Cererea de suspendare a președintelui Traian Băsescu, sau cu Caragiale tot inainte!

Nu pot sa nu reproduc acest document, e literalmente un monument istoric. Ani vor trece si se vor face secole, secolele vor trece si se vor face milenii, vor cadea meteoriti, se vor ridica gheizere, femeile vor insarcina barbati care vor naste pui vii pe care-i vor hrani cu lapte si mieii adunati in haite feroce vor haitui fara mila biete canine domestice tremurind de groaza dar concotia asta va ramine vesnic faimoasa, neegalata si neegalabila, cum au ramas faimoase atita alte momente sublime prin ridicolul lor in milenara istorie a populatiilor traitoare-n cuprinsul dintre niste tari civilizate aflate ceva mai la vest si niste tari ceva mai putin civilizate aflate - fatalitate - taman mai spre est, sud si sud-est.

Deci, daca sunteti astfel pregatiti printr-o mestesugita cit mai ales adecvata faptelor introducere, sa purcedem!

Stimate Domnule Preşedinte al Senatului, Crin Antonescu,
Stimată Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea,

Subsemnaţii, deputaţi şi senatori menţionaţi în Anexă, în baza prevederilor art. 95 din Constituţie formulează următoarea

SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BĂSESCU

Precum vedeti, Comitetul Central al Planificarii (CCP), sectia Planificari Actiuni, Activitati si Absurditati Politice (PAAAP), subsectia Propaganda, Prostie, Piarie si Proleguminie (PrPrPrPr) din cadrul Forului Suprem de Conducere Universala Perpetua Autocefala (FiS-CUPA) al Partidului si In Curind Statului Nostru al Tuturor nu s-a coordonat chiar asa de bine cu subsectia O Mie de Maimute Echipate cu Tastaturi (OMMET) din cadrul aceleiasi sectii a aceluiasi comitet al aceluiasi inalt for sus numit, rezultind o trista nepotrivire de gen. Pasamite maimutele care pregateau documentul n-au avut la cunostiinta ca pina sa sfirseasca ei de nimerit literele-n foaie s-a zgonit Robelea Latotisase sau cum o chema pe domnisoara aia, lucratoare pe centura politica inca de la cincisprezece anisori.

Suntem asigurati insa de mai multi responsabili cu probleme extraordinare, comisari ai poporului in grad de mare Floriol cit si alte autoritati diverse si neaparat legitime ca aceasta problema se va rezolva intr-un scurt viitor, anume prin modificarea Constitutiei cit si Gramaticii limbii romane in vederea eliminarii genului cit si a acordurilor, ca niste elemente reactionare si antipopulare, contrare progresului si propasirii patriei noastre, introduse in limba de vointa fanatica si antinationala a unui grup restrins de asa-zisi intelectuali, marionete ale Omului Rau pe care nu-l mai numim (da-l cheama Goldstein). Cu totii avem dreptul la sansa!

Faptul ca nu exista asa minune precum actul "solicitarii" catre presedintii camerelor nu pare sa deranjeze pe nimeni. Se intimpla ca in regimul englezesc (singurul sistem in care Parlamentul joaca rol de autoritate suprema, avind in principiu drepturi nelimitate si nelimitabile de-a emite absolut orice legi si acte doreste si pe cale de consecinta - incercam noi sa ghicim - fintina spre care se indreapta insetate gurile noii majoritati imaginareⁱ ) opozitia in contra creerii de noi writs adica acte dateaza documentata cel putin din 1256ⁱⁱ si in 1258 regele a acceptat asa numitele Provisions of Oxford, care intre altele au interzis pentru de-atunci incolo crearea de noi forme de acte. Sau cu alte cuvinte ca nicicum am privi problema, oricit de liberal-constructiv, tot nu-i posibil asa ceva, nicicum.

Din fericire juristii partidei nationale cit si liberale, sociale, democrate, crestine, rosii, rosietice, trandafirii, galbene, albastre si TOT ce mai este ea nu stiu citi limba lu' Marlowe Brando aia ceea ce-i pune la adapost de-a se impiedica in prostii de-astea. Ci, in loc de impiedicare, drum liber inainte, in loc de retrogradare, progres, si-in loc de sanatate mintala, discurs! Iata frumusetea acestui viitor maret, tinar, fraged, copil inca am putea spune, si care-n legea copiilor stie sigur si fara putinta de tagada : daca doreste, atunci sa i se deie, si daca vrea numaidecit sa se si faca!

Mai departe!

Preambul

Începând cu 6 decembrie 2009, democraţia şi statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodareⁱⁱⁱ, de substituire a instituţiilor statului de drept prevăzute de Constituţia României, ajungându-se ca voinţa şi acţiunea politică să fie concentrate în mod discreţionar şi neconstituţional în mâna unui singur om – Preşedintele ţării. Acest om a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecătoreşti, ceea ce reprezintă un grav derapaj^iv de la principiile fundamentale ale Constituţiei României.

În aceste condiţii, instituţiile statului democratic, aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practică de a mai funcţiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de funcţionare democratică a statului şi împotriva voinţei poporului. Se poate spune că spiritul Constituţiei şi principiile statului de drept au fost încălcate odată cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentari aduşi de partea puterii prin practici legate de corupţia politică.^v De asemenea încălcarea spiritului Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societăţii româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea românească.^vi

Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionării instituţiilor democrate^vii ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a existenţei statului de drept^viii, dar şi deteriorarea gravă a nivelului de trai al populaţiei, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăţi comerciale, erodarea gravă a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc.^ix

În fapt^x, statul român a încetat să-şi îndeplinească o parte dintre funcţiile sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învăţământului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate.^xi Majoritatea legilor promovate de Executiv^xii prin procedura de angajare a răspunderii în faţa Parlamentului au fost greşit concepute şi aplicate.^xiii Guvernul Boc fiind nevoit să-şi angajeze răspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementează acelaşi domeniu tocmai pentru că actele normative adoptate iniţial de PDL se dovedeau eronate (de exemplu, în materia salarizării bugetarilor au fost angajări de răspundere în decembrie 2009, iunie 2010, decembrie 2010)^xiv. De la Palatul Cotroceni Preşedintele a dictat atât forma cât şi modalitatea de adoptare a legii, menite să ducă la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativă în Parlament.^xv

Din acest haos legislativ^xvi declanşat de regimul patronat de președintele Băsescu^xvii au izvorât circumstanteţe care au permis declanșarea a nenumărate litigii în justiţie în materia salarizării bugetarilor, litigii pierdute, în general de statul român.

Analiza^xviii evenimentelor politice din ultimii 3 ani arată că cel care a generat, conceput şi întreţinut procesul de alterare a statului democratic a fost Preşedintele Traian Băsescu^xix.

În ciuda faptului că în Constituţie se prevede că Preşedintele are rolul de mediator între puterile Statului în vederea asigurării unei bune funcţionări a autorităţilor publice, Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a „preşedintelui jucător”^xx şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor^xxi care au dus la prăbuşirea funcţionării instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept şi la punerea în pericol a însăşi principiilor fundamentale de funcţionare ale statului democratic. Acţiunile preşedintelui au venit să încalce principiul separaţie^xxii puterilor în stat, având o atitudine de sfidare şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate^xxiii manifestat public.

Acţiunile făţişe^xxiv ale Preşedintelui Traian Băsescu, care şi-a asumat în mod deschis, neechivoc rolul de Prim-ministru și de Președinte de facto al Partidului Democrat-Liberal şi care a încercat să domine şi să subordoneze Legislativul şi puterea judecătorească, ridică grave probleme de ordin politic şi juridic.^xxv

Nu există o altă cale prin care Preşedintele să răspundă pentru acţiunile sale^xxvi decât referendumul popular în condiţiile art. 95 din Constituţie:

Art. 95

”(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale.^xxvii Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.”

Potrivit Constituţiei României, Guvernul, aflat sub controlul Parlamentului – organul reprezentativ suprem^xxviii al poporului român – asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum moţiunile, întrebările, interpelările, comisiile de anchetă, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constituţia îi dă Preşedintelui un rol important, preşedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru că el nu are un rol Executiv direct.^xxix

Acesta este motivul pentru care substituirea Preşedintelui în rolul Prim-ministrului și în atribuțiile Guvernului trebuie privită ca fiind o încălcare gravă a Constituţiei, pentru că preşedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu răspunde pentru faptele sale în faţa Parlamentului, decât prin procedura suspendării/demiterii, cu alte cuvinte scapă controlului obișnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de faţă va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încălcare a Constituţiei de către Traian Băsescu.^xxx

În condiţiile în care acţiunile Preşedintelui României sunt extrem de grave şi de natură să pună în pericol funcţionarea instituţiilor statului, noi, semnatarii acestui document, senatori şi deputaţi, considerăm că se impune convocarea cât mai rapidă a unui referendum popular prin care românii să aibă posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacă sunt de acord cu acţiunile lui Traian Băsescu şi cu politicile iniţiate şi impuse de acesta, prin încălcarea prevederilor constituţionale cu privire la rolul instituţiilor în statul democratic.^xxxi

Referendumul popular este necesar pentru că există o listă importantă de încălcări ale Constituţiei. În acelaşi timp, el trebuie să fie privit şi în raport cu consecinţele extrem de grave ale acestor încălcări de către Preşedintele României. Întregul dezastru economic şi administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, acţiunilor lui Traian Băsescu aflate în afara cadrului constituţional.^xxxii

Acest fapt^xxxiii este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera şi spiritul Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului, care prin conţinutul şi consecinţele lor pot fi calificate drept încălcări grave ale legii fundamentale, dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendării din funcţie a Preşedintelui României, Traian Băsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţia României.

Ati supravietuit pina aici, dragii mosului ? Treizeci si doua de note si n-am facut decit preambulul, ce ne facem ?

Pai insistam, ce sa facem.

Motive:
I. Preşedintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a substituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului.

Prin comportamentul său politic, Preşedintele promovează o stare continuă de încălcare a cadrului constituţional, s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat atribuțiile specifice funcției de Prim-ministru, prin încălcarea gravă a Constituţiei.

Acţiunile preşedintelui au generat măsuri economico-sociale, ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii şi copii. Traian Băsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a susţinut cu încrâncenare tăierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut să fie „mai dur” aşa cum chiar el însuşi aprecia în anunţul referitor la neplata alocaţiilor pentru copii.

„În orice caz, în ultima vreme am observat că România nu mai are femei, are mămici. Toată ţara asta a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi. ”
8 dec. 2010

Ajunsi in acest punct pot sa va spun ca am cautat cu groaza in baza de date sa nu fi spus si eu ceva comparabil, pentru ca daca m-oi trezi cu Politia Parlamentului la usa ca m-am substituit, dind declaratii neinspirate, primului ministru (singurul in drept, precum "se stie", sa dea declaratii neinspirate, sa faca diverse comentarii deplasate asupra stilisticii si sa corijeze - vorba latinului, castigat ridendo - apucaturile verbale ale conationalilor). Rezultatele, pot sa va spun, nu sunt deloc imbucuratoare. Ce ma sfatuiti sa fac ? Ce masuri sa-mi iau ?

Transformarea Preşedintelui într-un Prim-ministru a fost asumată în mod deschis de Traian Băsescu. Astfel, deşi multe dintre actele publice au purtat semnătura lui Emil Boc sau a reprezentanţilor altor instituţii, ele sunt rezultatul voinței personale a lui Traian Băsescu:

„Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alături de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar până la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia să-şi facă selecţia, să-i aleagă pe cei mai buni şi nu clientela politică, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele pe care le au acum. Această măsură trebuie luată de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual - şi numeric, şi nivel de plată - ar mai trebui încă circa 500 de milioane de euro, care nu există, aceşti bani nu există. Ca atare, este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%.”
6 mai 2010

„Soluţia pe care eu şi Guvernul am propus-o românilor este o soluţie care reflectă ceea ce poate România acum şi o alternativă la creşterea rapidă a gradului de îndatorare a ţării.”
11 mai 2010

„Ştiu foarte bine că nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentară nu am luat aceste măsuri cu plăcere, dimpotrivă, le-am luat cu gândul la cei care sunt afectaţi de măsurile de reducere a veniturilor.”
6 feb 2011

„De aceea, am stabilit împreună cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finanţe că această sumă, dacă este ţinută la dispoziţia României pentru o situaţie de criză neprevăzută, este acoperitoare pentru a evita un derapaj generat de ce s-ar întâmpla în alte ţări, în Uniunea Europeană sau în regiune.”
6 feb 2011

„Legea trebuie adoptată acum, pentru că prima generaţie care intră pe noua legislaţie în şcoală trebuie să aibă cărţi adaptate la noul sistem de educaţie, spaţii adaptate, dascăli pregătiţi, reorientaţi. Ori, opţiunea mea şi opţiunea exprimată şi de Alianţă a fost că această lege trebuie să treacă înainte de sfârşitul acestui an.”
14 dec 2010

„Că diagnosticul Comisiei Prezidenţiale corespunde cu evaluările pe care le avem, făcute de organisme ONU, asta arată că opţiunea mea de a schimba legea educaţiei a fost o opţiune corectă.”
14 dec 2010

„Opţiunea mea este pentru un acord de precauţie. Acel “precautionary agreement” cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială, dar, care de data aceasta să nu mai aibă ca obiectiv centura de siguranţă.”
14 dec 2010

Aşa cum se poate observa, sunt nenumărate situaţiile în care Preşedintele a acționat în calitate de Prim-ministru, asumându-şi măsuri precum elaborarea unei noi legi a educaţiei sau reducerea salariilor şi a pensiilor. Alteori, Preşedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie să nu se mai plătească arieratele la medicamente etc.). De fiecare dată „punctele de vedere” ale Preşedintelui au devenit literă de lege în România.

"Si eu, alaturi de Guvern" nu pare, indesine, o substituire. Pare o alaturare. "Eu si Guvernul", "nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentara" sunt fara indoiala formulari inepte dar nici ele nu par, indesine, substituiri. Daca ar fi sa zica Ion, invitat de Marin la o betie, ca "eu si nevasta-mea am decis ca nu mai beau" nu prea ne-am gasi intemeiati sa presupunem ca Ion s-a substituit nevestei. Mai degraba invers. "Am stabilit împreună cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finanţe" iarasi... impreunare, nu substituire.

"Opţiunea mea şi opţiunea exprimată şi de Alianţă a fost că această lege trebuie să treacă" e deja discutabila. Cit drept are Presedintele tarii la optiuni de aceasta natura ? Asta-i o chestiune nerezolvata-n dreptul tarii, si care ar face bine sa se rezolve, dar probabil s-ar rezolva mai bine la Curte decit printr-un referendum (dat fiind ca la referendum nu se vor lua macar in considerare, darmite sa se descilceasca amanuntit si lamurit, asemenea ite subtile).

O altă situaţie apare în momentul în care preşedintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituției, sunt în competența unor structuri guvernamentale, aşa cum a fost cazul în ianuarie 2011, în legătură cu pensiile militarilor. Atunci a avut loc o reuniune a unui grup de lucru al preşedintelui care a decis în mod direct ce trebuie să facă Guvernul pentru a ieşi dintr-un anumit blocaj administrativ (să dea o ordonanţă, o hotărâre de Guvern etc).

Totusi, avind rolul de mediator Presedintele poa' sa discute cu cine doreste el pe ce teme de interes impart si fragmenteaza societatea, faptul ca invita niste cetateni sa-l viziteze la palat nu-i, juridic vorbind, ceva incalcare. Politic s-ar putea sa fie, dar totusi, suspendarea ar trebui sa fie (cred eu) mai degraba un instrument juridic, pentru a apara statul de-un presedinte-violator sau de-un presedinte-delapidator decit un instrument politic, un echivalent ad-hoc al motiunii de cenzura, si asta pentru motivul simplu ca Presedintele nu este chemat sa raspunda Parlamentului, cum este Guvernul. Presedintele nu-si trage mandatul de la Parlament, ci il are independent, prin vot popular.

Cea mai gravă însă a fost situaţia generată de anunţul preşedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor şi a pensiilor. În acel caz nu numai că Preşedintele s-a substituit Executivului, dar măsurile anunţate de acesta s-au dovedit a fi neconstituţionale, cel puţin în ceea ce priveşte reducerea pensiilor. Astfel, cel puţin în cazul concret enunţat, preşedintele a acţionat în mod direct, a cerut Guvernului să implementeze anumite măsuri, Emil Boc a ascultat, dar măsurile s-au dovedit a fi neconstituţionale. Este evident că ne-am aflat în faţa unei situaţii de o gravitate deosebită, iar preşedintele nu se poate sustrage de la răspunderea sa directă: a ordonat Guvernului să acționeze în afara cadrului constituţional. Mai mult, măsurile impuse de preşedinte au avut consecinţe economice şi sociale extermem de grave: aruncarea în sărăcie a numeroşi cetăţeni români.

Aici din pacate lipseste un citat, care cu atita ingrijire s-a gasit si s-a dat in alte situatii dinsus. Sa-l cautam si sa-l suplinim noi.

Deci, repet, niciuna din variante nu poate fi atribuită cuiva sau altcuiva. Ambele au fost variante de discuţie de la bun început. Pe varianta a doua, varianta încrederii în capacitatea Guvernului, a Parlamentului şi a instituţiilor statului român de a continua procesele de reformă, se va merge în continuare şi scrisoarea ce se va semna, memorandumul ce se va semna la sfârşitul negocierilor cu Fondul va fi expresia variantei de încredere în capacitatea instituţiilor statului român de a reforma statul şi de a restructura cheltuielile bugetare. Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile – TVA şi cotă unică – era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are.

Aparent teoria petentilor nu-i chiar intimplator nesustinuta de citate. Intreaga socoteala se gaseste publicata pe site-ul presedintiei intr-un corp de litera execrabil, daca aveti curiozitati.

II. Președintele a încălcat în mod repetat drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie.^xxxiv

Prin declaraţiile susţinute în spaţiul public care contravin cu rolul şi conduita unui preşedinte^xxxv Traian Băsescu a încălcat, în mod voit, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie la Art. 23 pct. 3:

„Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.”

Cu toate acestea preşedintele României a anunţat pe toate canalele media că în 2012 statul nu va creşte salariile la nivelul de dinaintea reducerii cu 25% a acestora, cu toate că judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor trebuie să revină la nivelul anterior adoptării acestor măsuri de diminuare. Atât faptul că a anunţat măsurile de austeritate în 2010 cât faptul că acestea se vor perpetua şi pe parcursul anului 2012, reprezintă un gest imens de iresponsabilitate şi o depăşire făţişă a rolului şi atribuţiilor sale prevăzute de Constituţie.

Pe de alta parte acelasi parlament refuza sa puna in aplicare deciziile Curtii Constitutionale care-a gasit niste parlamentari in incompatibilitate, confirmind cercetarile ANI. E dubios sa acuzi pe unul care se trezeste vorbind in contra unei decizii a CCR cind tu nu te trezesti vorbind ci chiar nemijlocit actionezi in contra ei.

Mai mult, Traian Băsescu a susţinut în data de 19 septembrie 2011 faptul că 4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine 4,9 milioane de pensionari.

„4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine pensiile a 4,9 milioane de pensionari”, a spus preşedintele, la ceremonia depunerii jurământului de către noul ministru al Muncii, Sulfina Barbu.

Astfel, se dovedeşte din nou că Presedintele este un factor potentator al unui conflict social intre forta de munca activa si pensionari. Pensionarii sunt cei care au contribuit si care acum trebuie sa beneficieze de sistemul public de pensii,

Dreptul la pensie si la cuantumul acesteia este garantat de Constitutia Romaniei, care prevede, in mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental:

„Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.”

Sustinerea ca "dreptul la pensie si la cuantumul acesteia" ar fi garantat prin Constitutie este falsa : dreptul da, cuantumul insa nu.

E dubios in ce masura "pensionarii au contribuit". Spre exemplu, in perioada in care un pensionar in virsta de 62 de ani azi ar fi contribuit la fondul de pensii (1970 - 2010) valoarea medie a intregului sau salariu evaluat in bani curenti nu ar depasi una sau doua sute de lei lunar. O fractie de cinci sau zece procente din aceasta infima suma nu reprezinta o contributie de luat in seama. Faptul este ca in ultimii zece ani veniturile in Romania au crescut semnificativ. Ca atare, un cetatean care a contribuit o fractie din veniturile sale neglijabile de la inceputul perioadei si asteapta apoi a i se plati pensii considerabile la sfirsitul perioadei incarca semnificativ bugetele de cheltuieli. Acest fapt economic poate fi pictat in ce culori politice se doreste, dar el tot ramine acolo, la fundamentul zugravelii, dind structura intregii chestii.

Curtea Constitutionala a constatat in iunie 2010, cand a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea „tentativei” de diminuare cu 15% a pensiilor, ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, astfel ca Presedintele, in loc sa creeze un fals vinovat al situatiei dezastruase prin care trece Romania, in persoana pensionarului care a muncit si care si-a castigat in mod cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum foarte mica, ar fi trebuit sa medieze intre stat si societate asa cum este prevazut in Constitutie la art. 80 al.2.

Din fericire deciziile Curtii Constitutionale sunt irelevante, dat fiind ca ea este populata de oamenii lui Basescu. Sau poate ca n-am inteles eu exact ideile (ce-i drept cam confuze) ale conducatorului strinsurii cu pretentii parlamentare.

Presedintele ar fi trebuit sa recomande gasirea unor solutii pentru crearea de noi locuri de munca in loc sa se lamenteze de numarul pensionarilor in plata. Este de notorietate ca Presedintele desconsidera aceasta clasa sociala „asistata social”, dupa cum o considera domnia sa.

Parerea unor cetateni care nu sunt presedintele cum nici n-au fost despre ce trebuia sa faca presedintele e egal de indreptatita si la fel de valoroasa ca si parerea comentatorilor de pe Trilema despre ce-ar trebui sa scrie autorul Trilemei si cum anume. De altfel este de notorietate ca Autorul desconsidera aceasta clasa sociala, bla bla bla tra la la. Bun, si ?

„Sprijinul” Presedintelui pentru pensionari si pentru salariati deopotriva, s-a evidentiat in 2010 cand a sustinut taierea pensiilor si a salariilor.

Comportamentul Presedintelui este unul neconstitutional, incalcand prevederile art. 80 al.2 din Constitutie „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” , intrucat el se erijeaza intr-o autoritate care emite judecati de valoare contrare prerogativelor constitutionale de mediere intre stat si societate.

Presedintele nu trebuie sa astepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie sa previna asemenea situatii.

Nu este deloc clar care-s limitele mandatului medierii. S-ar parea, la o privire a mea proprie, si deci subiectiva si deci posibil partinitoare, ca presedintele s-a gasit cel mai ades in situatia de-a media intre societate si realitate. Faptul ca pe alocuri a incercat sa aduca asteptarile strict absurde ale societatii (cum este de exemplu asteptarea pensiilor discutata dinsus) mai in linia posibilului n-ar trebui sa se constituie intr-o fapta reprobabila. Sigur ca socialistii, putini la minte cum se gasesc ei si-n foarte precar contact cu realitatea au impresia ridicola ca intr-adevar afacerile omenesti evolueaza intr-un spatiu cu totul abstract, fara a suferi nici o impietate din afara, si daca cinci oameni se inteleg sa ploua atunci negresit are sa ploua, precum si daca se vor vorbi ei sa fie talente atunci numaidecit si fara intirziere au sa fie talente. Aceste triste aiureli nu-si au locul intr-o discutie care se doreste, chiar daca nu reuseste sa fie, serioasa.

Insultele repetate la adresa comunităţii rome
În anul 2007 Traian Băsescu a fost sancţionat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav este însă recidiva, în 18 oct. 2011, Preşedintele Traian Băsescu primind alte două avertismente din partea CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilităţi iar alta pentru noi delcaraţii ofensatoare la adresa comunităţii rome.

Astfel, recidiva demonstrează că atitudinea lui Traian Băsescu este uneori guvernată de rasism şi xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a unui stat membru a UE şi cu Constituţia României. De altfel, gravitatea în sine a faptei este constatată chiar de decizia luată de CNCD, organismul de specialitate al statului român.

Îndemnul adresat medicilor de a părăsi ţara în ciuda realităţilor naţionale care confirmă un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătăţii statuat de art. 34 din Constituţie.

Din nou avem in fata un pasaj compus de mina cea priceputa. Aceste prime doua capete sunt toate intemeiate, sigur ca par minore dar macar nu-s absurde. Un presedinte se poate demite pentru remarci xenofobe, rasiste sau despre cine mai stie ce alta comunitate. In Suedia, de exemplu, da' de putut se poate. Cum nu se poate sistar de lapte fara balega-n el sa iasa din mina partidei rosii, iata ca se alipeste numaidecit si aiureala din al treilea paragraf, sa se pastreze echitatea socialista.

Promulgarea legii pensiilor, adoptată prin fraudă de către Camera Deputaților
Referitor la actele şi faptele neconstituţionale ale preşedintelui, unul de deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecută prin fraudă în Plenul Camerei Deputaţilor. Faptul că semnătura preşedintelui se află pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagră a parlamentarismului românesc, reprezintă o încălcare gravă a atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor (art. 77 din Constituție).

Nu e clar cum presedintele ar putea fi demis pentru c-a promulgat o lege adoptata de Camera, c-o fi prin frauda sau ca n-o fi prin frauda. Camera n-avea decit sa nu i-o trimit spre promulgare. Locul referit din Constituie (fara citare, cum ne-am obisnuit si ne asteptam deja atunci cind se minte in aceasta trista incropeala) zice asa :

ARTICOLUL 77
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

Evident, nici o mentiune despre cum presedintele ar avea obligatia sa vina si sa verifice cum s-a desfasurat votarea. Daca presedintele se va apuca pe viitor sa retina legi de la promulgare fara insa a le cere reexaminarea, in virtutea nevoii de-a verifica modul in care au fost promulgate (obligatie nascuta din articolul propus de petenti) fara indoiala aceasta se va constitui intr-un nou capat de acuzare in ce priveste subordonarea forului suveran al reprezentarii boborului.

Încercările de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea națională
Evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a apropiaților săi, Președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al Consiliului Suprem de Apărare al Țării și a inclus presa printre vulnerabilitățile ce amenință securitatea națională, care au fost identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, urmând ca instituțiile statului să fie obligate, în urma adoptării acestui document, să acționeze împotriva organismelor de presă și pentru limitarea libertății de exprimare, .

Punem asta fata cu

Marţi v-aţi dat de gol mirându-vă, la o oră de maximă audienţă, că „Evenimentul zilei” mai apare la chioşcuri. Drept care nu ne mai rămâne decât să vă anunţăm că vom sesiza organismele interne şi internaţionale care protejează presa în faţa unor abuzuri grosolane.

Cine stie cine-o fi ala ajuns la fo' functie care n-o presionat niciodata nicicum diversii ce scriau despre el, sa scrie dinsii ori putin mai bine ori ceva mai putin rau.

III. Președintele a încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei.
Preşedintele Traian Băsescu a demonstrat prin acţiunile sale concrete^xxxvi desfăşurate pe parcursul celor 3 ani de exercitare a mandatului că are o viziune arbitrară, total contrară principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.^xxxvii Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constituţie, Traian Băsescu a provocat crize în raporturile dintre preşedinţie şi principalele autorităţi publice, încălcându-le şi nesocotindu-le competenţele, denigrându-le activitatea şi ştirbindu-le credibilitatea.^xxxviii

Modul direct în care a cerut Guvernului sa legifereze practic fără Parlament, subminează democraţia^xxxix, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin voinţa poporului, prin încurajarea procedurii de angajarea răspunderii de către Guvern, procedură care trebuie să fie excepţie şi nu regulă.

Atacurile fără precedent la adresa Justiţiei, prin care i-a periclitat independenţa, instigând totodată la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonă de neconstituţionalitate, ci intră în sfera penalului. Argumentul aberant al preşedintelui atunci când vorbeşte de neaplicarea unei hotărâri judecătoreşti în lipsa indicării sursei de finanţare pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti, negând totodată rolul de putere în stat a justiției, aşa cum este prevăzut de art. 21 şi art.16 din Constituţie. În concepţia sa – Justiţia a făcut mai mult rău României decât politicienii sau românii care cerşesc prin Roma sau Paris. Asistăm aşadar la un atac fără precedent la adresa Justiţiei și la adresa magistraţilor, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului pe care l-a numit în funcție la acea dată (Guvernul Boc) de a rezolva problemele concrete ale țării, cum ar fi aderarea României la spațiul Schengen.

Atacurile presedintelui au vizat si Camera Superioara a Parlamentului, Senatul Romaniei. Traian Basescu atacă in mod direct puterea legislativă, reprezentata de Senatul Romaniei. Încălcând flagrant acelaşi principiu al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, preşedintele Traian Băsescu a declarat, la TVR, la momentul respectiv, că reforma sănătăţii, legea asistenţei sociale şi legislaţia legată de justiţie trebuie adoptate prin asumarea răspunderii de către Guvern, afirmând că Senatul s-a „compromis de la preşedinte până la ultimul senator" amânând discuţiile pe aceste subiecte:

„Am discutat cu premierul Boc să le lăsăm prin Parlament, deşi erau obligaţii asumate de statul român acum nu mai am ce să fac decât să concluzionez că nu ne putem pune nădejde în dorinţa Parlamentului de a moderniza, de a continua procesele de reformă. Şi atunci reforma sănătăţii, legislaţia legată de justiţie, de asistenţă socială trebuie asumată de Guvern prin asumarea răspunderii"

„Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte s-a compromis. Să refuzi să adopţi legea cu privire la crearea mecanismului de promovare şi selectare a judecătorilor pentru Înalta Curte este descalificant pentru Senat. Nu se punea problema decât a găsirii unui sistem care să scoată cumetriile în procesul de promovare la Înalta Curte, ori Senatul s-a descalificat"

Declaraţiile lui Traian Băsescu referitoare la situaţia din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai că a dat instrucţiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar şi cu privire la forma în care acestea trebuiau să arate, atitudine incompatibilă cu Constituţia şi cu principiile democratice. Încercarea sa de a determina Senatul să adopte aceste acte normative în forma dorită de el reprezintă o tentativă gravă de golire de conţinut a puterii legislative, aşa cum este ea prevăzută în Constituţie.

Partea cu justitia mi-a smuls un zimbet, dat fiind ca partidul rosu e cel care ingrozeste Europa cu modul in care perturba fara nici o incretire mersul justitiei, cu modul in care face corp comun cu toti puscariasii care-i compun cadrele, iar Basescu a fost pentru o buna vreme vazut de partenerii nostri staini drept tocmai garantul pastrarii unei minime discipline si singura sansa de-a scapa de clauza pe Justitie impusa de Comisia Europeana. Partea cu Senatul e mult mai intemeiata, e limpede ca n-are presedintele de ce sa evalueze performantele forului legislativ.

Încălcarea gravă și repetată a independenţei justiţiei
Intervenţiile abuzive asupra justiţiei, încercările de intimidare a magistraţilor, promovarea unei iniţiative legislative de natură să instituie controlul politic asupra carierei magistraţilor, declaraţiile repetate prin care Preşedintele arăta că este la curent cu acte făcute de procurori în cadrul dosarelor de urmărire penală, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii, arată cu toatele declinul statului de drept în România.

De la inceputul celui de al doilea mandat al sau, Presedintele Traian Basescu a manifestat o ingerinta continua in activitatea si autoritatea judecatoreasca, de natura să aduca atingere in mod direct independentei justitiei si principiul separatiei puterilor in stat.^xl Încălcarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, reprezintă deasemenea o obisnuinţa pentru Traian Basescu. Conform Constitutiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

Substituirea rolului CSM reprezinta o abatere grava de la norma constitutionala dar Traian Băsescu a mers deseori pe acest drum:

„Nu putem sa nu dam toata atentia raportului MCV si desi nu acceptam adaugarea de conditii, nu putem sa nu recunoastem deficientele pe care justitia romaneasca inca le are. Ma refer la procedurile lungi de judecata, la procedurile de tergiversare a dosarelor la Inalta Curte, (dosare tinute 2-3 ani si amanate si abia dupa doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate)".

„Judecatorii isi autoincarca activitatea, pentru ca nu judeca, amana(...) Sigur ca ajungi la 100 si ceva de dosare, cand practica este sa amani si sa nu judeci. Va rog, inspectia de la CSM, as fi curios sa am un astfel de punct de vedere: Din 100 de dosare cu care intra un judecator, cate sunt amanate de 15 ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?"

„Eu inteleg ca procedura este sfanta pentru ca ea are misiunea de a garanta drepturile procesuale ale partilor, mai ales intr-un proces penal(...) Dar, profitandu-se de garantarea drepturilor, se amana procese la cererea avocatilor pentru o nimica toata. Daca e stramba citatia sau daca semnatura unui procuror e in alta rubrica, nu trimite dosarul inapoi, ca nu asta a afectat drepturile procesuale ale invinuitului", a explicat presedintele.
10 iunie 2011

Deşi conform Constitutiei Romaniei, Art 134 (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot., Preşedintele a încercat adeseori să interfereze cu activitatea CSM sau să pune presiune pe această instituţie.

De altfel, Uniunea Nationala a Judecătorilor din Romania (UNJR) a reacționat printr-un comunicat de presa, de natură să atragă atenția asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Presedintelui le pot avea asupra funcționării statului de drept.

„Considerăm că este de datoria noastră, ca asociaţie profesională, să explicăm care este rolul judecătorului în societate, la fel cum este de datoria Preşedinţiei să se informeze în mod corect şi complet înainte de a face afirmaţii extrem de grave, de natură a afecta încrederea cetăţenilor în sistemul de justiţie şi prin care judecătorii sunt îndemnaţi să încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar".

Extrem de grave şi cu rol vădit de intimidare apar a fi declaraţiile din 3 nov. 2011 referitoare la judecători:

„Ştiţi că există obiceiul celor care pierd licitaţii să se ducă în instanţă şi, de pe locul şase, doamna sau domnul judecător îl scoate câştigător. Vreau să ştiţi reacţiile Comisiei Europene în ultima vreme: "Nu puneţi în aplicare aceste hotărâri! Noi nu vă mai finanţăm proiectele în care justiţia a stabilit cine este câştigătorul" Ieri s-a primit o scrisoare legată de o licitaţie pe un tronson de autostradă: "Dacă aşa v-a spus justiţia, finanţaţi cu bani de la buget, dar nu cu bani europeni". Este a doua astfel de reacţie a Comisiei Europene în timp foarte scurt. Deci, şi justiţia trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui la nesfârşit Executivului”.

„Atenţie şi cu pusul directorilor generali, inspectorilor-şefi de poliţie. Aşteptăm ca în curând magistraţii să spună şi pe cine punem la SRI şi poate, mâine-poimâine, veţi stabili prin hotărâri judecătoreşti cine este preşedintele României. Atenţie la echilibrul puterilor în stat!. Oameni buni, nu puteţi fi de toate, şi legislativ, şi executiv, şi justiţie”.

„Dacă acum am aplica hotărârile judecătoreşti de plată salarii, România ar intra într-un uriaş derapaj macroeconomic. Are justiţia responsabilitate pentru asta? Este o întrebare retorică. Cuvântul de ordine cred că este, pe de-o parte, echilibrul, pe de altă parte, credibilitatea. Legile, fie că sunt asumate de Executiv sau sunt trecute prin Parlament, după ce au primit şi girul Curţii Constituţionale, sunt legi şi pentru judecători şi trebuie să le aplice. Dacă am pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, România ar fi acum într-o situaţie extrem de dificilă. La Ministerul de Finanţe, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei – obligaţii de plată din hotărârile judecătoreşti. Sigur vor mai veni, pentru că veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde ştiu eu ce interese sunt, iar astea merg şnur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?! Cine afectează bugetul de stat indică sursa. Corect ar fi ca magistraţii, când dau hotărâri”.
3 nov 2011

Declaraţiile acesteau au fost extrem de grave, iar cîteva fragmente din răspunsul magistraţilor pot fi relevante:

„Într-un stat poliţienesc, în care se clădesc tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenunchiată, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi măresc bugetul, iar pentru justiţie nu se găseşte nici măcar mărunţiş, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite să cheme la ordine judecătorii, să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească în piaţa publică din postura părintelui naţiunii căruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar.

Ce nu aminteşte preşedintele este că statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Că statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încălca legea fără să fie sancţionat, că hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se află şi semnătura preşedintelui, că nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zămislit.
Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vădit abuz de putere, să stabilească el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care să-şi satisfacă creditorii, care nu sunt alţii decât cetăţenii ţării.
Judecătorii României nu acceptă nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţării, a cărui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.”
4nov 2011

Chestia asta-i chiar amuzanta-n conditiile-n care Victor Ponta a dat buzna-n plina sedinta a CCR acum recent cind se discuta problema asumarii abuzive de catre el insusi a autoritatii sefului statului.

Altfel disputa intre statul rau organizat intr-un fel si justitia rau organizata intr-un alt fel - dat fiind ca relele-s intotdeauna emergente intimplatoare si deci rar se vor potrivi - nu poate fi rezolvata de nici o agentie omeneasca. O va rezolva timpul, pe masura ce se vor curata ambele sisteme. Mie imi pare absurda tragerea la raspundere a unui tap ispasitor pentru niste probleme atit de adinci si atit de complexe, atit de inevitabile in desfasurarea lor istorica si atit de inevitabil rezolvabile prin curgerea istoriei si doar a istoriei. Este, bineinteles, doar o parere personala.

IV.Președintele a inițiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei și a încălcat procedura de revizuire a Constituției prevăzută de legea fundamentală.

O altă acţiune a lui Traian Băsescu aflată în afara Constituţiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constituţiei declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională. El şi-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevăzute de Constituţie, care stabileşte că propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului:

„Art.150 (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.”

În cazul de faţă proiectul de revizuire a fost trimis de către Preşedinte către Guvern care l-a restituit Preşedintelui. Curtea Constituţională a constatat elemente de neconstituţionalitate, dar Preşedintele a decis totuşi să trimită proiectul de revizuire către Parlament.

„În ceea ce priveşte partea a doua a discuţiilor cu coaliţia majoritară. Am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adică imediat după sosirea la Cotroceni a hotărârii Curţii Constituţionale, să înaintez Parlamentului, Camerei Deputaţilor proiectul de revizuire a Constituţiei, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009. Este obiectivul la care m-am angajat şi pe care îl voi respecta.”
21 iunie 2011

Procedura pusă în practică de Președinte este, în mod evident o încălcare gravă a Constituţiei, atât în ceea ce privește demararea sa, de la Președinte, și nu de la Guvern, cât și nesocotirea deciziei Curții Constituționale privind conformitatea proiectului cu legea fundamentală, care este obligatorie.

Problema cu "cine l-a demarat" e moarta din fasa. Atita timp cit guvernul l-a trimis presedintelui nu se poate pune problema de-a stabili cine-a inceput ping-pong-ul. Daca guvernul nu trimitea proiectul presedintelui, care apoi sa-l poata trimite mai departe petentii aveau o baza, dar in situatia concreta litera legii se respecta si nu, nu este nici in mod evident, nici in mod neevident nici intr-un alt mod decit imaginar o incalcare, grava sau altminteri, a Constitutiei.

Faptul ca toata lumea, parlament, prim-ministru, presedinte, guvern ignora cu gratie deciziile CCR e regretabil, intolerabil, trist, trebuie sa inceteze. In ce masura poate fi scos Traian Basescu vinovat pentru practica asta e dubios, dar e indiscutabil ca petentii nu au nici o intemeiere morala sa se plinga : ei insisi fac exact acelasi lucru.

IV.Președintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale și a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curții, făcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante.

Preşedintele Traian Băsescu, a încălcat grav prevederile constituţionale, când a declarat public, în data de 16 noiembrie 2011, ca regimul personal instaurat de domnia sa nu intenționează să respecte deciziile Curţii Constituţionale.

Anunţul public făcut de parlamentarii PNL si PSD că se vor adresa Curţii Constituţionale, reclamând decizia conform căreia Guvernul va îngheţa pensiile şi salariile bugetare pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizită surpriză la Curtea Constituţională a Preşedintelui Traian Basescu, într-o evidentă încercare de a pune presiune pe judecătorii Curţii. La putin timp, într-o intervenţie radiofonică la postul public, Traian Băsescu declara cu vădita lipsă de respect faţă de autoritatea Curţii si faţă de Constituţie că nicio altă decizie a CCR nu va schimba radical hotărârea Coaliţiei de a menţine îngheţarea salariilor şi pensiilor, pe parcursul anului 2012.

"Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala (al contestarii deciziei de inghetare a pensiilor si salariilor la stat in 2012 - n.red.), bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern - dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru anul viitor. Am mai trait experienta asta in 2007 si 2008”.
16 nov 2011

Astfel de fapte si declaratii, reprezinta, fara echivoc, sfidarea şi încălcarea gravă a prevederilor constituţionale care statueaza clar şi de necontestat supremaţia deciziilor Curţii Constituţionale:

„Art 147. „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
„Art 1. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Declaratiile Presedintelui denota inca un aspect de natura se determine gravitatea faptei de incalcare a Constitutiei. Rolul esential al Presedintelui Romaniei este acela de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. Ori prin declaratiile sale, acesta nu doar ca nu respecta prevederile constitutionale, dar indeamna public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate sporita. De altfel, acest ultim atac la adresa Curtii se incadreaza intr-o serie de declaratii ale domniei sale de natura sa duca in derizoriu Curtea Constitutionala acestea culminand cu afirmatia conform careia „CCR actioneaza ca o institutie penibila. Si acum regret enorm cresterea TVA ”.

De asemenea, Presedintele l-a numit la Curtea Constituțională pe dl Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat, cu încălcarea prevederilor art. 142, alin. 2 din Constituție, care prevede că mandatul membrilor Curții nu poate fi reînnoit.

Obiectiile astea au mai fost ridicate si s-au discutat chiar si dinsus, nu pare sa aiba rost sa revenim.

IV.Președintele a încălcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei care ocupă funcția prezidențială și a abandonat rolul constituțional de mediator în stat și în societate.

Președintele a săvârșit acţiuni politice concrete care îl transformă în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.

Preşedintele Traian Băsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim-ministru, ci şi ca preşedinte al PDL. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, la discutat cu reprezentanţii săi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste condiţii, nici nu poate fi vorba despre imparţialitatea şi neutralitatea cerute de la un adevărat Preşedinte (art. 84) care ar trebui să se reflecte în modul în care relaţionează cu toate forţele politice:

Art.84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.”

Atitudinea sa este una de flagrant partizanat politic prin participarea activă în viaţa internă PDL.

Preşedintele a acţionat în numeroase situaţii în mod explicit şi direct ca lider al PDL. De exemplu, în ziua de 4 martie 2011, el a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Şeful formal al PDL, Emil Boc, nu a fost invitat. Mai mult, pentru deplasarea Preşedintelui în Finlanda s-au folosit resursele financiare şi materiale ale statului român, deşi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, care a susţinut următoarele: “Deplasarea a fost plătită din banii alocaţi prin bugetul de stat Administraţiei Prezidenţiale întrucât a fost o deplasare în interes naţional, şi nu una în interes privat". Această argumentaţie aminteşte de epoca Partidului stat anterioară anului 1989, când ideologia oficială a epocii prevedea faptul că interesele unui anumit partid politic sunt aceleaşi cu interesul naţional.

De altfel, pe întreg parcursul mandatului, Traian Basescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu exceptia propriului sa partid, PDL, pe care îl laudă, îl susţine şi îl conduce în mod autoritar. Traian Băsescu, actioneaza pe scena politică a ţării ca fiind preşedintele de facto al PDL, încălcând astfel flagrant prevederile art. 80 respectiv art. 84 din Constituţie:

Art. 80
”(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

Dl Băsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid și a participat în mod activ la procesul decizional. Comportamentul său a fost în mod evident acela al unui şef de partid, nicidecum al unui preşedinte de ţară imparţial. Mai mult, Preşedintele a participat chiar şi la şcoala de vară a Organizaţiei de tineret a PDL. În fapt, în decursul ultimului mandat Traian Băsescu a avut cel puţin 20 de întâlniri cu lideri marcanţi ai PDL, în afara cadrului de consultări cu partidele parlamentare. Nicio astfel de întâlnire nu a avut loc cu vreunul din partidele aflate la acel moment în opoziţie. Atacurile repetate, jignirile si denigrarile aduse liderilor celorlalte culminand cu amenintarile recente la adresa președinților partidelor parlamentare, denota lipsa de neutralitate vadita a Presedintelui Romaniei şi reprezinta o sfidare vadita a prevederilor art 8, art 80 alin (2), art 82 alin (2) si art 84. alin (1) din Constitutie.

Obiectia cu PPE e foarte bine intemeiata si absolut suficienta pentru a demite un presedinte, oriunde in lume. Acolo au participat sefi de state si sefi de guverne, membri de partid. Daca el ar fi fost un sef de guvern sau un sef de stat membru de partid atunci sigur ca introducerea cheltuielilor in bugetul public era justificata, dar in acest caz se contravine clar prevederilor Constitutiei, prin care seful statului nu poate fi membru de partid si nici presedintele nu poate fi seful guvernului. Daca el nu-i nici una nici alta, ci s-a plimbat pur si simplu ca o persoana fizica minata de curiozitate si placerea de-a calatori atunci introducerea cheltuielilor in bugetul public este simpla delapidare. Ori la un caz ori la celalalt demiterea este perfect intemeiata, daca se considera ca-i politically expedient de catre camere, si din aceasta dilema nu se poate iesi. Daca erau sanatosi la cap petentii se intemeiau mult mai serios pe ea, in loc s-o ingroape intr-o mare de aiureli irelevante, rau construite, prostii sforaitoare.

Învrăjbirea diferitelor categorii sociale
Ignorând cu cinism^xli prevederile constituţionale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul presedintelui, Traian Băsescu a făcut o practică din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând să dividă societatea pentru a putea să acumuleze cât mai multă putere politică. În acest sens preşedintele a făcut nenumărate declaraţii publice prin care încerca să determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariaţilor din sectorul privat faţă de cei de la stat, a pacienţilor împotriva medicilor, a părinţilor împotriva profesorilor etc.

„Şi, ca să fiu plastic - este o imagine care îmi vine în minte acum: statul arată aşa, ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia românească. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucrează în servicii şi în industria românească.”
6 mai 2010

„Şi vreau să mai fac o menţiune de ce nu suntem pregătiţi să dăm satisfacţie celor care nu şi-au făcut din cariera militară o carieră completă, dar au ştiut să întindă mâna la banii statului să ia câte un miliard de lei la trecerea în rezervă.”
23 ian 2011

Este evident faptul că acest gen de intervenţii publice, încalcă rolul Președintelui prevăzut de Constituție, acela de mediere între stat şi societate.

"Faptul" nu e fapt si evident cu atit mai putin : adevarul este o aparare absoluta in fata oricarei acuzatii de calomnie, si atita timp cit ceea ce-a spus presedintele este perfect adevarat pretentia ca "determina ura", "instiga", "invrajbeste" scl, cu toate procesele de constiinta aferente sunt simple copilarii.

IV.Președintele a încălcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declară că nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar dacă această formațiune politică va obține majoritatea absolută în Parlament.

Similar declaraţiilor referitoare nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, Preşedintele a făcut şi declaraţii referitoare la faptul că nu va respecta viitoarele decizii ale electoratului:

„Eu nu mă joc de-a Constituţia. Ea trebuie citită corect, iar (articolul - n.r.) 103 se referă la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. (Opoziţia - n.r.) să citească articolul acesta, să înţeleagă bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (parţiale - n.r.) şi să decidă în consecinţă. Dacă în interiorul USL este un partid care are 51 la sută din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva (la negocieri - n.r.) decât pe acel partid"
22 august 2011

Chestia asta-i foarte intersanta, pentru ca de partea cealalta Victor Ponta declara ca el nu este "un arlechin, sa-l puna Basescu prim-ministru cind doreste el". La nici doua luni distanta de la aceste ferme declaratii Basescu il numea si Ponta accepta numirea. Au sarit precit se pare peste traditionalul pupat piata Endependentii.

Altfel argumentul prezentat de presedinte s-ar putea dovedi solid. Articolul citat zice

ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

A subsuma o alianta unui partid este evident contrar literei si probabil si spiritului Constitutiei, pentru ca daca se dorea ca legea fundamentala sa functioneze in sensul construit de catre petenti atunci nu se mai adauga precizarea cu "sau daca nu exista o asemenea majoritate", dat fiind ca e de inteles ca aliindu-se partidele intotdeauna vor forma o majoritate cumva.

CONCLUZII
Se poate spune că Traian Băsescu a încercat mereu în ultimii 3 ani să anuleze regimul democratic românesc şi prin încălcări repetate ale Constituţiei să îndrepte regimul politic românesc către unul prezidențial de conducere unipersonală, în care președintele decide totul, prin uzurparea atribuțiilor celorlalte instituții fundamentale.

Cel mai important lucru este însă faptul că acţiunile sale nu doar că au fost în afara Constituţiei şi au fost lipsite de legimitate democratică dar au şi avut drept consecinţă scăderea nivelului de trai al populaţiei şi aruncarea ţării într-o criză economică profundă și prelungită.

Până în prezent, Preşedintele nu a răspuns din punct de vedere politic pentru aceste fapte.

De aceea, considerăm că un referendum prin care românii să aibă posibilitatea de a se pronunţa asupra continuării mandatului dlui Traian Băsescu este imperios necesar.

Perseverenţa dlui Băsescu în a încălca Legea fundamentală, prin repetarea unor fapte abuzive şi care afectează grav funcţionarea democratică a statului de drept, demonstrează o atitudine iremediabilă a acestuia, ceea ce ne îndreptăţeşte să solicităm suspendarea lui din funcţie.

"Se poate spune" e un prost debut pentru niste concluzii, care termen are usor alt inteles in cadrul juridic decit il are in conversatia obisnuita, la tramvai sau la televizor. "A incercat mereu in ultimii trei ani" e alta formulare nefericita, din scoala proastelor care intra-n partid la 15 ani si-si urmeaza vocatia sugind pula pe-acolo. Absurditatea cu "nu doar ca a incalcat legea da' nici n-a facut-o macar profitabil" e atit de trista in specificul ei tiganesc incit imi doresc sa-l scuip in gura pe imbecilul autor al acestui pasaj. Care esti, prostule, identifica-te!

Concluziile mele proprii sunt precum urmeaza :

1. Exista doua capete intemeiate in toata ciorba asta : participarea la Helsinki si comentariile rasiste/xenofobe/etc. Daca Parlamentul considera ca-i cazul si momentul sa pedepseasca una, cealalta sau ambele votul pe acest nefericit document poate avea sens.

2. Socialistii nu sunt capabili. Nu au pe cine pune ministru la Educatie, nici din trei incercari. Nu au pe cine pune ministru la Cultura decit prin derogare de la legea incompatibilitatii, si chiar si-atunci cu multe dificultati. Nu au nici macar pe cine sa puna sa le scrie un prapadit de document de douazeci de pagini care sa nu arate de parca si-au dat pe el corijentele toti celenteratii din Tineretul Social Democrat.

3. Din nefericire noi platim pentru asta. Platim salarii, mici ce-i drept dar regulate tuturor acestor parlamentari de strinsura, care nu reprezinta pe nimeni, nu inteleg nimic, nu stiu nimic, nu-s capabili sa gindeasca cu capul lor, ba chiar luati repede nu stiu sigur cum ii cheama si ce cauta ori incotro mergeau. Platim inlocuirea ciorapilor rupti si desuurilor patate de toate proastele angajate sa se vinzoleasca-n jurul acestei masse de analfabeti, impotenti si incapabili. Platim benzina, cita se consuma si cita fura soferii. Platim masinile, platim curentul, platim pixurile, platim aerul conditionat cum platim si filtrele infundate de basinile produse prin digestia unor mese platite tot de noi. Capetele lor nu produc decit matreata si noi platim curatarea scaunelor si-a culoarelor de matreata aceea. Si peste toate astea, cireasa de pe tort, mucul din tigara, cuiul din pizda, cioflingarii astia nu ca n-au o minima responsabilitate, da' ei nici macar nu inteleg ce-i aia. Sa vina parlamentul sa-i impute presedintelui ca de ce-a semnat actele trimise lui spre semnare de catre parlament, in conditiile-n care din Constitutie reiese lamurit ca n-are dreptu' sa nu semneze e dincolo de nesimtire, e imbecilitate.

Sincer va spun ca dintr-o data am un raspuns la intrebarea care mi se mai pune uneori, ca "de ce nu esti tu in Parlament ?". Am un raspuns : nu sunt in parlament pentru ca la ora actuala mi-ar fi rusine sa fiu. Nu-i un raspuns prea placut, da' macar e un raspuns sincer, si ceea ce-i mai mult decit atit : e un raspuns responsabil.

Si gata.

1. Ca una ce n-a luat inca nici un fel de vot, constituita din suma infrintilor la alegerile precedente practic vorbind. [↩]
2. Cind s-a solicitat curtii in Abbot of Lilleshall v Harcourt (1256, 96 SS xxix 44) sa respinga un act drept "novel, unheard of, and against reason", adica "nou, nemaiauzit si contrar ratiunii" [↩]
3. Tehnic s-ar zice proces de eroziune, da' sa nu ne incurcam in terminatii, ca se-apuca si le mai schimba si pe astea. [↩]
4. Stilistic vorbind se abuzeaza de cuvintul "derapaj". A derapa nu inseamna a te indeparta, cum tind autorii, ci inseamna a aluneca fara control. In mod poate surprinzator, a te indeparta inseamna a te indeparta. [↩]
5. E foarte amuzanta aceasta plingere venita din directia unui guvern care nu exista decit pentru faptul ca minoritatea si-a alipit, exact prin "practici legate de coruptia politica" un numar de fosti membri ai majoritatii. Sau, in cuvintele nemuritoare ale prostanacului-sef de trib, Victor Ponta, "rusine sa le fie ca au furat mai mult decit noi". [↩]
6. S-ar parea ca actul nu a fost doar gresit adresat doamnei Zgonea ci si rau intitulat. Eu credeam dupa titlu ca se urmareste tragerea la raspundere a presedintelui, Traian Basescu, dar aflu din text cu netarmurita stupoare ca de fapt nu, ci fostul prim-ministru, diminutivul Emil Boc e persoana vizata. Aiuritor. [↩]
7. Traditional se spune democratice, dar cum sa te mai impiedici in traditii la un moment care cere - nu-i asa - toata vigoarea revolutionara ? [↩]
8. Cum exact vine asta, "punerea sub semnul intrebarii" ? Adica, s-a luat statul de drept si, cu samavolnicie, s-a plasat el, obiect material fiind, sub un carton decupat in forma de litera "?" ? De ce este asa ceva o problema, amplasarea-n spatiu a obiectelor ? Ori poate se incearca o metafora intr-un text juridic, o practica de-a dreptul fara precedent nu doar ca intre belgieni, de la care-am plagiat noi mai demult constitutia, nu doar ca la francofoni, de la care am mai plagiat diverse legi si "acquis communautaire" dar de-a dreptul in lume. Bine, excluzind Africa. [↩]
9. Deci... aiuritor. Deci presedintele raspunde la noi ca nu s-au facut grinele, ca nu ploua si, banuiesc, pentru eclipse. Cam ca si-n China medievala, acuzatia adusa nefericitului presedinte este c-a pierdut 天命, Tianming, Mandatul Cerurilor. Pai in acest caz nu pot decit sa fiu absolut de acord : sa se traga-n teapa! [↩]
10. Exceptional, ma bucur ca am venit la fapt. [↩]
11. Alarma falsa, n-am venit la fapt, a fost doar o volta retorica. [↩]
12. Care functioneaza ca organism al Parlamentului, si raspunde in fata acestuia. Are cam tot atita legatura cu presedintele si i se poate imputa presedintelui cam tot in masura in care delapidarile lui Falca in Caras-Severin se pot imputa lui Iohannis in Sibiu. [↩]
13. Pentru care cenzura Parlamentul are la dispozitie mijloace ordinare enumerate-ntr-o poveste fara ilustratii scrisa de mi se pare Fratii Grimm sau daca nu Mme de Stael, ceva cu C... Banuiesc ca distinsii limbisti n-au citit-o. [↩]
14. In acest sens intelegem ca Parlamentul se adreseaza printr-o solicitare sefilor camerelor pentru a se autodizolva, intrucit a ingaduit trecerea unor legi proaste. Si eu care credeam ca de fapt toata chestia e orientata impotriva lui Emil Boc. Cind colo oamenii astia se razboiesc cu sine insisi! Va dati seama cita dreptate a avut bietul dadatroll ? Judecatorul s-a prezentat in fata sa insasi cu o hirtie in care scrie ca ce n-a facut bine si cit de grav este asta, cerindu-si insusi sa se pedepseasca exemplar. S-a mutat Golia pe valea Glinei, ce sa mai discutam. [↩]
15. Aceste fapte, in fapt, sunt certe si probate prin fapte, inscrisuri, martori si alte documente care chiar daca nu exista ar putea in principiu sa existe precum stie toata lumea precit si s-a zis la televizor la un moment dat de catre cineva al carui nume nu ni-l mai amintim dar s-a pierdut caseta. Deci, cert. [↩]
16. Autoironia este, in general, cea mai distrugatoare arma in discurs. [↩]
17. In caz ca nu stiti de ce deputatii nu-s capabili sa scrie si nici sa citeasca : le-a facut vraji Basescu. Deci teoria se confirma. [↩]
18. Unde s-ar putea citi, de catre partile interesate cum as fi de exemplu eu insumi (ce doriti, imi place sa ma amuz si eu) aceasta analiza ? Ce autoritate fara indoiala respectabila, doctorala si numaidecit capabila sa scrie limba romana peste nivelul minim cerut la Bacalaureat a publicat-o, cind si unde ? [↩]
19. In cirdasie cu escherichia coli. [↩]
20. Unde, cind si asa mai departe a fost publicat acest act, de unde putem verifica aceasta ideologie, concret si anumit, ce traznaie avem aici ? [↩]
21. Daca s-ar putea un exemplu numeric. Nu cer numaidecit stimatilor imbecili sa noteze proportia exacta, m-as multumi intr-o prima faza cu numarul total al deciziilor. Cite decizii in total dintre care un numar (cum am vazut scris si deci noi credem, pentru ca asa suntem noi, idioti) neaparat majoritar au dus la prabusirea, adincirea, impasul si alte figuri retorice ? Cite sunt ele ? Cinci ? Cinci mii ? Se poate un numar exact ca sa vedem astfel ca-ntr-adevar "documentul" se bazeaza pe ceva mai mult decit simpla agitatie nervoasa a degetelor de maimuta pe tastatura fara simtire ? [↩]
22. V-am zis eu ca se folosesc prea multi i-n limba ? [↩]
23. Asa se naste un nou concept de drept. Ce este acest nou creat "exces de autoritate" ? Spre exemplu daca eu miine introduc o actiune in contencios contra prefecturii locale pe motiv ca folosirea semnalelor luminoase in trafic constituie fapta de "exces de autoritate" se accepta actiunea in temeiul Sugestiei de Prezentare nr 1 din 2012 prezentata de Parlament siesi ? [↩]
24. Spre deosebire de actiunile secrete, ascunse si conspirative ale lui Traian Batmanescu, supereroul necunoscut nocturn mascat din aceeasi urbe. [↩]
25. Juridic cu siguranta, ba chiar si logic. Ca de exemplu, problema de ordin juridic cit si logic numita in limbaj elevat "si voi ce pazeati bai putelor ?" [↩]
26. Ar putea fi invitat la televiziune, ca de exemplu in emisiunea Nora Pentru Mama. Banii mei sunt pe Victorita, Crina nu pare sa stie sa danseze, si nici tite n-are. [↩]
27. Este amuzant ca odata ce scrie-n Constitutie, consultarea Curtii Constitutionale e obligatorie si nu poate fi inlaturata prin lege. [↩]
28. Adevarul este ca zisa suprematie se gaseste trecuta in Constitutie. [↩]
29. Sincer sa fiu incepe sa ma oboseasca inflatia si abuzul de majuscule. Cum si de ce merita toti gusatii astia, incapabili sa-si ortografieze numele propriu, litera mare ? [↩]
30. Argumentul este, prima facie, acceptabil, dindu-ne impresia ca am nimerit peste un pasaj redactat de-o minte limpede. Cum merge cu pregatirile, Titus, mai puteti ? [↩]
31. In continuarea logicii de mai sus, ca adica Presedintele nu raspunde pentru actiunile lui, cum asta ar fi al... doilea referendum (si astea costa o groaza de bani) as dori sa stiu si eu... raspund patrimonial parlamentarii la cazul ca iara iese Basescu din referendum cu doua treimi ? Sa facem asa, daca pica pica si daca nu pica platesc ei din salarii si indemnizatii costul organizarii. Nu e o idee buna ? [↩]
32. Daca tot atribuim eu spre exemplu as prefera sa i le atribuim lui Obama. Pina la urma, de ce nu ? Lucrarea de doctorat discutabila a lui Victor Ponta se poate atribui Elenei Udrea (sau eventual unei tinere inlocuitoare a centuristei Rogoblega, aleasa prin concurs de canapea ca dosarele-s depasite), anii de puscarie ai lui Nastase se pot atribui lui Catalin Voicu, ca el oricum e invatat, si Adrian Severin se poate atribui prin vinzare directa cumparatorului care da mai mult. Sa fie revolutie si s-o simtim si noi! [↩]
33. Care fapt ? Ca nu discutam de-un fapt. [↩]
34. Cit si regulile acordurilor in propozitie. [↩]
35. Stabilita cum, cind, unde si de catre cine ? [↩]
36. Care, mai frate, ca ne cam apropiem de finalul scriptei si numa' inca n-am dat de nimic concret prin ea. Care ? [↩]
37. Ideea asta-i absurda. Motivul separatiei puterilor e tocmai pastrarea arbitrarietatii lor. Ce-ar insemna echilibrul pentru partidul socialist, reconstituirea unanimitatii de pe vremea comunistilor, care domneste in partidele domniilor lor ? Dar asa ceva nu doar ca nu-i de dorit teoretic privind, nu-i dorit de societate cu nici un chip. Mai mult, nici macar nu-i permis de Constitutie. [↩]
38. Atunci cind ele nu erau prea ocupate sa si-o stirbeasca singure, trecind documente despre care apoi declara ca "au trecut abuziv" si vrea sa traga la raspundere pe ai' de le-au promulgat, fara sa-si puna problema sa se traga intii pe sine la raspundere. Atunci cind ele nu erau prea ocupate sa si-o stirbeasca singure, publicind aberatii subculturale precum documentul asta aici de fata, comparabil la adincime intelectuala cu un scenariu de film pornografic prost scris. [↩]
39. Ca sa nu mai vorbim c-a fost introdus de guvernul Nastase, cu ordonantele lui de urgenta cu tot. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca modificarile recent aduse competentelor CCR tot prin ordonanta de guvern s-au facut, nesocotind rolul legislativului, subminind democratia ba chiar si ratiunea si asa mai departe. [↩]
40. Ba chiar si-a permis sa mearga pina intr-acolo cu obraznicia incit sa garanteze judecatorilor ba chiar si procurorilor imunitate de la ingerintele, amenintarile, blestemele si presiunile partidului rosu, ceea ce s-a soldat cu condamnari ale unor persoane importante in aparatul partidului socialist. Aceste flagrante si intolerabile incalcari ale principiilor traditionalei justitii de fatada se cer numaidecit spalate in singe. [↩]
41. Romania nu incrimineaza cinismul, nici chiar pentru seful statului. [↩]