Irelevanta artistului in societate
Bogdan Dumitrescu (caruia i-ar prinde bine o pagina "despre" pe blog) trece razant peste o tema de evaluarea artei, probabil in virtutea banalitatii ei :
Capodopera, mai ales în artă, este un concept strâns legat de politică. Arta este simbol al puterii şi autorităţii, iar până la Revoluţia Franceză ea reprezenta un mijloc al elitelor de a evidenţia acest lucru.
Problema ar fi ca aceasta chestie-i banala numai pentru cunoscatori, si cunoscatorii-n acest domeniu nu sunt absolut niciodata cei ce cred ca ar cunoaste "arta", eventual pentru ca "o iubesc", sau sunt "iubitori de arta". Cunoscatorii sunt istoricii artei, de preferinta persoane care nutresc un solid si in general binemeritat dispret pentru constructul respectiv (tot asa cum banalitatile religiilor nu-s banalitati decit pentru cei pe care nu-i mai fascineaza).
Pustimea (putoimea ?) cauta in toate timpurile si-n toate locurile o cale catre virful piramidei sociale care sa fie a) usoara si b) rapida. Pentru ca asa-i construita adolescenta, sa fie sau macar sa se simta aristocratica, si-atunci nu poate sa nu observe diferenta intre preeminenta pe care si-o autoacorda si preeminenta de care in fapt se bucura-n societate.
Adultilor nu le-a scapat acest amanunt niciodata, si-atunci curajul era "nobil" in perioada in care principala nevoie a societatii in raport cu pustimea era sa se duca sa se omoare de prosti pe un cimp undeva cu prostii altora. Unele societati se afla inca in aceasta pozitie istorica. Altele au avansat un pas, si munca a devenit "nobila", pentru ca nu mai e nevoie de fraieri sa-si scoata ochii ca sa ne extindem domeniul asupra altor tufe de coarne din alte zari, ci e nevoie sa se bage careva-n mina sau pe unde. In fine ultimele, cele mai avansate, glorifica "creativitatea". Aia-i nobil, sa creezi. Si-atunci pustimea se zbate de bezmetica sa creeze. Mai ales de cind Internetul a ridicat mare parte din barierele fizice in calea productiei de obiecte ideale, e iures de pustime care doreste sa faca, sa fie, sa conteze.
Si vor fi, in visul lor, primii nambar oan. Pentru ca asa merge la creatie (cred ei) : tu produci un ce atit de valoros, atit de bun, atit de creativ incit el pur si simplu ia lumea pe sus si te transforma pe tine-n rege al ei. Si atunci merita sa incerci orice, sa faci orice, la rigoare sa sugi oricita pula si sa maninci oricita pizza, e o investitie buna-n care merita sa te arunci cu totul : vrei creea in cele din urma chestia care fiind recunoscuta de restul societatii (temporar orbita si incapabila sa-ti perceapa adevarata valoare) te va repune-n drepturi. Pentru ca nu cred sa existe pustan care nu sufera de ideea asta, nu ca n-ar avea drepturi si importanta, ci ca-i cazut din ele prin lucrarea nedreapta a unui ce nenumit.
In realitate chestiile astea functioneaza putin diferit. Puterea, adica abilitatea de-a controla resurse, ca-s ele fondul funciar in perioada feudala sau capitalul in perioada moderna sau accesul la mijloacele de comunicare in perioada contemporanai instituie formele artei. Ele nu exista si nu au valoare fara aceasta instituire. Cezanne nu este un pictor genial in sensul ca nu mai exista inca minim o suta de altii la fel de buni ca si el care-au murit flaminzi si necunoscuti. Cezanne este un pictor genial pentru ca asa au decis cei la putere : sa-i cumpere scump tablourile.
Ideea ca mergi Ionutule la scoala si invata bine ca asa o sa ajungi si tu ca Cezanne e absurd-ridicola, de soiul pe care doar o minte mic-burgheza-l poate aduce-n lume. Nu, nu ai sa "devii" Cezanne, pentru ca Cezanne nu devii tu. Cezanne te fac altii, daca vor ei sa te faca, si atunci cind au decis sa te faca putin mai conteaza ce vrei sau poti tu. In caz ca va intrebati de ce artistii faimosi sunt in majoritatea cazurilor niste suflete atit de dezechilibrate si niste spirite atit de neplacute social, aici e raspunsul : procesul celebrizarii e atit de injurios persoanei incit singura descriere care-i face dreptate este sa-l numim un viol in grup si cu cruzimi, perpetuu si pentru care ceilalti te invidiaza. Asa ceva zdruncina psihicul cel mai solid, darmite unul mediu.
De la mode, care se schimba cel mai frecvent, un fel de lenjerie a puterii - si apropo, v-ati intrebat vre-odata cum se decide dom'le ca anu' asta toate pizdele ies in nadragi albi si numai in nadragi albi, ca anu' urmator toate-s in fuste asa sau cu posete invers ? - pina la ce forme ale artei doriti sa va alegeti, valoarea se instituie intotdeauna pe aceleasi coordonate : a) e suficient de dificil de imitat (adica, putem pastra controlul productiei) ? ; b) detinem controlul productiei la ora actuala ? Doua raspunsuri pozitive fac o noua Britney Spears sau cum se cheama agregatul.
Ideea ca du-te la scoala de muzica sa cinti si tu bine sa ajungi bogata si faimoasa ca Elvis Priesley e un ce absurd. In primul rind ca Michael Jackson nu cinta bine. In al doilea rind ca oricum nu aia conteaza, cum isi poarta Lennon parul. Si motivul pentru care n-a auzit nimeni de Alifantis nu are legatura cu cum cinta el. Ale legatura cu citi bani aveti voi, si cu ce Becali, Patriciu, Voiculescu si Vintu v-ati ales sa vi-i controleze. Pentru ca da, sansele unui popor de-a conta cultural sunt strins legate de puterea si calitatea elitelor sale, caracteristici manifestate prin abilitatea de-a face si desface si negocia actele conventionale care-s apoi imbracate-n literatura simbolica a "artei", a "libertatii", a "independentei", a credintelor si naivitatilor de tot felul.
Uite ca Inna exista-n circuitul schimburilor simbolice in care Andries si Paunescu s-au chinuit sa intre pina la adinci batrinete fara succes si Cartarescu va imbatrini incercind, uite ca ei i-a luat o vara. Aparent Gheara nu-i chiar asa de prost precit ii Patriciu, sa copieze British Petroleum pina la logo si sa "creeze" aberatii precum Mic.ro inchipuindu-si ca va da el rezultate cu ce-a mai ciordit de la altii. Uite ca se poate.
Se poate, dar numai ca o functie a puterii si abilitatii elitelor. Pentru ca arta nu-i o problema de producatori, si-a o gindi in termeni de producatori e o stupiditate comparabila cu a iti inchipui ca valoarea unei bancnote va fluctua dupa desenul cu care-i decorata. Bancnota nu-i desenul cu care-i ea decorata, bancnota-i o abastractiune. E un mijloc de reprezentare si-un mijloc de schimb. Adica arta. Sau invers.
PS. Pun pariu ca nu stiati ca vorbiti in proza. Asta e, mai rid si eu.
———- Va mai amintiti de cristi, ala care se ruga sa publice pe Trilema si se viseaza actionar al ei ? Are o intuitie corecta. [↩]
Saturday, 14 January 2012
Imi pare ca tine ce zici tu doar la arta "medie" ca sa zic asa. Adica da, e modul in care se alege "celebritatea" dintr-o mediocritate altminteri foarte larga. Dar sub un anumit nivel (al artistului zic) nu tine, peste un anumit nivel (al aceluiasi) nu mai e definitoriu (chiar daca nu e lipsit complet de consecinte). Mecanismul in sine considerat pur mecanic e acela intr-adevar, ca prin definitie celebru e cel cautat de multi si deci implica decizia altora si nu a artistului, cu siguranta. Totusi, eludezi modul in care se ia decizia cu pricina, punand-o exclusiv imi pare pe seama fie a unui capriciu absolut, fie a unui extrem de sec plan de afaceri (ambele perfect si complet independente de artist deci).
Ca exemplu concret: poate or mai fi fost o suta de Cezzanne care n-au ajuns celebri, dar zici ca au mai fost si o suta de Dali care n-au ajuns celebri?
Saturday, 14 January 2012
Pfff, prea multi de z acolo.
Saturday, 14 January 2012
Obiectia in principiu e buna, in sensul ca ai pus ca un setter de elita nasucul fix pe chestia de-o ascundeam gales sa iasa argumentatia emotionala de-un anume fel. Da, e perfect adevarat, sub presul ala am pitit tot, si da, de-aia pare atit de dezechilibrata lumea privita prin aceasta lentila.
Contraexemplul nu-i cine stie ce insa, dat fiind ca diferenta intre cei doi e tocmai ca Dali si-a fost propriul businessman. S-a nascut bogat, a investit judicios capitalurile in propria imagine (si capitalurile propriei imagini, stii discutia cu decoratia de exemplu). Asa ca Dali pare mai degraba sa intareasca ce zic eu. Warhol e un alt exemplu de aceeasi factura.
Saturday, 14 January 2012
Am citit jumate...restu maine .....si comentariu la fel
Saturday, 14 January 2012
Legat de cunoastere, acum mai mult ca oricand cunoasterea (istoria si filosofia artei) este necesara intelegerii operei, iar la cunoscatori as merge mai mult pe mana filosofilor artei decat a istoricilor artei, desi poate cei din urma au mai mult impact social si implicit in sortarea operelor. Cam ce zici tu prin instituire se apropie oarecum de Teoria Institutionala a Artei a lui George Dickie, mai buna ca teorie psihosociala decat teorie a artei.
Intre artist si cei de la putere trebuie sa punem artworld-ul ca intermediar si ca societate care face prima sortare, in urma careia cei care vor sa se foloseasca de functia simbolica a detinerii artei isi vor alege opera.
Saturday, 14 January 2012
E o teorie, dar nu ma convinge. Cea mai simpla dovada este ca Becali nu-l sustine pe hmmm plm am stat cinci minute sa ma gindesc la un producator de arta bona fide din zona GDS-Pliiceanu-ICR-etc si n-a iesit nimic. Grav. Da' ca idee : nici nu se pune problema sa bage cineva in seama "artworld-ul". Ca nici nu exista nici nu conteaza.
Saturday, 14 January 2012
De existat exista si are treaba cu validarea obiectului respectiv drept opera de arta. Problema se pune invers, daca artistul X sustinut de ICR (ca parte a artworld-ului) este cumparat de bogatasul Y, ceea ce banuiesc, pare mult mai probabil.
Nu-i ca si cum unu face o opera de arta pe care n-o expune, n-o prezinta, n-o nimic, si se duce frumos la casa bogatasului si i-o vinde. Trebuie sa treaca peste niste etape, sa fie expusa, apreciata de critica si publicul care o vede (si care-i cat de cat cunoscator) pentru a-i creste valoarea artistica si implicit cea simbolica pe care o vrea respectivul care o cumpara.
Saturday, 14 January 2012
Nu "trebuie". Unde si cind au fost manelele apreciate de "critica" ? S-au impus, in complet dispret fata de critica dind toata masura importantei respectivei "critici" (chestie care reface de altfel relatia Basescu-presa, ca tot vorbim).
Un rudiment de discutie pe tema asta s-a purtat la Saturn, daca-ti mai amintesti, intre bogatasul-Ceausescu si "artworld". Un bogatas mult mai putin bogat si mult mai slab decit bogatasii de azi. Artwordul lui peste prajit n-a existat si n-a contat nici atunci, n-a aparut intre timp.
Saturday, 14 January 2012
Manele = arta de masa, daca vrei. Arta din muzeu nu e arta de masa. Si chiar daca sa spunem ca foarte foarte multi oameni merg la muzeul de arta, galeria de arta moderna e as far as they go, pentru ca in 2 secole de arta moderna masa a invatat sa-i placa, chiar daca nu stie bine de ce. Insa la galeria de arta contemporana nu mai ajunge, pentru ca n-are habar ce sa faca cu ea, si mai trebuie vreo cincizeci-o suta de ani poate pentru a-si apropria cat de cat ce se facea imediat dupa WW II sa spunem. Pentru ca arta din muzeu nu e aleasa de masa.
Saturday, 14 January 2012
...
Mi se pare ca te-ai inodat in contradictii. Deci muzeul nu e arta de massa ? Da' ce-i, arta de elita ? De ce a fost ea pusa in muzeu, nu tocmai in vederea massei ? Pe scurt, imi pare ca diferenta de-o propui nu are alta sursa decit o dorinta de-a proteja niste anumite idei, si-n rest nu are nici o aderenta-n real.
Nici o arta nu e aleasa de massa. Nici o arta nu e aleasa de un (in mare parte imaginat) corpus al producatorilor de arta. Elita e singura alegatoare de arta.
Saturday, 14 January 2012
Doina Cornea?
Saturday, 14 January 2012
Handmade, ceva.
Saturday, 14 January 2012
@Mircea Popescu Da pe tine cine te-a facut elita, sau daca nu te-a facut nimeni elita, de ce vorbesti ca una daca esti doar putoi care incearca?
Saturday, 14 January 2012
AHAHAHAHAHAAHHAAHAHAHAHA
CAT WIN IN ACEST COMENTARIU ANTERIOR MIE. SUSTIN CU PESTE 9000 KARMA WIN FTW.
pai in principal nimeni, da' sta acasa. e elita lenei pe semi-psedo-burghezo-bani gen.
ie ielita intre 4 pereti la bae.
Saturday, 14 January 2012
;)) hai, lasa-ti-ma, ca ieri atata am ras. :D citeam articolul acela, cum s-a coborat mircea popescu de pe tron si s-a dus sa cumpere condimente/mirodenii prin ceva magazin specializat de la oras (urbea timisoarei). si cum a zis el ca vai, ce om prost, ce afacere proasta, ce nepriceput. ce romani fraieri, carele nu cunoaste cum sa faca afeceri. mai ales pe interneti. ca netul e relevant si aduce plus plus valoare la business. etc. si celelalte. etc. si celelalte.
noroc cu mircea popescu marele bunsiness developer. plm, abia astept sa vina jumtatea anului astuia sa ii vad situatiile financiare 2011 depuse pe mfinante.ro. asta, daca nu si-o fi suspendat activitatea intre timp...
Sunday, 15 January 2012
@gheorghe Elita nu-i facuta bre.
@Freud Banii nu e pseudo tinere.
@Mihai B Tu esti Freud mai nou ?
Sunday, 15 January 2012
Deci elita e unu care nu canta, nu danseaza, nu picteaza, nu e clar sa fi facut vreodata ceva util omenirii, dar alege artisti si critica afaceri ca nu pot sa bage condimente destul de repede in punga.
Sunday, 15 January 2012
Mnu.
Elita nu-i un ce controlabil, nu am idee cum sa iti explic ca sa ma intelegi. Ea nu se supune si nu e interesata sa se justifice, de nimic in fata nimanui. Este sursa autoritatii, si ca atare nu poate fi supusa ei.
Sunday, 15 January 2012
Daca n-as sti mai bine as zice ca ai tras prea multa ketamina si ti-au venit ideile astea de conspiratii masonice :)) Probabil ca si elita decide cine ce bloguri ii plac si tu ai pile la ei deci esti nambar oan.
Sunday, 15 January 2012
Sau invers.
Sunday, 15 January 2012
s/ca si elita/ca elita/
Sunday, 15 January 2012
bash: s/ca: No such file or directory
Friday, 6 April 2012
Gata stimabile m-ai convins esti penibil dar cu gramatica ce ai tati? Am intrat in aceasta patiserie oarecum intrigat de asemanarea domniei tale cu Jerry Seinfeld e adevarat cu o usoara atingere de sindrom Down, se pare totusi ca atingerea a fost mai grea decat parintii domniei tale si-ar fi dorit.
Friday, 6 April 2012
Da' mai la concret se poa' ?
Tuesday, 10 April 2012
M-am pierdut de la interogare incolo