The Big Sleep
- Daca vrei sa ma folosesti din nou, suna-ma pe numarul asta.
- Zi si noapte ?
- Mai bine noaptea. Ziua lucrez.
A, suna bine ? Pai asta e, pe-atunci fetele stiau vorbi. Nuca azi. In tot cazul, The Big Sleepi este virful, capodopera genului. Ce gen ? Hm, mai greu de spus, "filme cu detectivi" sa zicem, filme cu tipul ala dur si misterios care incearca sa-l copieze pe Marlowe. Care Marlowe ? Philip. Philip Marlowe. Genul ala ale carui versiuni edulcorate (pentru TV!) sunt si James Bond si Simon Templar si tot restul. A, voi nu vazuseti asta da' credeati ca James Bond e ceva mare chestie ? Nu ma mira, dat fiind ca aveti impresia si ca Tolkien e ceva mare chestie da' n-ati citit Shakespeare. Asa-i in popmodernism, lumea are impresii. Gresite.
Nu vom discuta despre tripleta de aur Hawks-Bogart-Bacall pentru ca nu ne simtim capabili, da' vom zice ca Martha Vickers e draguta, ca Dorothy Malone e si mai draguta (plus ca are un rol mult mai fain), Joy Barlow e poate chiar la fel de draguta si are un rol poate la fel de fain (nu chiar, da' mnoa) si Lorraine Miller e cea mai draguta.
Cel putin sper c-am identificat-o corect, problema cu fetele astea dragute-i ca-s imposibil de deosebit una de alta.
Deci pe scurt e cu fete. Si cu impuscaturi si cu smecherie en gross, nu-i un film pe care sa va puteti ingadui sa-l ratati (pentru ca da, vorbim de ratare daca nu l-ati vazut).
Eventual dau un premiu cui reuseste sa reconstituie paienjenisul de relatii, fapte, fenomene si intimplari pe care se bazeaza.
PS. Are si BDSM!
———- 1946, de Howard Hawks cu Humphrey Bogart, Lauren Bacall, Martha Vickers [↩]
Sunday, 29 January 2012
"popmodernism" e ftw
Sunday, 29 January 2012
Mda.