Trei ani de experienta

Wednesday, 23 December, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

E un atribut propriu prostiei sa i se para ca se afla in cea mai privilegiata situatie posibila sau imaginabila. Se numeste suficienta, si nu-i foarte greu de atins pentru prostul competent, intrucat o imaginatie limitata face parte din fisa postului, iar gandirea critica are prostul obicei sa se aplice mai mult subiectului aplicator decat obiectului, cam ca un ciocan care da mai mult peste degete decat peste cuie. Spre fericirea prostului, gandirea critica nu face parte din fisa postului.

Asa incat nu ar trebui sa mire pe nimeni (si cu siguranta nu ma mira pe mine) ca trupa de copii inutili & incompetenti (nu-i mai numesc iarasi si din nou, ca nu despre insignifiantele lor persoane e vorba de data asta) au senzatia ca mintea lor putina e un varf de necplusultram, iara "experienta" lor, atata cata e, rezumata convenabil de un reprezentant de frunte tesita cu expresia nemuritoare "mai bine de trei ani de experienta" chiar conteaza.

Sincer spun ca n-am nimic impotriva, experienta m-a invatat ca cel mai bine iti merge intre oameni care-s prosti dar se cred destepti. Intre prostii asumati e rau, ca te fura asa, in fata lacrimilor lor bovine super-eroul din tine si ajungi sa muncesti pe branci ca sa le fie bine, saracii (lucru pentru care ei ti-s recunoscatori, sigur ca da, da' tu esti cu munca si ei cu felicitarile), iar intre destepti e placut, ca ai cu cine schimba o vorba, dar e dificil, ca tre' sa muncesti dupa standarde, pe care dracii le tot imping in sus. Da' cu prostu' fudul e perfect, lucrezi in ritmul tau si orice faci tot deasupra iesi. Trai, neneaca.

Totusi, am si eu slabiciunile mele, printre care aia cu vorbirea adevarului, asa ca daca ma intreaba oameni, bine stimabile, dar nu-i frumos, uite, ei asa bun rau, mult putin, cat este au afirmat si-au declarat, 3 ani sau 3 zile. Pe langa ridicolul imanent (caruia oricum nu-i scapa nici o vietuitoare) au pus si-un ceva pe masa. Tu rade cat poftesti, dar pune si tu cevaul tau, sa radem si noi.

Este ca-i cinstit ? Este. Asa ca am a recunoaste cateva chestii, si anume, intr-o ordine oarecum cronologica :

Primul meu program l-am scris in varsta de 6 ani, pe o masina de perforat cartele. Din nefericire, n-a compilat si n-am mai avut timp sa-l refac, fiind ocupat cu gradinita. Cum de s-a ajuns aici ?

Pai, prin anii '80 Ceausescu decisese ca americanii trebuie ajunsi din urma si depasiti la mare distanta in ce priveste calculatoarele lor, notiune de altfel nu doar remarcabil de inteligenta pentru cat de prost e reprezentat ex-dictatorul, dar si dand dovada de mult mai multa capacitate de organizare si decizie politica decat conducatorii iubiti ulteriori. Ca rezultat a aparut Felix PC prin '83 (o trimitere destul de transparenta la Феликс Дзержинский via fabrica Felix si ceea ce urma sa devina KGB, si iata aici firele de care tragand, un tanar inteligent poate scrie un doctorat interesant despre simbolica relatiilor Romano-Sovietice in ultimul deceniu al Razboiului Rece) si respectiv o suita de institute de cercetare, printre care si IEIA / ITC (Institutul pentru Electronica Industriala si Automatizari / Institutul de Tehnica de Calcul) in Cluj-Napoca. Unde lucra tata, alaturi de Sorin Topliceanu (ati auzit probabil de tatal lui, generalul), de Virgil Buduroiu (de care poate ati auzit in legatura cu evenimentele de-acu 20 de ani de la Cluj, carora le-a supravietuit dar a raposat ceva mai tarziu, si tot dramatic) si de alti o mie sau doua de oameni, in majoritatea lor destepti. Si unde existau tot felul de obiecte avand mai multa sau mai putina legatura cu tehnica de calcul. Intre ele si-un perforator de cartele. Si-un copil de gradinita.

Am avut, dupa revolutie, al doilea PC din oras, un 286. Primul l-a capatat Dadi Hossu, baiatul bancherului de la Dacia Felix, daca va mai amintiti de Dacia Felix (ia uite, iarasi Felix). Eram colegi de scoala, la Scoala Generala Nr. 2 (zisa si Bob pe-atunci, dupa un episcop de mai demult), el cu un an mai mare, adica in clasa a sasea. Am descoperit amandoi cu surpriza copilareasca ca ia uite ce coincidenta!? si am povestit cu complicitate la fel de copilareasca fata de naivii ceilalti de copii care nici macar nu stiau ce-i aia discheta! Primul mouse a venit ani mai tarziu, si functiona pe un port serial de 21 de pini (ceea ce era foarte bine, ca lasa celelalte porturi seriale pentru alte activitati, precum infiptul de leduri si aprinderea lor programatica). Si-o imprimanta A3, cu ace si tractor pentru listinguri, si-o vasta cantitate de listinguri. Si diverse alte.

Nu aveam acasa HC, ca vulgul (echivalentul lui TRASH-80 din State), ci Tim-S, care a iesit din productie odata cu revolutia. Multumesc Timisoara, pentru ambele. In iarna lui '88 am petrecut o saptamana la cabana militara de pe muntele Baisorii, jucandu-ma Fredloader si Jumping Jack si Chuckie Egg si Saboteur si drac mai tine minte ce, cu o trupa de draci de-aceeasi varsta, si dupa ani aduceam o cana de apa unuia dintre inginerii specializati in semnalistica care momentan se afla la noi in living, imbracat intr-o geaca murdara si jerpelita, dupa posibilitati, si mintenas urma sa faca, impreuna cu cativa prieteni, reteaua de cablu TV a Clujului, care mai tarziu va deveni Astral care mai tarziu va deveni UPC, ceea ce se cheama succese online, iara nu rahaturile dar sa trecem. Fata lui, o gagica mignona si serena, i-a fost eleva mamei, in clasa care-a dat si primul medaliat cu aur roman la Olimpiada Internationala de Informatica (de fapt primii, ca fura o echipa).

Noa, sa-mi spuneti dumneavoastra cati ani de experienta sa socotesc, si sa mai mentionez in treacat ca de-un exemplu, CE (chief engineer) al Polimedia, pe numele ei Martha McCuller muncea cu spor la simulari de geolocatie pentru RCA si ceva mai tarziu manuale operationale pentru Armata SU, cam pe vremea cand expertii online de la care porni discutia isi petreceau tineretea lor plicticoasa la gradinite fara cardpunchers, asta in cazul fericit ca fusesera deja conceputi.

Ca sa vezi chestie.

Category: Oda Superbiei
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

19 Responses

  1. Despre cine vorbesti? Da niste nume :D

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 December 2009

    Ia si tu de exemplu http://trilema.com/2009/irelevanta/ sau http://trilema.com/2009/corcodeii-de-online/ sau http://trilema.com/2009/pro-memoria/

  3. Dac-o luam asa .. pai gasca de puradei care ne dadeam pe net in 2000 la Palatul Copiilor avem mai multa experienta online decat astia. Ca doar in 2000 faceam primul meu site intr-un Macromedia Dreamweaver, ce naiba.

    Zice bine Krossfire cand intreaba unde rahat era toata turma de experti acum 10 ani? Ca nu i-am vazut pe vremea aia.

    Btw, tu ce-ai bagat in articol n-are legatura cu online'u musai :D

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 December 2009

    Apoi noa, tocmai asta-i ideea, ca depinde pana la urma de cat de departe vrei s-o iei.

    Si da, si io-s de acord cu ce zicea Vlad.

    Ce ma distreaza cel mai mult e cat sunt de opariti cand nu-i baga careva in seama (gen WBF), de raman sa latre pe la garduri, sau respectiv cand apare cate unu' nou (gen Mircea Badea) care-i exact la fel de tamp cum erau si ei prin 2006, integral, si inca au ramas, pe alocuri.

    Ma distreaza de asemenea cum pupa si cu doua guri cand le da careva cate-un belet in tabara in strainatate (ma rog, Bulgaria, nu-i chiar RDG dar tot e ceva), dar nu chiar cel mai mult. Al doilea cel mai mult, sa zicem.

  5. Se faceau cadouri la zile de nastere casete cu jocuri, din alea de le bagai in casetofonul conectat la pc si jucai ... si jucai ...

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 December 2009

    Dap, prin anii 90 cand se generalizasera HC-urile era un cadou chiar cool.

  7. N-ai zis nimic de spectrum-urile cu casetofon ... ca pe alea jucam jumping jack.

    TIM-s-urile erau destul de puternice da HC urile aratau mai bine.

    Aveam si productie de rable in RO tin minte ca aveam un AMIC care pana bagam cele 3 pagini de joc in memorie din carte se supraincalzea si se reseta de iti venea sa-i dai pumni.

    Cat despre calculatoarele de la Centrul de Calcul (ca alea foloseau cartele) io zic ca gauritul cartelelor nu-i chiar programare cum nu-i nici cybersex. Da no.

    Altfel articolul asta imi readuce in minte o gramada de amintiri ....

    PS: Tu mai stii pe unde-s oamenii astia acuma ?

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 December 2009

    Buduroiu e-n groapa, Mirela se chinuia acu ceva ani cu un pusti inteligent, nu mai stiu ce-o fi azi. Da-i semana. Sorin Topliceanu facuse o vasta suita de boli care mai de care. N-am idee. Si-n rest, de unii mai stiu de cei mai multi nu, si-n general s-a intamplat ce s-a intamplat cu toata lumea cea de dinainte.

    N-am zis de spectrum-uri, si mai erau Altair-urile, care aratau chiar cool, cu tastatura aia prietenoasa de guma, si multe, destule.

    De acord ca gauritul de cartele nu-i "programare". Tot asa cum tuteritul in cerc nu-i "socializare" si tot asa cum un browser game nu-i "succese". Da no, cum zici si tu.

  9. Eu ziceam de astia care eram pusti ... Altfel stiu si eu.
    Cu Mirela am facut info la liceu.
    Si daca ma uit bine cred ca mai gasesc pe undeva actiuni la ITC.

    Trebuie sa verific, cred ca prin 95-96 am avut primul meu contract pe bani pentru un design site web: la ICPIAF. Avea butoane cu gif animate :D

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 23 December 2009

    De astia care eram pusti hmmm, mai uite chestie, aproape mai nimic. Se vede treaba ca decade omenirea generatie de generatie, hmm ?

    Ahaha! Scoate contractu' pe blog frate. 13 ani de experienta, pe demonstrate, zici ca Nemesis insasi si-o bagat coada roflmao.

  11. No, pai e la cartile de munca :D cand imi fac dosar de pensie poate il recuperez.
    Intre timp pot sa-l consulte, ca toate sunt publice la noi .... there's an iPhone application for that. LMAOF.

  12. si eu pe la patru anisori jucam Doom II si Heretic. mai era un joc, ceva care trebuia sa cauti niste comori si sa iei niste chei, pe asta nu-l mai tin minte.

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Thursday, 24 December 2009

    @Dr.A Hahaha. Eu inca n-am carte de munca. Nici nu intentionez sa-mi fac, sincer sa fiu.

    @donTed Tanar, tanar :)

  14. foarte tanar.

  15. Eu primul calc l-am avut prin 1995 cred, era tot un 286 dar un mester din zona l-a schimbat rapid intr-un 486 DX2, varianta pe 99 Mhz (din fericire Windows 95 si 98 imi vedeau 100 si rulau normal). Culmea e ca pe calcul ala am jucat si Starcraft, ca-l fortam si overclockuiam de mai traieste si acum (cand scriu aceste randuri de pe un laptop Asus cu mai multa putere de procesare in placa video decat avea 486-le in tot sistemul).

  1. [...] la bare metal. Daca tot am ajuns la dispute despre cine o citit si cine n-o citit manualul, si in tineretea cui se intampla asta.(Si da, i-as fi spus pe twitter, doar ca twitter nu functioneaza.) Category: Meta [...]

  2. [...] coborat webu’ cu harzobu’ din cer pe malu’ Dambovitei. Ma rog, pentru unii, ca altii aveau internet acasa de fo’ zece ani la vremea aia, da’ noa.Daca n-am avut noroc, ce sa [...]

  3. [...] daca vorbim in general, sunt si eu la fel de vechi precit sunt si calculatoarele in patrie. Si-atunci, faptul ca la citeva saptamini dupa ce-mi [...]

  4. [...] de mutt, si prin `91 aflam de pe el de lovitura de stat de la sovietici, noi astia care avem ceva mai mult de trei ani experienta cu compulatoarele. 2. Te certi prin comentarii pe [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.