Chiar nu ma agita chestiunea

Tuesday, 25 August, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Care chestiune ? Pai stati catinel ca va explic. Vorbesc cu multi tineri, la partid si la meetinguri pentru viitori oameni de afaceri si pe la traininguri si pe unde (pana am fost in concediu mi-am uitat cat de mult tineret da pe la partid apropo. E mare lucru asta, putine locuri in lume se mai bucura de asa promitator avantaj).

Ei, si pe toti astia ii roade o chestiune, care pana la urma e o problema morala a societatii. Sa luam un exemplu : Irina Noaptes este o fata care are 21 de anisori. Asa cum se cuvine unei fetiscane de-abia intrata in viata, ea este studenta. In anul 3, asa cum sunt majoritatea fetelor de 21 de ani. Dar e studenta la Paris. Ei, asta e, bravo ei, drept ca putine de-ale noastre fete la Paris invata, dar pana la urma, daca i-o placut cartea fetei ? Foarte bine, sa mearga la Paris. Bravo ei.

Dar ea are si un apartament. Aici deja incepe preopinentul sa se incrunte usor. Pai el sta in chirie. Toata lumea sta in chirie. Cum dracu' sa ai bani de apartament la 21 de ani ? Ei, hai, unii sunt talentati oameni de afaceri, poate a reusit sa intre intr-un biznis la 18 ani, si-a cladit rapid cariera la varsa la care altii inca invata cum se face nod la cravata, si bang, in 3 ani are deja apartamentul ei.

"Hai ma ?" zice omu'. Si la scoala cand merge ? Ca o fi facand ea afaceri, am mai vazut tineri capitalisti, da' nu pe la scoala. Pe la scoala nu dau, ca n-au vreme. Asa ca alege-ti, ori scoala la Paris, ca iti place cartea, ori apartament propriu ca-ti plac banii, ce-i aici ?

Pai, nu-i nici o problema, ca apartamentul e tot la Paris. De fapt, valoreaza ceva peste un milion. De euro. Si fata mai are vile si apartamente si-n tara, sa nu se plictiseasca, si-o masina X5. E ?

Ajuns in acest punct, tanarul preopinent e gata sa dea cu basca de pamant. Pai cum se poate ? Ei, uite ca se poate. Bun, dar cum ? Bine. El e prea tanar sa-si aminteasca de tatal Noaptes, stimabilul Alexandru Noaptes, fost director la CFR Calatori, si prin deductie, principalul motiv pentru care vagoanele sunt tot jegoase, sau ma rog, erau intr-o vreme. Alaturi, bineinteles, de faptul ca oamenii le murdaresc.

Si de-aici incolo, se constituie in mintea tanarului acestuia, si a celorlalti la fel de bine, un complex. "Pai daca eu abia ma ajung cu cheltuielile de la luna la luna, si aia deja are apartament si masina, cum dracu' voi putea eu fi fericit vre-odata in viata asta ? Ca mor pana s-o ajung."

Asta-i marea chestiune, care amaraste zilele si mai ales noptile unei bune majoritati din tineretul patriei, dupa cate am avut ocazia sa observ. Si nu oameni de umplutura, ci domnisori si domnisoare talentati si talentate, care promit, cu oarecari mijloace, clasa de mijloc cum ar veni. Ei bine, pe mine nu ma agita.

Sigur, pur si simplu a spune ca nu ma agita nu-i ajuta pe ei cu nimic, unu' care-si poate permite sa-si ia ani de zile concediu, pe care sa-l petreaca in Boston, San Antonio sau San Jose, Costa Rica, la propria alegere si cum are chef ? Pai sigur ca nu-l agita chestiunea.

Asa o fi, dar nu m-ar agita nici dac-as fi in locul lor, si-ar trebui iarasi sa iau viata in piept, dinspre 0, la 15-18-21 de ani. De ce ? Pai hai sa privim istoria. Uite, ia-l pe Mutu, ca tot e el mare vedeta. Pai nu-i o chestie sa vina cineva la tine-n sat, sa te ia de la coada vacii si sa te vanda si sa te cumpere pe milioane, si in cele din urma zeci de milioane de euro ? Care alta vita din satul ala mai are asa pret ? Nici una, transferul la Chelsea a fost un record pentru fotbalul romanesc.

Bun, asta se intampla acu' 5 ani. Cati bani are acum Mutu ? Milioane de euro, da ? Zeci de milioane, da ? Si o fata frumoasa si desteapta, care-l iubeste si-l sustine. Da ? Nu. Avea, ce-i drept. Dar fata a divortat, si nu ca-i ea curva, cat c-o fost el prost, atat de prost incat problema se punea in termenii, trebuie cumva asigurat viitorul copilului. Fata cea frumoasa si desteapta banuia ca Adisor, ca orice taran prost, va bea toti banii, si istoria a demonstrat ca si-a judecat corect omul. Asa ca Mutu are o fata desteapta in trecutul lui, careia i-a demonstrat ca-i prost, si datorii. N-are bani, si n-are cu ce face bani, s-a ajuns la chete publice pentru "brilliant". Cate diamante cunoasteti voi care sa aiba nevoie de cheta publica ? Nici eu.

Ei, chestia se intampla la fel de cand tin eu minte. Cunosc oameni care aveau de toate, imbogatiti de diversele lozuri care s-au tras in economia Romaniei. Oameni imbogatiti de Caritas. Oameni imbogatiti de Dacia Felix (mai tineti minte ?). Oameni imbogatiti de Bancorex. Oameni imbogatiti de SAFI. Pe unde-i Catarama azi ? Unde-s ei, toti ? Ce s-a ales de aceste fericiri de carton, de aceste impliniri marete de mucava ?

Ia Dinamo, un club care chipurile e de Champions League. Uite ca de fapt nu-i. Cati bani "valoreaza" Dinamo ? Avem azi ocazia sa aflam. Si uite ca nu se potriveste cu socoteala a "cati bani s-au bagat". Bani se pot baga in orice, asta nu inseamna ca va ajunge sa si valoreze ceva. Focul cat valoreaza ? Nimic ? Noa, mai bagati atunci.

Am avut un prieten, un prieten bun. A murit, cu ceva ani in urma. Atac cerebral, pe strada. La 43 de ani. Asta e. Am fost toti convinsi ca-i foul play cum zice englezul, ca l-or otravit grupul x sau gasca y. S-au facut tspe autopsii, nu dom'le. Atac cerebral pur si curat. Asta e, viata sub stress. Omul a lasat in urma lui o avere consistenta. O scara de bloc, intreaga. Case si terenuri. Casa parinteasca, o bijuterie, extinsa si imbunatatita cu tot ce se poate inchipui. Pivnita de vinuri, mare si incapatoare, cu sticle de mii de euro si butoaie de colectie. Stiu pentru ca eu il ajutam sa aleaga.

Si trei copii, o fata si doi baieti. Care si-au impartit averea intre ei, suficienta pentru a trai fericiti si ei, si copii lor. N-au trecut zece ani, si fiecare familie traieste in chirie. Conteaza detaliile, drumul specific fiecaruia prin care s-a ajuns aici ? Nu conteaza. Nu pentru mine.

Si de-aceea zic, nu ma agita chestiunea. Nu trebuie tu s-o ajungi pe ea, dragul meu, draga mea. Te ajunge ea pe tine, in cinci pana la zece ani. Ai vazut tu piatra sa zboare ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

26 Responses

  1. Pe mine ma agita chestiunea, nici prea prea, nici foarte foarte, dar ma agita sub alta forma, ma agita in sensunl diferentierii scopurilor de vise, iar asta se intampla doar in dreptul meu si a omilor care mi-s dragi.
    De ceva vreme am observat ca tot mai multi omi numesc drept vise ceea ce io numesc drept scopuri. Ma gandesc ca nu conteaza cum le spune, conteaza mult de tot cum le abordezi.
    Stiu ca-s caritor, da' carai si io pentru ca ma gandesc ca, ori am inteles io gresit, prin faptul ca spui ca nu te agita chestiunea (in dreptul tau, ca banuiesc ca nu te roade in dreptul altora), ori vrei sa subliniezi ca nu te agita intr-un anume sens, ca nu-i chiar mare branza ca ai ori n-ai, daca ai cu ce si este sa fie, faci si desfaci, de unde nu-i ... cine ce sa ceara.
    Asadar, ma agita, am/n-am, nu conteaza atat de mult acum, conteaza mai mult ce vreau sa am si cum ajung acolo. Mai mult de atat si foarte important pentru mine, ce fac daca si cand ajung acolo.
    Sunt doo mari aspecte de baza pentru mine, calatoria/drumul (care poate sa fie mult mai fain/a si mai important/a decat destinatia) si ce ma fac cand am ajuns la destinatie.
    Si zau ca nu-s putini cei care s-au pierdut in momentul in care nu au mai avut catre ce sa mearga.
    He he, imi hodinesc io neuronul si imi fac ordine (cat de cat) in gandire, da nu acum.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 August 2009

    Scopurile si visele sunt diferite doar prin aceea ca primele sunt abordate rational, si ultimele oniric. Ia-l pe Pygmallion. Pana a daltuit-o, femeia de marmura era un vis. Dupa ce s-o apucat s-o invie, ea era un scop. Acelasi lucru e scop sau vis, dupa cat de organizat procedam.

    Cestia importanta e ca uite cum se impart masinariile de zbor : 1) Pietroaie. Astea, lansate de la orice inaltime, in orice unghi, descriu o jumatate de parabola spre sol, en grande vitesse. 2) Planoarele. Astea, lansate de la orice inaltime si in orice unghi ajung in cele din urma pe sol, si evolutia lor e in jos in majoritatea punctelor, chiar daca uneori reusesc sa foloseasca curenti de aer conjuncturali care sa le ridice pentru catva timp. 3) Avioanele. Astea, pornind de oricat de jos, dar in conditii propice, pot ajunge la orice inaltime doresti, si raman acolo cat este benzina.

    Ei, e mai important sa fii ori sa te faci tu avion, decat sa te arunce tata de tare sus.

    A, si ar mai exista 4) Rachetele. Astea pornind de oriunde si in orice conditii trec prin stratosfera si-si vad de drumul lor. Dar deja, e prea mult sa ceri omului obisnuit.

  3. urangutanita`s avatar
    3
    urangutanita 
    Tuesday, 25 August 2009

    genul asta de mentalitate e un pericol oarecum public, pentru ca in subtext se aude "daca m-ar ajuta si pe mine cineva"... asteptand ceva, fie o oferta de sinecura de la partid, fie niste bani de aruncat pe un proiect, "nu ai si tu un loc pentru mine la firma aia a ta"...

    si cand le sugerezi ca ar trebui sa mai si munceasca, se vor folosi de paragraful 3 de la coada pentru a zice "pai de ce sa muncesc io, io ma bucur de viata?"

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 August 2009

    Ie, pai e bine sa te bucuri de viata, da' nu strica nici sa faci ceva intai, asa, de control.

  5. Pare-mi-se ca ne-am mai contrat noi prin alt articol, tu spunand ca nu se poate face diferenta intre aia care vor pomana si aia care cersesc avand ceva in cap pe bune. Eu ziceam ca se poate. Acu' vii si explici senin ca defapt pietrele nu pot zbura. Ei, psihologia moderna, incepand cu Berne si terminand cu dracu-stie-ce behaviouralisti, psihologia spune ca-ti cunosti omul dupa primele 5 minute de discutie. Cu atat mai mult daca esti deja antreprenor si ai avut de-a face cu oameni de toate soiurile.

    Dar revenind la topic. E frustrant. Nu privesc spre astia care descriu parabole cu jind, insa, la fel, nu ma pot opri sa nu calculez ca 1) poate as face ceva mai util cu sumele alea - si deci futu-i in gaoz de idioti, si 2) sumele alea se obtin, in Romania, cel mai des din fonduri publice - deci futu-i a doua oara, ca is maxim 4 meleoane de oameni care produc ceva util, doar pentru a plati taxe, salarii bugetare, pensii, başca pentru tunurile unora. Si ma gandesc ca eu ar trebui sa lucrez indracit intr-un loc putred. Atat.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 August 2009

    Bun, dar tot economia te invata ca totalul ariilor de sub parabole este fix, si o functie a unor calitati masurabile a societatilor respective. Cu alte cuvinte, in Somalia se va fura absolut tot acelasi procent, indiferent cine fura. Si-n Romania la fel.

    Acum, aplicand mai departe ontoteoria inginerului (valoarea unui inginer e direct proportionala cu valoarea sculelor arse) obtinem observatia previzibila ca gradul de civilizatie intr-o societate e direct proportional cu aria totala a parabolelor descrise in timp. Deci, banii aia sunt de fapt investiti, intr-un sens macro.

  7. :))

    da mei, da' una e sa investesti in birturi, cocaina si x5'uri, si una e sa investesti in industrie, sa zicem. In cazul al doilea totusi mai ramane ceva in urma, ceva poate utilizabil.

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 August 2009

    Si-n primul si-n al doilea ramane ceva in urma. Si anume : in primul raman in urma niste oameni care pricep ca nu-i asa mare chestie birtu', cocaina si masina, iar in al doilea, neste monstri de fiare si betoane.

    Ceausescu o investit in fiare si betoane, si-o ignorat ailalta parte. Uite ca fiarele si betoanele sunt duse toate, adio si n-am cuvinte. Cam ca si parintii copiilor astora, care le-or lasat case si acareturi, si capetele goale.

    Eu zic ca mai bine prima.

  9. strelnikov`s avatar
    9
    strelnikov 
    Tuesday, 25 August 2009

    thats one deep text dude. ai putea totusi sa reformulezi pe scurt, gen intr'o fraza, concluzia?

  10. in concluzie, beti si va veseliti, ca a voastra este imparatia cerurilor :)

  11. strelnikov`s avatar
    11
    strelnikov 
    Tuesday, 25 August 2009

    nu ca asta a vrut sa zica, de fapt? si mie mi s'a parut text de teoctist, gen.

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 25 August 2009

    @strelnikov Nu.

    @dAImon Da.

    <<< Laconic.

  13. strelnikov`s avatar
    13
    strelnikov 
    Tuesday, 25 August 2009

    da, genu asta de laconism. numa' ca in post nu in reply.

  14. romania inedit`s avatar
    14
    romania inedit 
    Saturday, 29 August 2009

    Eu cred ca asta este cel mai bun articol pe care l-am citit pana acuma pe blogul tau , si te urmaresc de ceva vreme !

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Saturday, 29 August 2009

    Pai fac si io eforturi de perfectionare, mei :)

  16. romania inedit`s avatar
    16
    romania inedit 
    Saturday, 29 August 2009

    Era nevoie de articolul asta , pentru ca multi se gandesc ca altii le-au luat-o inainte si vin cu chestii de genul " pai il mai ajung eu pe ala . " , uitand ca esenta este ca trebuie sa-si depaseasca propria conditie si ca mai intai de toate trebuie sa se compare cu ce a fost inainte , adica un fel de ce a fost si ce a ajuns !

  17. strelnikov`s avatar
    17
    strelnikov 
    Saturday, 29 August 2009

    O_o

  18. pletzalcoatl`s avatar
    18
    pletzalcoatlinsigna de criptograf 
    Tuesday, 1 March 2011

    "After scouring the area, you fall upon a hidden treasure cache. You may take the gold or distribute it to the peasants for experience. Which do you choose?" ~Heroes 1-2-3.

  19. Mircea Popescu`s avatar
    19
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 1 March 2011

    Haha exact asa! Jocurile sunt arta.

  20. :)

  1. [...] ziceam ca nu ma agita chestiunea, si de-aia nici nu ma agita. O pietroaie, oricit de mica sau de mare, oricit de aerodinamica sau [...]

  2. [...] demolate si sterse ca-s murdarie si polueaza. Si sa nu-mi spuneti ca le-or lasat la copii, cunosc problema aia cit sa nu-mi doresc sa fac copii toata [...]

  3. [...] povesteam acum un an-doi (si iata ca s-au facut trei…) despre cum nu ma agita o anumita chestiune, anume faptu’ ca diversi nenorociti s-or trezit incarcati cu bani si averi pe care nu le-or [...]

  4. [...] de exemplu seria despre esente la cel mai inalt nivel teoretic si exemplifica articolul “Chiar nu ma agita chestiunea” intre altele). Economia fiind despre bani si nu despre oameni evident ca orice privire [...]

  5. [...] secretariat si sa alerge dupa profi si sa respire basini pe coridoare jegoase. Merge la Vassar sau la Paris sau undeva, si studiaza ceva discipline de-alea interesante gen Melancolia Vinului sau Lacrima lui [...]

  6. [...] She got pretty pissed off, and perhaps for good reason. But before we consider the good reason, let's consider the following piece, written by me in very similar and yet distinct circumstances, for the use of some Romanian speaking people, many six years ago : It really isn't that big of a deal. [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.