To Have And Have Not

To Have And Have Notⁱ este povestea al carei remake nereusit e Casablanca, chiar daca To Have And Have Not a aparut doi ani mai tirziu. Uneori se intimpla si chestii de-astea, primul film iese mai tirziu si remake-urile proaste ies mai devreme, dar imprejurarea nu schimba absolut nimic.

"Totul" e exact la fel, aceleasi decoruri exact, aceeasi sala cu pian in bar, aceeasi camera la etaj cu aceeasi jaluzea. Aceeasi poveste, un american intilneste o fata-n Indii chiar in timp ce niste tipi din rezistenta franceza se lupta cu Gestapo-ul, nu vrea sa se amestece, pina la urma se amesteca, Gestapistul sef e fortat cu gaura pistolului sa le semneze ceva hirtii (in Casablanca "exist visas", aici "harbor passes"), in ambele marea chestie e transportul a ceva mare mahar din rezistenta franceza care calatoreste insotit de-o tipa care-i o papusa inutil-gonflabila (de Bursac aici, Victor Laszlo dincolo, ambii eroi complet imaginari) si-n general e un papa-lapte si-un ineficient.

Diferentele nu rezulta neaparat din priceperea regizorilor, Hawks sau Curtiz fix totuna, ambii-s competenti. In schimb nu-i acelasi lucru sa incerci sa te descurci cu rahatul clanului Epstein cind poti lucra cu bici de matase semnat Faulkner. Si repetind o idee pe care am enuntat-o si rasenuntat-o,

Faptul ca nu vine nimeni la proteste e si un semn al incompetentei vorbitorilor, dragi uselisti. Poate ca ati iesi mai bine cheltuind zece mii de lei ca sa angajati un vorbitor competent decit cheltuind zece mii de lei ca sa platiti douazeci de ageamii cincizeci de ore sa se bage in seama aiurea pe-acolo.

Sau cu alte cuvinte presupun ca n-a reusit sa convinga singura publicatie care conteaza (Internetul) pentru ca ii lipseste lui ceva (si nu Internetului).

Probabil c-o voi mai repeta de-un milion de ori pina mor si probabil ca voi ramine un om rau care nu intelege ca toti oamenii-s egali intre ei in virtutea simplei existente si ca e nedrept sa impartim lumea dupa criteriul "celui mai bun totul, tuturor celorlalti muie". Asta e.

Marea diferenta e calitatea dialogurilor. Nici o femeie nu e apta de reproducere pina cind n-a invatat pe de rost si patruns in profunzime toate replicile si fiecare replica-n parte a Mariei "Slim" Browning. Pur si simplu. Si tineti cont ca fata avea 22 de ani, la care virsta era independenta si pe picioarele ei in sens propriu iara nu pur declarativ, si fusese in Martinica. Nu facuse tursim in Martinica, ma-ntelegeti voi ? Si mai tineti cont ca le avea la dispozitie spontan. Si da, exista femei sanatoase - ca nu vorbim de altceva decit de-o femeie sanatoasa, adulta, iubibila - am intilnit destule. Iara daca se intimpla ca voi nu sunteti asta e din vina voastra, e o scadere si e un defect de-al vostru. Care va trebui remediat. Ceea ce inseamna munca si autoperfectionare, nu minciuni si alte incercari stupid-declarative.

Ideea de-a separa idioata inutila din Casablanca in doua, una idioata si inutila da' macar constienta de asta si celalata competenta si idem constienta de asta e absolut geniala, si face acest film un aspirant cu sanse la titlul de "cel mai bun film din toate timpurile", alaturi de Cat on a Hot Tin Roof (care se construieste pe-un scenariu adaptat din Tennessee Williams, intimplator oare ?)

Cam asta e tot. Filmul e obligatoriu si prin asta nu intelegem ca-i obligatoriu sa-l vedeti. Filmul e obligatoriu in sensul ca e obligatoriu sa traiti astfel.

PS. Gelozia e un defect aruncat in amestec din credinta mai degraba stupida a producatorilor ca altfel povestea nu-i credibila. E adevarat ca n-o fi credibila, da' asta nu inseamna ca n-ar fi fost adevarata. Pentru ca adevarul nu emana din ceea ce crede o massa suficient de larga. Iliescu emana din ceea ce crede o massa suficient de larga.

PPS. 40 de galoane la 28 centi galonul inseamna cam sapte centi-sapte centi juma' litrul. Azi e o suta si vreo cincizeci de centi, sau pe-acolo. Si in 1940 baietii se gaseau in plin razboi, tineti cont. Cum va place progresul ?

1. 1944, de Howard Hawks (dupa un roman de W. Faulkner) cu Humphrey Bogart, Lauren Bacall, Walter Brennan. [↩]