Facem ca la desen aici, bine ?

Am sa va desenez un contur din linii frinte si pe urma umplem interiorul cu o pasta mai colorata. Facem ca la desen aici, bine ?

Who can possibly take feminism seriously when it allows everything, as long as women choose it? The whole point to begin with was that women were losing their minds pushing mops and strollers all day without a room or a salary of their own.

Asta ne survine dintr-o bucatica foarte amuzanta (pentru mine) forfecata dintr-o publicatie irelevanta cultural, ca un fel de vice.com : o chestie de care n-a auzit nimeni da' care seamana vag la chip cu alte chestii de care parca am auzit da' nu le-am putea numi la repezeala. Wannabe, cum ar veni.

Ce se zice acolo ar fi ca "cine va lua feminismul in serios atita timp cit ingaduie orice cu conditia sa fie alegerea femeilor ?". Adica, a fi feminista nu inseamna ca esti libera, ci inseamna ca esti eliberata de un jug pentru a intra in altul, sau ca sa citez din clasici (grup si identitate)

Adica, nu fiti fraieri sa slujiti la biserica, nu vedeti ca va exploateaza aia, si-si bat joc de voi ? Hai mai bine sa lucrati in armata, sa va exploatam si sa ne batem joc de voi. Tinarul sa faca bine sa nu se supuna bunicilor, care-i incalca libertatea si-i distrug viitorul, ci sa vina frumusel si sa se supuna el grupului, sa-i incalce libertatea si sa-i distruga viitorul ala. Ca asa-i frumos, si asa-i bine. Zice grupul.

Adevarul este ca politic privind nimeni nu va lua feminismul in serios cit timp nu are un mare numar de femei in jug, ca asta-i criteriul (anarho-paternalist, nu-i asa ?) dupa care luam chestii in serios : tu citi puleti controlezi ? De exemplu presa n-are si de-aia da faliment. Asa ca da, daca aspirati la putere politica dragi feministi faceti bine si inventati ceva metoda mai suportabila, mai comoda, mai eficienta de-a injuga oameni si haideti cu ea la vinzare ca noi v-o cumparam, sigur ca da, numa' sa fie produs de calitate. Sau eventual sa fie Ana Maria Geoana.

Cealalta jumatate insa, care zice ca "femeile isi pierd mintile cu mopul si caruciorul" are ceva adevar in ea, si iata cum functioneaza politrucianul, ca-i el candidat la primarie sau aspirant la o pozitie in Marea Intreprindere Comerciala cit si Antrepriza de Impachetat Fraieri in Vederea Consumului Socio-Profesional cit si Economico-Financiar si de Elita. O prostie si-un adevar in doua fraze fac un paragraf si asta e celula de baza a discursului mincinosului, indiferent pentru ce linie piarizeaza el.

Pe de alta parte (ca am incheiat cu linia dinsus pe moment) e problema aia cu smecherii, relevata tot in clasici sau ca sa citam :

El : Femeia ce sta cu prostu’ cica-i proasta, ai auzit teoria ? Cica daca stai cu ei da’ stai numa’ sa-ti citez : “sedea printre smecheri si devenise unul dintre ei“.

Eaⁱ: Asta cu “femeia care sta cu prostul” n-am stiut-o, dar mi-oi lua ceva timp de gandire sa cuget asupra ei :-). Cealalta, cu smecherii, imi pare mult mai plauzibila, si nu pentru ca ar fi numaidecat firesc sa fie asa (in fond, e exact acelasi rationament ca in cazul femeii care sta cu prostul, nu?!), ci pentru ca asta e, regretabil cumva, parte din cotidianul nostru…In practica, insa, eu cunosc ceva femei care stau cu niste prosti si care nu-s proaste deloc, cum si niscaiva oameni care stau langa niste smecheri, da’ n-au devenit smecheri, insa primele is mai numeroase decat cei din urma…

El : E, n-or fi proaste. Poate ca mimeaza inteligenta deosebit de convingator. Ce te face pe tine sa suspectezi ca nu-s proaste ?

Referinta-i foarte utila pentru ca acolo se desfasoara nascent (nadir latent) o conversatie importanta despre cum ii copilaria : apogeul individualitatii sau punctul ei minim ? Si-aceasta discutie-i foarte importanta pentru ce vom vorbi aici, da' sa anticipam putin ca doara asta-i avantajul cloud-ului (am citit eu) : paralelizarea. Facem computer cuantic si gata.

Ei, intre aceste doua repere sa mai notam doar atit, ca eu am cunoscut un mare numar de profesoare de pe vremuri in viata mea, si toate aceste femei (ca rar vedeai barbat profesor, la momentul ala) intilneau in evolutia lor profesionala un moment de cumpana, cind simteau ele dupa 10-15 ani de generatie dupa generatie de idiotiⁱⁱ ca ori pleaca ori se timpesc. Dau in mintea copiilor. Isi pierd puterea ratiunii ca element definitoriu al evolutiei lor prin lume. Si nu intimplator cam toti profesorii ajunsi sa iasa la pensie ca profesori sunt macar o idee sonati. De fapt sa fie dupa mine ar fi interzis prin lege sa predai mai mult de 12 ani (sau sa-i petreci inconjurat de minori). Din fericire evolutia demografica promite sa rezolve problema de la sine asa ca nu ne mai complicam cu legi.

In fine, o stiti pe aia cu kuche kirche ?

Im August 1899 kursierte in englischen Zeitungen eine Anekdote über den deutschen Kaiser Wilhelm II. Er habe auf seiner Jacht zwei amerikanische Frauenrechtlerinnen empfangen. Nachdem er sich ihre Forderungen angehört hatte, entgegnete er angeblich: «I agree with my wife. And do you know what she says? She says women have no business to interfere with anything outside the four K's. The four K's are - Kinder, Kirche, Küche, and'Kieider.» Ob diese Begegnung und diese Konversation so stattfand, ist allerdings ungewiß.
(~ Sylbia Paktschek, Uni Freiburg.)

Istorioara-i apocrifa, adica nu-i sigur daca Wilhelm chiar a sau chiar n-a discutat cu sufragetele... a, nu stiti nemteste. Mbine, zice ca imparatul a primit pe iaht doua sufragete... a, nu stiti istorie. Pe la sfirsitul lui 1800 niste cetatence britanice in principal da' si americance faceau mare agitatie ca sa li se deie votul, au stat si pe la inchisoare (asa s-o nascut greva foamei apropo, ce sa faca pizduta la bulau ? fite!) si parte a campaniei lor de agitatie vorbeau cu oricine (important!) dispus sa le bage-n seama. Cam ca si astazi, de altfel.

Noa si cica doua de-astea s-or dus sa faca baie nud in pizda goala (vedeti ce naspa sa nu stiti germana cit nici istorie ? traduc ce vreau ioⁱⁱⁱ) la Kaiser pe iaht, care le-o pus in vedere ca in ce priveste pizdutele dar mai ales soarta si destinul lor pe lume el e de acord cu nevasta-sa : biserica, bucatarie si bopii. Sau ma rog.

Si-atunci hai sa vedem conturul : intre faptul ca interactiunile formeaza individul, si pe considerentul teoretic ca in orice reprezentare am alege creierul tot o masina de repetat este, un sistem complicat de oglinzi si GIGO si pe considerentul practic ca in toate implementarile concrete ni s-a demonstrat cu asupra de masura validitatea tezei asteia in punctele ei generale (dar niciodata in totalitate, raminind mereu rest si resturi) pe de-o parte si faptul ca femeia ii si echipata si destinata sa creasca copii pe de cealalta se iteste urmatoarea problema : quod me nutrit me destruit.

Propun sa folosim culoarea albastra. Sau daca nu, putem eventual incerca culoarea cancerului de col.

1. Ea, la caz ca sunteti curiosi, este Ioana Pascu - careia-i recomandam pe aceasta cale sa faca ceva cu navigatia pe blogu' ala dat fiind ca nu se pot gasi articole la ora actuala - si discutia-i de la articolu' cu pica. [↩]
2. "Mintea ma doare ce si cita incultura, cita mizerie de-a spiritului colcaie pe om atunci cind iese, jegos de toate scirbele lumii, afara din femeie.", zice poetul. [↩]
3. Apropo de care chestie,

   La ce-mi foloseste chestia asta, pe care iote ca eu o stiu ? Ma rog, si daca ma apuc sa raspund, ce va faceti ? Cum stiti daca-mi bat joc de voi sau nu, dat fiind ca o buna majoritate habar n-aveti ce-i numaru’ lui Avocado ala si la ce serveste el ?

   din "La ce imi serveste mie radicalurile ?". [↩]