Lifestyle, bine ?

Monday, 30 January, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ea : i got you some promising balsamic imo btw. pretty much the only part of that shopping trip that went right ;p
Eu : worth risking your butt ovar ?
Ea : sure why not. if you're pleased with the result it's worth it.
Eu : nice way to live imo.
Ea : :)

Adica fata ma anunta ca mi-o cumparat otet. Chestia cu otetul este ca-i foarte dificil de detectat marfa buna din oceanul de contrafaceri cacacioase in care se gaseste cufundata. Ca diverse magazinase de cartier par sa nu stie sa deosebeasca autenticul de contrafaceri inca as mai intelege, romanii sunt mai in urma cu cultura Europei din care de curind fac parte. Da' ca prin supermarket-uri hale cu pretentii se gasesc afisate-n acelasi raft, unul linga altul, otet de Modena linga zama de la spalarea tevilor amestecata cu acid citric sintetic mi se pare trist.

Iar pentru o biata fata nascuta si crescuta-n atmosfera balsamica a Americii latine si aterizata prin vicisitudinile vietii intre niste oameni imbufnati intr-o parte de lume unde ninge e cu atit mai dificil. Europa, locul ala ciudat unde oamenii s-au batut cu tunul pentru o bucatica de pamint cit masa.

Pe de alta parte odata cindva mai demult, poate sa fie doua-trei luni am pus-o sa se dezbrace si i-am incins doua peste cur cu toata asprimea pentru c-o cumparat nu mai retin ce porcarie, poate "unt" care-i de fapt "amestec de grasimi tartinabile" da' se vinde fara probleme intr-un pachet de hirtie alba cu text albastru pe ea ca sa confuzeze babutele si strainii, sau in tot cazul ceva de-astea. Altminteri ea-i foarte atenta si-n general sagace la cumparaturi, da' vorba-i ca uneori sarcinile depasesc obiectiv puterile.

Precit se vede chestia asta nu impiedica pe nimeni, sau cel putin nu impiedica gagicile de buna calitate, imprejurare care-mi deschide ocazia unor reflexiuni poate instructive. Deci, dragele mele cititoare, cum ar fi daca venind acasa unde se descopera ca n-ati cumparat ce trebuia va dezbracati frumos si incasati fo' doua usturatoare cu cureaua la fundulet ? Cum ar fi, cum v-ati simti ?

Ar fi dezumanizant, sa zicem ? Ce-i umanitatea asta pina la urma, abilitatea de-a face prostii si timpenii ? Sunt copiii dezumanizati in scoala, asta li se intimpla cind le atrage doamna directoare atentia "sa-si bage mintile-n cap", dezumanizarea ? Sau acolo nu, dincoace da, e o chestie asa ca si "discriminarea" - perfect acceptabil cu conditia s-o aplicam noi altora, perfect inacceptabil daca se intimpla sa ne-o aplice altora noua (eu fac misto de italieni pentru ca eu am dreptul, da' altfel romanii sunt probabil cei mai discriminatori din toata Uniunea).

Ar fi trista asa o viata ? Oare cum e mai bine, sa te usture curu' imediat dupa ce-ai facut o timpenie sau sa te usture chestia aia din capsor care-ti tot susura-n urechi ca nu faci ce trebuie si ca iti pierzi vremea si ti-ai ratat cariera scl etc ? Ce-i preferabil, sa faci o timpenie si sa fii pedepsita pentru asta sau sa faci o timpenie si sa nu poti scapa niciodata de nevoia de-a o justifica si de efortul de-a incerca s-o prezinti ca nefiind o timpenie, ci "o alegere", care eventual este chiar "enabling" si moasa-sa pe gheata ?

Sunt astea niste probleme la care nu va propun sa dati neaparat aceleasi raspunsuri pe care le-ar da o domnisoara anumita sau alta, sau va inchipuiti sau ne inchipuim ca le-ar da. Sunt niste probleme la care va propun sa cugetati, pe teoria ca a te gindi la chestii n-are ce sa strice.

Category: Lifespiel
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.
Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.