In care corectam o eroare de reprezentare.

Mishu ianuarie 31, 2012 la 11:23 pm

Fratele meu eu te votez presedinte. Imi place cum pui problema :) Perfect nu poti sa fii nici tu…drept dovada ai avut grija sa nu deranjezi divii blogosferei (zoso, arhi si bobi voicu). Parerea mea e ca si ei se incadreaza perfect in descrierile din articol. Ca nu te-a lasat inima pe tine sa o zici…asta este. Cred ca esti singuru din online-ul asta de cacat care chiar scrie dezinteresat si sincer.

Radu ianuarie 31, 2012 la 11:31 pm

nu e de deranjat. ii cunosc plm. am stat la beri cu ei, inteleg ce vor si ce fac. si daca ma deranjeaza ceva la ei zic ca-i cunosc destul de bine incat sa le zic in persoana. as fi ultimu’ cacat sa-i injur in public deampulea. si is toti 3 niste oameni mult mai ok decat crede lumea.

Pentru nevoile acestei discutii putem considera grosso modo ca oamenii se impart in trei categorii sociale. Cea mai numeroasa este cea de jos, compusa din studenti si alti vagabonzi, coafeze, manipulanti marfa, soferi scl etc. Acesti oameni nu conteaza - din punctul de vedere general, al culturii, al societatii romanesti, al celor ce se petrec - altfel decit ca statistici, prin numar. Ei voteaza, de exemplu. Daca miine nu mai exista soferi se va observa, daca miine nu mai exista Gogu (sau in fine, un sofer anumit) nu se va observa, pur si simplu se va angaja un alt sofer pentru respectiva masina anumita. La nivelul ala pasamite utilajul are in proprietate omul si nu invers.

Mai putin numeroasa este categoria de mijloc, compusa din oameni cu o profesiune certa si un domiciliu stabil. Din ea fac parte, ca sa simplificam, aia care au o locuinta in proprietate (deci la care nu platesc rate) si o alta proprietate pe care-o dau in chirie.ⁱ In fine, cea mai putin numeroasa este categoria de sus. Astia-s oamenii care daca doresc sa se intilneasca cu Dominique Strauss-Kahn (pe cind Dominique Strauss-Kahn mai era inca sef pe la IMF, deci inainte de-a fi rapit de americani) dau telefon si se intilnesc cu Dominique Strauss-Kahn. Da, cindva saptamina urmatoare daca se poate, e ok. Sau saptamina cealalta. Cind zice omu' ca are timp. Da' de intilnit se intilnesc. Si da, ei chiar exista.

Ei si-acum astfel inarmati, sa vedem problema. Oamenii ies la bere in cadrul claselor lor sociale : aia de jos cu altii de jos ca si ei, aia de mijloc cu altii de mijloc ca si ei si aia de sus cu altii de sus ca si ei. Ca asa se simt oamenii bine, asa se inteleg, asa se simt in largul lor si pina la urma asa-i normal. Cazurile in care se trec barierele sociale sunt relativ rare, un patron duce angajatii la o bere dupa program si iata o trupa de studenti, vagabonzi, secretare si ce-or mai fi alaturi de un tip din clasa de mijloc. Unui cetatean respectabil i se face pofta de carnita tinara. Cineva se-nsoara sau se marita si cum dragostea e oarba socrii au bune sanse sa nu se potriveasca. Chestii de-astea. Aproape intotdeauna barierele se trec cite un singur nivel, si-n rarisimele cazuri in care clasa de jos interactioneaza cu clasa de sus intreaga operatiune se realizeaza incognito - nu deliberat, ci-n principal pentru ca din lipsa exercitiului, culturii si da, chiar si a inteligentei e imposibil pentru ai' de jos sa priceapa cu cine discuta. Asta este.

Pe de cealalta parte, toata lumea are acces la Internet. Si aia care locuiesc cite sase in cincizeci de metri patrati in ceva apartament insalubru din projectsⁱⁱ si aia care petrec cite cinci un weekend pe-un iaht de sase sute de picioare. Asta este si marele avantaj al Internetului pina la urma - face nu doar posibil dar chiar si foarte comod ceva ce nu avea loc pina acuma : interactiunea peste barierele sociale.

Or acolo unde exista interactiune exista si divergenta de opinii, conflicte de reprezentare, probleme diverse. A te astepta ca aceste nepotriviri sa se rezolve "la o bere" e si stupid si limitat si pina la urma profund nedemocratic - sau chiar antidemocratic am putea zice. Singura rezolvare care serveste la ceva e facuta-n public, de preferinta in urma unei discutii argumentate. Rezolvarile la o bere au exact atita valoare cit au si acordurile negociate-n secret : se taxeaza cu 3% din venituri in cazul companiilor petroliereⁱⁱⁱ si respectiv cu dispretul complet si nerezervat al publicului in cazul guvernelor (gen).

Deci, pe scurt : e eronat sa-ti inchipui ca "o iesire la bere" poate sa rezolve ceva, sau ca loialitatile de budoar conteaza pe Internet. Chestiile astea nu-s, pina la urma, decit manifestarile coruptiei celei perene si universale-n sinul unei populatii neinvatata cu modernitatea ori metoda stiintifica, si degraba pititoare dupa reflexele unui medievalism^iv mult, foarte mult intirziat.

Inteleg ca Internetul sperie, da' ma astept sa intelegeti ca oamenii speriati nu conteaza.

1. Daca doriti sa intrati in detalii vedeti eventual Clasele sociale din socialismul contemporan, aici procedam prin simplificare. [↩]
2. Da, imi pare rau sa va sparg vestea da' asta-i adevarul, cutiile de chibrituri pe care le numiti locuinte nu-s, de fapt, locuinte. Sunt adaposturi ieftine pentru homelesi si alti lumpeni. Cum erati adica dumneavoastra, sau ma rog, parintii, pe vremea cind au fost construite ele. In Europa de Est, Imperiul Sovietic, India, Haiti si asa mai departe, lumea a treia. [↩]
3. O stire foarte importanta apropo, ca Nastase face inchisoare e ok dar paleste in fata faptului ca jecmanitorii din ramura combustibili au incasat o scatoalca cu lopata de dat la o parte zapada. Evident "presa" nu da nici o atentie chestiei, ca de-aia o avem, sa dezinformeze, da' un guvern capabil si dispus sa impuna asa o masura merita pe bune tot respectul. [↩]
4. Ma bucura sa vad ca o idee banala dar puternica, preluata acum niste ani de mine de la Victor Neumann isi face incet-incet loc in mentalul cit si discursul public. [↩]