinetic al aruncarii/decolarii nu poate suplini esenta, si nu poate schimba bolostircu'-n rindunica.

Asta este. Sincer va spun ca mie-mi place foarte, dar foarte mult in Romania, si nu-l inteleg pe Liviu de nici o culoare. Da' de absolut nici o culoare.

Category: Rautati si Mizerii
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

17 Responses

  1. Ideea ca dai 20 de euro ca sa transporti niste chiloti folositi in loc sa folosesti banii pentru a cumpara unii noi acolo nu-i neaparat o idee condamnabila. Nu-i semn de aristocratie da potriveste cu bunghezeala ceea ce pentru personaje e tot ce-si pot dori ca recunoastere in viata asta.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 25 September 2010

    Tu presupui ca ea foloseste chilotii. Nu zic ca-i neaparat falsa, da' ai vazut-o tu vre-odata cu chiloti ?

    Revenind, oi fi singuru' care simte ceva in neregula cu filmu' asta, i-auzi :

    Soţia lui Iri n-a stat mult pe gânduri şi şi-a desfăcut geamantanele în văzul tuturor, după care a sortat câteva perechi de blugi, câteva rochiţe şi obiecte de lenjerie intimă, pe care le-a pus în pungi şi le-a înmânat şoferului, să i le ducă acasă. Scena a făcut deliciul celorlalţi călători, care s-au amuzat pe seama faptului că doamna Columbeanu a ajuns la fundul sa- cului şi nu şi-a permis decât o călătorie low cost, şi nu a dat nici măcar 20 de euro pentru bagaje, în timp ce epatează cu maşini scumpe, şofer personal, aere de vedetă şi ţinute de lux.

    Mie asa-mi suna ca descrierea alora care s-or luptat cu usile automate la supermarket in 1990. Parerea mea.

  3. zic ca i-am vazut in poza.
    In rest nu-s unde am vazut foarte recent chestia cu "bogati ajung aia care nu-s fur banii de-ampulea" da orisicat se potriveste situatiei.
    Si eu prefer sa scot din bagajele nevestei decat sa le dau bani in plus la smecherii aia lowcost (si nu toate biletele-s lowcost). :D

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Saturday, 25 September 2010

    Apoi zic ca mai depinde si de nevasta, unele-s preferabile cu cit mai putine haine, altele dimpotriva. Sa nu comparam piersici japoneze de douaji de primaveri cu aguride moldoviniesti de 30 si.

    Nu stiu ce imi sugereaza mie ca daca as face economii probabil ca as renunta la sofer inainte sa ma apuc de sortat chiloti in public pentru un premiu de 20 de euro, dat fiind ca mnoa, timpu' cit imi ia asta deja e o paguba, da' noa.

  5. Asta este. Sincer va spun ca mie-mi place foarte, dar foarte mult in Romania, si nu-l inteleg pe Liviu de nici o culoare. Da’ de absolut nici o culoare.

    Depinde cum privești problema. Cugetam și eu recent asupra problemei plecatului/rămasului în țară și cam care ar fi avantajele și dezavantajele în fiecare din cazuri și am ajuns la concluzia că na, omul vrea să își facă o viață și să-și conceapă și crească odrasla acum, nu să aștepte un an, doi, cinci, zece până s-or curăța lichelele - iar prin „curățarea lichelelor” înțelegem o oarecare revenire la normalitate - de pe fața pământului.

    Caz în care plecarea pe alte plaiuri se poate dovedi pentru unii o alternativă destul de bună, mai ales când capul s(t)atului™ se dovedește a fi mulțumit de idee, chit că aia a fost o afirmație politică, iar realitatea e cea care e.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 26 September 2010

    Nu-s neaparat de acord cu niciuna dintre cele doua teze. In primul rind ca daca as vrea sa cresc copii i-as creste in Egipt, nu in Romania, nici in SUA si nici intr-un caz in Pakanglia sau Tunifranta.

    In al doilea rind, e aia cu desteptul face bani din ce doreste, prostul din ce poate. Eu am zis-o, da-i adevar suprem. Daca nu iti poti face o viata aici e dintr-un defect al tau, nu dintr-un defect al locului. Unde aici = oriunde.

    Sigur ca a calatori, si a munci in tari straine e un element esential al experientei de viata. Este. Dar a pune semnul egal intre ceea ce este pina la urma educatie si rechizitele "vietii normale" mi se pare cel putin naiv.

  7. Di ce in Eghipet ?

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Sunday, 26 September 2010

    E cam cel mai aproape de atmosfera in care-am crescut eu, in jurul anilor '90 dintre toate tarile prin care-am fost. Sau cel putin era, acu' vreo cinci ani. Si din punctul meu de vedere ala a fost cel mai bun mediu posibil pentru un copchil.

  9. Pusca si cureaua lata, vremurile alea or avut o gramada de avantaje :)
    Multam fain.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Sunday, 26 September 2010

    O gramada.

  11. dedicatii++

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Monday, 27 September 2010

    Ti-o placut, gen ?

  13. Mai intai http://www.youtube.com/watch?v=d-nz4pJDDsM ...

    Acu' ceva ani pe cand nu erau luati cei doi, intr-un mini mall de-asta de fitze maxime, Irinel si Monica isi sorbeau cafelele in baruletul locatiei, ea tacuta si cu chilotei, el mic si cu ciucate cocalaresti ... dupa ce au plecat o aud pe fata de la bar: F**u-l in gura! Nici macar 10.000 de lei nu a lasat.

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Monday, 27 September 2010

    Ce pot sa zic...

    Toti sunt un fel de daddy fizz.

  1. [...] si te transforma pe tine-n rege al ei. Si atunci merita sa incerci orice, sa faci orice, la rigoare sa sugi oricita pula si sa maninci oricita pizza, e o investitie buna-n care merita sa te arunci cu totul : vrei crea in [...]

  2. [...] si m-am dus pe promenada sa fiu rafinat in orasu’ pulii. Cum mi s-a mai intimplat de altfel cel putin o data. De fapt de mai multe [...]

  3. [...] 22 July, Year 8 d.Tr. | Author: Mircea Popescu This is a translation, of a 2010 article, Marunte satisfactii personale. In spite of pretending she's li-ving the life, and forces herself to appear a refined lady of the [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.