Strategii in lupta antisociala

Thursday, 01 December, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Sigur, lupta anticomunista suna bine, lupta antisociala suna rau. Probabil tot asa cum americanii de impusca in cap pakistanezi is niste eroi ce tre' tratati cu respect iara pakistanezii de-au set US up the bomb is niste nesuferiti si nesuferibili, mama lor de Goldsteinii.

Cit de rau suna n-are insa nici un impact asupra faptului ca este o lupta, si ca atare se preteaza unei abordari strategice. Pentru convenienta vom alege aspectul jefuirii bancilor, care-i fara indoiala parte a luptei omului cu societatea inteleasa-n sens mai larg. Inainte de-a purcede la teorie, ne vom familiariza cu un exemplu concret, pe care unii dintre voi poate ca-l cunosc, dat fiind ca ma citesc pe mine, dar o majoritate dintre voi fara indoiala nu-l cunosc, dat fiind ca ne adresam, totusi, Internetului. Deci :

Emil Matasareanu era un american de origine romana care intilnindu-se cu un american get-beget (cit de get-beget poate fi un american, adica nu foarte mult) pe numele lui Larry Phillips s-au apucat de spart banci. Dar nu oricum, ci facindu-si ei cu minutele lor armura de nivel militar, care adica nu putea fi strapunsa de gloantele trase din armele cu care erau echipati politaii de interventie pe-atunciii si modificind diverse arme de asaltiii asa fel incit sa nenoroceasca cu maxima eficienta personalul de interventie.

Spre ghinionul lor cit si al politistilor, o masina-n patrulare i-a vazut intrind in banca si-a dat alarma, asa ca n-au mai apucat sa-si faca iesirea. Fiind confruntati de politie au deschis focul, au omorit un numar de politisti, au venit echipele de interventie la mare urgenta, elicoptere, chestii. Oamenii nostri n-aveau nici un fel de probleme, trageau in elicoptere, trageau in SWAT, unul dintre ei a sustinut foc sase minute contra unei echipe de patru oameni de mascati de-aia, s-au tras mii de cartuse, s-au prezentat sute de politisti din care au murit cam o duzina (deci 6:1) plus vre-o duzina de civili sau asa ceva, nu mai retin. O intreaga poveste.

Unul s-a sinucis si celalalt a murit la locul faptei datorita pierderii de singe (pentru ca politaii n-au permis accesul ambulantelor, ca mnoa, se respecta legea, gen). Merita mentionat ca inaintea acestui incident cei doi jefuisera deja vreo doua milioane de dolari din alte banci precum jefuisera si un camion de-ala blindat, si-si cistigasera denumirea de "high incident bandits", care nu s-ar prea traduce in romaneste altfel decit perifrastic, ceva de genu' "baietii duri", din lipsa de jargon.

Si-acum suntem in pozitie sa trecem la a discuta subiectul articolului. Deci, din punctul de vedere al luptei omului cu societatea, cea mai slaba strategie este si cea prezentataiv in toate filmele televizate, ca adica intri in banca, incerci sa fugi, daca nu fugi "negociezi cu politia". Adevarul este ca n-ai ce negocia, de fapt, alea cu avioane si nustiuce is povesti, toata chestia-i sa te tina de vorba pina ostenesti mental si te pot lua pe sus.

Urmatorul nivel strategic este sa te inarmezi corespunzator. Daca iesi bine, daca nu foc de voie in politie, sa vedem care pe care. E improbabil sa iesi viu din asa ceva, dar macar iei cu tine mai multi inamici decit iti face pielea, ca garantat e mai scump de doua milioane de dolari pentru societate sa plateasca pensiile si asigurarile duzinii de politisti morti.

Totusi, acest pas intermediar nu este inca ceva ce sa putem numi strategie, e doar asa, o joaca de tipi puternici dar fara leadership, cum ii zic americanii. Strategia corecta, in sensul ca perfecta, este sa mergi si sa jefuiesti banca. Daca nu apare politia, foarte bine, mergi in treaba ta. Daca insa apare politia, macelaresti civilii. Si anume, pe toti. Fara ezitari, fara mila, cu toata atentia pentru optimizarea carnajului in sensul extensiunii. Doua-trei sute de persoane minim, intr-o zona cit de cit centrala (ca doara nu jefuiesti banci la periferie acuma).

Sigur, dupa aia cel mai probabil vei muri. Ei, si ? Conteaza mai putin asta, daca te gindesti ca a) de murit oricum mori si respectiv b) odata ce politistii stiu ca daca vin vor muri sute de civili iar daca stau acasa nu va muri nimeni ei nu mai au de fapt o alegere la dispozitie. Pur si simplu, nu le va da nimeni voie sa se apropie de locul jafului, ca trei sute de morti ori doua milioane bucata pe asigurari vine juma' de miliard, iara tu nu poti fura mai mult de citeva milioane in cash, dat fiind ca n-ai cum ii duce. De fapt exact asa s-a ajuns si la regula ca-ti da bancherul oriciti bani si te lasa sa pleci, singura victorie a oamenilor antisociali in raport cu societatea din istoria moderna. Ei, aia-i clar atunci strategia corecta si directia corecta, chestia care-a functionat. Doara n-o fi chestia care da bine-n filme, nu ?

Aceasta este, intimplator sau nu tocmai intimplator, strategia aplicata cu maxim succes de clanurile de traficanti cu droguri din Mexic inspre SU, care apropo au cam cistigat deja pe teren "razboiul cu drogurile" de-l tot cistiga guvernul federal cam la 2-3 ani odata de prin '72. Nordul Mexicului este fara discutii al lor, sudul Texasului si-al Californiei este practic vorbind tot al lor, chiar daca pe ici-pe colo guvernul federal al SU mai incearca miscari si pe cale orala tine coada sus.

Morala fiind ca societatea nu se gaseste capabila sa gestioneze oamenii hotariti. Nu s-a gasit niciodata, nu se va gasi niciodata, ca n-are cum. Tot ce poate face este sa li se supuna, incercind pe cit posibil sa mai retuseze si estompeze contururile pe ici-pe colo. Sau cu alte cuvinte, societatea este o femeie, in relatia om-societate : daca o lasi ti se suie-n cap, daca mergi dupa gura ei ajungi sa bei ceai imbracat in fustite cu dantela si ciorapi cu jartiere, daca o iei de ceafa si-o intorci cu curu-n sus pe genunchi iti suge pula cu fundul vargat in rosu pe urma. Chestii de-astea de baza.

Si asta merge si catre nemultumitii ca de ce umbla fetele cu baieti rai cind ei le-ar iubi si le-ar respecta si au simtul umorului, ca-i fix aceeasi problema : femeile merg cu aia hotaritii pentru ca n-au incotro. Pur si simplu, n-au avut niciodata, nu vor avea niciodata.

Chiar daca pe alocuri se vor gasi exemplare care oral (adica prin viu grai) sa tina coada pe sus.

———
  1. Revedeti clasicii. []
  2. Care dispuneau de Beretta 92 in diverse variante, invechite revolvere Smith&Wesson de calibru 38 si unii chiar de puscoace de-alea cu care se dau oamenii smecheri prin filme, 12-gauge Ithaca Model 37 pump action, toate insuficiente pentru a penetra armura celor doi. []
  3. HK-91 si AKM, chestii pe care le respectati cu siguranta daca sunteti amatori de Fallout. Si apropo de care chestie : americanii se dau mari ca vai, dreptu' lor de-a purta arme e fundamentul libertatii scrie-n Constitutie blablabla. Chestia-i ca-n realitate ei au doar dreptul de-a purta arme de jucarie, care sa nu poata pune probleme politiei, darmite armatei, lucru ilustrat de exemplu de schimbarea imediata atit a legilor cit ce priveste portul si importul de arme cit si a echipamentului politiei in urma incidentului astuia. Ca atare, faptul ca niste boraci de prin sudul rural petrec fiecare weekend golind revolvere si pistolase calibrul 40 cu magazine de 8 in saci cu nisip are fix acelasi impact asupra "libertatii" pe care-l au si copiii cu pistoale cu apa. Ia sa incerce eliberatii astia sa-si cumpere niste pusti de asalt, sa vezi atunci distractie. []
  4. Si deci predata, pe cale de consecinta, pentru ca rolul social principal al televiziunii este sa dea comentarii de tocit unei turme de vite, cum bine stabilea un comentator acum un an si restul zile. Bravo, ba. []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

4 Responses

  1. [...] o paguba neta de o duzina de tipi, care costa ceva spre trei-patru milioane bucata. Cu alte cuvinte i-am spart. Daca n-or fost pregatiti [...]

  2. [...] a gangsterului american e data de un… evreu. Roman. Nascut la Bucuresti. Spre deosebire de Matasareanu, de exemplu, care s-a nascut in Timisoara. Doar [...]

  3. [...] link ca sa enervam pe toata lumea : North Hollywood ala nu-i pe linga Los Angeles [...]

  4. [...] Joi, 26 Februarie, Anul 7 d.Tr. | Autor: Mircea Popescu This is a translation of a Romanian article, which came up [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.