Politica e curva (pentru ca noi suntem lenesi)

Am privit amuzat campionul revolutiei bunului simt explicand cum e de datoria lui sa-i faca campanie lui Mircea Geoananacu'. Amuzat, nu dezamagit. De ce nu dezamagit ? Doar scrisesem pe tema, si daca "leaderii" se apuca si dau cu ideologia-n gard, se caca pe ce-or promis si ling unde-or scuipat, oamenii ai caror lideri astia cica sunt ar trebui sa fie dezamagiti, logic vorbind. Si daca-i pana acolo, dupa tratamentul pe care i l-am aplicat lui Remus Cernea, cum pot sa ma simt acum ca o comite si Crin Antonescu altfel decat dezamagit ?

Ei, uite ca nu ma simt dezamagit. Ma simt amuzat. Pot sa va explic si de ce, dar numai daca aveti rabdare, ca tre' s-o luam pe departe. Deci.

Partidele in Romania sunt organizate democratic, ceea ce inseamna in fapt reprezentativ. Asta inseamna in mare urmatorul lucru : orice persoana de pe drum are chef sa faca parte dintr-un partid politic intra de pe strada direct in sediu, nu face prima la stanga sa intre-n magazin, nici a treia sa intre-n bodega, ci a doua si intra-n partid. Unde semneaza o hartie, plateste o cotizatie, un leu-doi, si gata, este membru. Eventual se prezinta odata la o sedinta unde spune ca Alcoolicii Anonimi, buna sunt X, de profesie Y si mnoa. Am venit. Si lumea zice, sa-ti fie de bine, stai jos. Si gata, X e membru.

Urmarind directia asta mai departe, odata pe an, sau de cate ori este necesar (si de exemplu in PNL Timis n-a mai fost necesar de vreo 2 ani daca nu ma insel, indiferent ce spune statutul) se tine o adunare a membrilor. La aceasta adunare, membrii care sunt prezenti voteaza niste chestii, care sunt de doua feluri : masuri si persoane, si pe urma pleaca acasa. Pana ei stau acasa si isi vad de alte trebi, ceea ce inseamna cum am vazut, pana data urmatoare cand este necesar, dar nu mai mult de-un an, daca nu cumva or fi 2 sau mai multi, politicile, strategiile, figurile si impresiile partidului sunt conduse de oamenii aia pe care ei i-au votat, functie si de ce masuri concrete s-au stabilit cu aceeasi ocazie.

Din cand in cand, aceeasi procedura se aplica si la nivel central, fiecare organizatie trimite cativa indivizi la bucuresti, unde o adunare asa ca de-o mie de persoane voteaza iarasi persoane si masuri. In urma unui astfel de vot a ajuns Antonescu presedinte PNL, de exemplu, spre surpriza lui Tariceanu, daca v-o mai amintiti. V-o ?

Bun, asta-i partea sa-i zicem politica, adica aia cu membrii. Pe langa membrii, in partid mai exista si alt soi de persoane, anume, care nu pleaca acasa. Care vin, saptamana de saptamana, sau zi de zi, mai lipesc un afis, mai dau cu-o parere, mai cara o servieta, mai indeparteaza o scama. Astia nu-s pur si simplu membrii, mai propriu ar fi sa le spunem activisti.

Partea cu activistii, sa-i zicem ei administrativa, e cam asa : Din cand in cand, se tin alegeri, ori pentru Parlament, ori pentru primarii, ori pentru consilii locale sau judetene. Din alt cand in cand, care-i in general tot acelasi, se fac numiri pe functii politice, cvasi-politice, semi-politice, independent politice scl. Director de X, Sef de Y, alea. Pentru aceste functii fiecare partid are a prezenta candidati. Canditatii sunt in general alesi de activisti, din randul activistilor, cu rare exceptii care nu exista. Dupa care membrii, care-s multi, voteaza partidul lor, si-si lamuresc prietenii sa voteze si ei, dar functie de taria candidatului.

Acum, toti activistii sunt membrii, dar nu toti membrii sunt activisti. Problemele specifice membrilor, adica problemele politice, de natura lui, este sau nu este Geoana prostanac, este sau nu este permis sa te aliezi cu neocomunistii, este sau nu este campania pentru PSD o turpitudine capabila sa manjeasca un obraz peste veacuri stau de-o parte. Problemele specifice activistilor, adica probleme administrative (sau, restrictiv spus, economice), de natura lui, primesc sau nu primesc un salar bun ? Ma ajuta sau nu ma ajuta in cariera ? Voi ajunge sau nu voi ajunge Presedinte/Sef/Mahar/Om Important ? stau de cealalta parte.

Daca ar fi sa numaram totul in bani, raspunsurile la problemele politice au o valoare unitara relativ mica. Deci, chestiunea daca e ok sau nu-i ok sa-l pupi in fund pe Geoana valoreaza cam 50 de bani pentru membrul mediu. Nu-i un capat de tara, nu moare el maine din asa ceva. Pe de alta parte, 0.5 RON x (20% din 10,000,000 romani) = 1,000,000 RON, care-s totusi bani.

Pe de cealalta parte, raspunsurile la problemele administrative au o valoare unitara egala cu 0 pentru toti membrii, cu exceptia unuia. De exemplu, mi-e tot una mie, tie sau lui Gheorghe daca X-ulescu este sau nu este Directorul Directiei pentru Directionarea Desuetitudinilor. Si daca-n loc de X-lescu e Y-greceanu, tot 0 e valoarea pentru noi. Dar pentru X-luescu si Y-greceanu, valoarea aia nu-i zero. De exemplu, cum am calculat, valoarea pentru Elena Basescu a faptului ca e ea si nu altcineva europarlamentar este pe la un milion-doua de euroi, platibili in rate lunare cinci ani. Nu-i tocmai de colea.

Ei, si atunci, prins intre cei 0.5 RON care-s valoarea principiului politic, si cei 100 - 1 000 - 1 000 000 de euroi care-s valoarea jocului administrativ, activistul rational se va da intotdeauna cu administrativul. Deci, nu sunt dezamagit ca un oarecare Crin Antonescu a ales sa nu-si depuna mandatul de presedinte, asa cum promisese, pentru ca n-a reusit sa faca nici o branza. Valoarea unei asemenea actiuni nu-ti plateste o cafea. Si nici nu ma mir ca acelasi oarecare Crin Antonescu a ales sa vanda ceva ce nu-i al lui, dat fiind ca pretu-i bun. Si nu ma mir nici atata ca e sustinut in "unanimitate" de-o trupa de activisti, care vor primi si ei, bineinteles, un procent la privatizarea asta.

Nu ma mir, ma amuz. Si am sa va spun si de ce ma amuz : prostii astia, daca s-ar pune o vara cu burta pe carte, ori macar pe-o femeie vorbitoare nativa, cat sa invete limba engleza, ar putea castiga lejer un ordin de marime mai multi bani, dar salariu cinstiti in companii adevarate, muncind mai putin. Sarbu-ProTV castiga milionul de euroi pe luna, si e respectat pe buna dreptate de-o groaza de oameni competenti. Berceanu-PDL castiga suta de mii de euroi pe luna, e scuipat de toata lumea si il paste parnaia, daca nu de-a dreptul glontul. Pai merita ? Ce soi de fraier tre' sa fii, ca sa faci bani putini in cel mai dificil, riscant si ostil mediu posibil ?

Si-acum, cat ce priveste problema ce ne intereseaza pe noi : situatia asta, in care tot activistu' vinde ce nu-i apartine e foarte subreda. Romanii sunt niste suflete generoase (inca), si nu se uita la 50 de bani. Dar va veni si ziua, daca nu intr-un an, atunci in cinci, sau in zece, cand fiecare cent va fi accounted for, cum zice englezul. Moment in care nici un activist nu-si va mai permite sa vanda ceva de-un milion de lei publici pe-o suta de mii in buzunarul lui.

Daca va inchipuiti ca-i departe, ca-i imposibil etc, ganditi-va la un lucru simplu : functionarul marunt si spaga. Mergeti in orice birou, la primarie, unde vreti, scoateti un teanc de bani din buzunar, oricat de mare vreti, si de fata cu toata lumea spuneti raspicat : astia-s ai tai daca imi faci act care sa zica asa si asa. Este ca n-o sa indrazneasca nimeni ? Ei bine, acu 15, chiar acu 10 ani, pot sa va spun din experienta directa ca indraznea oricine.

Tot asa cum a intrat frica in plevusca functionarimii va intra frica si-n plevusca activistilor, si pe masura ce societatea, adica noi, oamenii, devenim tot mai atenti la centime, chestiunea se va propaga pana in varful piramidei.

Cum vom ajunge deci sa condamnam si noi un Helmut Kohl ? Uite bine, luandu-ne rolul in serios.

Ca membri de partid, simpli, prosti si irelevanti cum ne consideram sau suntem considerati, informandu-ne despre toata lumea, formandu-ne opinia noastra, cat de precis si onest putem, votand dupa opinia noastra, nu dupa oarece liste, prietenii, favoruri si alte alea, pe scurt, cerand rest de la 50 de bani. Ca simpli cetateni, alegandu-ne un partid, care ni se pare noua mai reusit, inscriindu-ne ca membrii, si apoi informandu-ne si votand. Si cerand restul de la 50 de bani.

E relativ simplu sa sezi pe cur si sa spui, confruntat cu alegerile prezidentiale sau generale, vai, dar n-am cu cine vota. Ce-ai facut tu pentru a avea cu cine vota ? Mnoa. Fa ceva.