Marunte satisfactii personale
Cu toate că afişează un trai îmbelşu-gat şi face eforturi să pară o doamnă din lumea bună a Bucureştiului, Monica Columbeanu e nevoită să-şi drămuiască fiecare bănuţ şi să-şi reducă drastic cheltuielile personale, mai ales că în ultima vreme afacerile soţului ei nu mai merg atât de bine. Aşa se face că, zilele trecute, ea a trebuit să se mulţumească cu o cursă low cost pentru a ajunge în Italia, dar şi să renunţe la câteva hăinuţe din bagaje, pentru că acestea depăşeau greutatea admisă şi ar fi trebuit să plătească în plus 20 de euro.
Iata ce aflam din Libertatea. Nu, nu citim Libertatea, dar din cind in cind mai aflam chestii.
Lucrul n-ar avea nici un fel de relevanta, si de altfel nici nu are, obiectiv privind. Se intimpla insa, ca sa vezi coincidenta, ca tot citind in Libertatea s-a nascut si Trilema.
Despre care chestie, apropo, o paranteza. Acu’ doi ani, cand m-am intors in Romania dupa ani de absenta, doua chestii m-au luat oarecum pe sus. Prima a fost ca am deschis televizorul pentru cinci minute sa vad ce se mai voroveste prin patrie, si m-a lovit o emisiune a unui prost, care se dadea expert in ale restaurantelor, cazinourilor, curvelor si celorlalte fineturi pentru mintea dambovitenilor cu bani pe care vor sa-i sparga. Proaspat dupa un tur cvasi-complet al marilor hoteluri, restaurante, cazinouri si bordeluri din Lumea Noua, va imaginati cam ce impresie mi-a creat. Am aflat ulterior ca individul se numeste Irinel Columbeanu, nu-i un actor de TV platit cu sute de dolari ca sa se prefaca ca are milioane in cont, si fatuca nu-i angajata cu ora, ci cu contract de casnicie in regula. Ceea ce nu face decat sa adauge la tristete, pentru ca as fi putut sa jur, stiti cum zic ?
Ei da, cam asta a fost. La socul respectiv, ca adica uite bre ce luzeri cu negru vizibil sub unghii trec drept autoritati in domeniile care conteaza prin Romania s-a mai adaugat si discutia cu o proasta intre timp cazuta in irelevanta, care la momentul ala facea topuri de relevanta prin blogosfera in colaborare cu diversi alti prosti gen Pizdafu (de care inca mai auziti, citiva ani cit mai tine si aia). Ceva prietena de-a mamei, asistent universitar sau ce-o fi ea, care la intrebarea absolut legitima despre cum se face ca in topul lor nu apare nimeni care de fapt sa chiar conteze dintre romanii cu rezultate pe internet mi-a raspuns ceva de genu' ca aia nu exista din moment ce n-a auzit ea de ei. Nu mai retin exact, da' asa ceva.
Mnoa, acest articol se face din partea tuturor romanilor care nu exista, si se duce dedicatie speciala pentru toti romanii care nu conteaza. Cu o bancnota nou-nouta de douaji de euro lipita cu scuipat intre tite, sa nu va mai vedeti silite sa va aruncati chilotii prin aeroport data viitoare cind zburati cu motorizare externa.
Precum si pentru toti baietii smecheri care imi ziceau mie in 2005 ca-s prost sa vind tot si sa ies, si ca daca as fi destept ca si ei as mai lua un credit si-as mai cumpara un teren, ca au ei un pont. Aceeasi baieti smecheri care n-au chiar reusit sa plateasca lizingu' la Audi si la ce-or mai avut ei prin batatura si li le-o luat, da' asta in 2008, adica un an dupa ce nu aveau bani de benzina sa mearga cu ele si ca rezultat "nu aveau chef" sa iasa la o cafea prin 2007, chiar daca plateam eu.
Precum si pentru diversi altii. Marele avantaj de-a trai intre prosti este ca nu tre' sa faci tu anume nimic, si numa' daca sezi potolit pe scaun tot vei sfirsi inconjurat de-o trupa de oameni batuti la singe, ca ei alearga cu ochii inchisi si se lovesc de copaci, stilpi si ziduri. Singuri.
De-aia ziceam ca nu ma agita chestiunea, si de-aia nici nu ma agita. O pietroaie, oricit de mica sau de mare, oricit de aerodinamica sau cum o fi ea, oricit de tare lansata nu poate descrie altceva decit o parabola. Jumatate din timp il petrece urcind, jumatate prabusindu-se. Indiferent cum o lansati si de unde. In timp ce-o zburatoare, indiferent de unde si cum isi ia zboru' zboara atita cit doreste ea, si aterizeaza cum si cind si acolo unde ii convine. Nici o diferenta de masa, volum, forta sau moment cinetic al aruncarii/decolarii nu poate suplini esenta, si nu poate schimba bolostircu'-n rindunica.
Asta este. Sincer va spun ca mie-mi place foarte, dar foarte mult in Romania, si nu-l inteleg pe Liviu de nici o culoare. Da' de absolut nici o culoare.
Saturday, 25 September 2010
Ideea ca dai 20 de euro ca sa transporti niste chiloti folositi in loc sa folosesti banii pentru a cumpara unii noi acolo nu-i neaparat o idee condamnabila. Nu-i semn de aristocratie da potriveste cu bunghezeala ceea ce pentru personaje e tot ce-si pot dori ca recunoastere in viata asta.
Saturday, 25 September 2010
Tu presupui ca ea foloseste chilotii. Nu zic ca-i neaparat falsa, da' ai vazut-o tu vre-odata cu chiloti ?
Revenind, oi fi singuru' care simte ceva in neregula cu filmu' asta, i-auzi :
Mie asa-mi suna ca descrierea alora care s-or luptat cu usile automate la supermarket in 1990. Parerea mea.
Saturday, 25 September 2010
zic ca i-am vazut in poza.
In rest nu-s unde am vazut foarte recent chestia cu "bogati ajung aia care nu-s fur banii de-ampulea" da orisicat se potriveste situatiei.
Si eu prefer sa scot din bagajele nevestei decat sa le dau bani in plus la smecherii aia lowcost (si nu toate biletele-s lowcost). :D
Saturday, 25 September 2010
Apoi zic ca mai depinde si de nevasta, unele-s preferabile cu cit mai putine haine, altele dimpotriva. Sa nu comparam piersici japoneze de douaji de primaveri cu aguride moldoviniesti de 30 si.
Nu stiu ce imi sugereaza mie ca daca as face economii probabil ca as renunta la sofer inainte sa ma apuc de sortat chiloti in public pentru un premiu de 20 de euro, dat fiind ca mnoa, timpu' cit imi ia asta deja e o paguba, da' noa.
Sunday, 26 September 2010
Depinde cum privești problema. Cugetam și eu recent asupra problemei plecatului/rămasului în țară și cam care ar fi avantajele și dezavantajele în fiecare din cazuri și am ajuns la concluzia că na, omul vrea să își facă o viață și să-și conceapă și crească odrasla acum, nu să aștepte un an, doi, cinci, zece până s-or curăța lichelele - iar prin „curățarea lichelelor” înțelegem o oarecare revenire la normalitate - de pe fața pământului.
Caz în care plecarea pe alte plaiuri se poate dovedi pentru unii o alternativă destul de bună, mai ales când capul s(t)atului™ se dovedește a fi mulțumit de idee, chit că aia a fost o afirmație politică, iar realitatea e cea care e.
Sunday, 26 September 2010
Nu-s neaparat de acord cu niciuna dintre cele doua teze. In primul rind ca daca as vrea sa cresc copii i-as creste in Egipt, nu in Romania, nici in SUA si nici intr-un caz in Pakanglia sau Tunifranta.
In al doilea rind, e aia cu desteptul face bani din ce doreste, prostul din ce poate. Eu am zis-o, da-i adevar suprem. Daca nu iti poti face o viata aici e dintr-un defect al tau, nu dintr-un defect al locului. Unde aici = oriunde.
Sigur ca a calatori, si a munci in tari straine e un element esential al experientei de viata. Este. Dar a pune semnul egal intre ceea ce este pina la urma educatie si rechizitele "vietii normale" mi se pare cel putin naiv.
Sunday, 26 September 2010
Di ce in Eghipet ?
Sunday, 26 September 2010
E cam cel mai aproape de atmosfera in care-am crescut eu, in jurul anilor '90 dintre toate tarile prin care-am fost. Sau cel putin era, acu' vreo cinci ani. Si din punctul meu de vedere ala a fost cel mai bun mediu posibil pentru un copchil.
Sunday, 26 September 2010
Pusca si cureaua lata, vremurile alea or avut o gramada de avantaje :)
Multam fain.
Sunday, 26 September 2010
O gramada.
Monday, 27 September 2010
dedicatii++
Monday, 27 September 2010
Ti-o placut, gen ?
Monday, 27 September 2010
Mai intai http://www.youtube.com/watch?v=d-nz4pJDDsM ...
Acu' ceva ani pe cand nu erau luati cei doi, intr-un mini mall de-asta de fitze maxime, Irinel si Monica isi sorbeau cafelele in baruletul locatiei, ea tacuta si cu chilotei, el mic si cu ciucate cocalaresti ... dupa ce au plecat o aud pe fata de la bar: F**u-l in gura! Nici macar 10.000 de lei nu a lasat.
Monday, 27 September 2010
Ce pot sa zic...
Toti sunt un fel de daddy fizz.
Saturday, 23 January 2021
~ Part One of this comment ~
The intrinsic problem with the sort of mindset (or worldview, if you prefer) that allows one such petty private satisfactions as here contemplated is that while The Process hasn't started yet, they're at best coincidental (meaning : not meaningful), while once The Process actually started, it ain't about to stop -- and so soon enough one will find himself in the position whereby the addendum to a good heaped helping of such petty private satisfaction will be something like this.
It's a sickening display, that misfortunate fuck (of quite a different cloth than the perennial rotard, at least originally) spent his entire adult life re-constructing the archetypical 1990s loser. Because that's what following "liberal values" yields for one : twenty years later, he's right there, in his parents' basement, collecting figurines, incapable of relating to others -- which no, isn't the same as being awkward, not for an adult male born to the light -- along with everything else, every trope of failure and canticle of doom reproduced ad idem. Hurray for "liberal democracy", that great engine of making losers out of everyone equally so! What can be greater than equality ? Even if it's equality to the lowest common denominator!
I'm sorry Darius Groza failed to ever amount to anything beyond a retard emulated in an (expensive, because rare) actual human mind. Personally, and apparently publicly not just privately, I am sorry. The truth of the matter's that I had great hopes for him, and this for no particular reason.
It's not a case of my hoping my own benefit, we're not gathered here for a commoner's funeral what the fuck. It's just that he seemed to me to be capable of being someone ; but (predictably rather than surprisingly, sure) bullets kill everyone just as well ; and "human rights" are just another kind of bullet.
~ Part Two ~
The above interpretation, whereby "drink from the poisoned stream, die with the rest of 'em" is proposed as the explanatory underpinning, permits an (actually more persuasive) alternative, memorialized here for my own future benefit, because who knows what I'll need in another ten years :
I honestly much prefer believing her ; an' otherwise permit me tu augur (in the general) the traditional as well as time honored "fuck all y'all".