Cu modestia care ma caracterizeaza...

Tuesday, 01 February, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

... as dori sa pun onoratei asistente o intrebare. Dar intii, sa citam.

Am un nou proiect incitant. O revistă de dans. Chiar dacă la început ideile au fost doar structurale, acum se înghesuie. Şi am impresia că o să iasă ceva drăguţ, ba chiar vandabil. Normal, gândul meu a ajuns deja la mega lansarea revistei. Pe lângă asta, mai sunt şi altele, o groază.

Citatul apartine unui inginer electronist revoltat pe inginerie si dedicat culturii, sau literaturii sau presei sau in fine, umanioarelor. Totusi, mai putin conteaza amanuntele si detaliile astea, ca-mi propun pe cit posibil sa discutam o idee mai larga si nu persoana.

Deci, mega-lansare ? Si de ce ma rog frumos mega-lansare ? Ce din strutocamila unei reviste de dans, contradictie in termeni cum scrie la carte (ba inca si suspect confuza-n permutatiile posibile, revista de dans, dans de revista etcetera) pare sa justifice o mega lansare ? Daca-i pina acolo, ce din traznaia respectiva justifica o lansare, lasa mega, lasa kilo, da' si-o micro lansare, o pico lansare ?

O idee grandioasa merita poate, uneori, o lansare. Discutabil. Majoritatea ideilor grandioase n-au intrat in scena cu surle si trimbite in sase mii de ani de istorie culturala a umanitatii, si majoritatea alcatuirilor mega lansate s-au dovedit foarte capabile de-a face pleosc imediat dupa lansare, ca orice balega. Nu va mai obosesc cu exemple, ar trebui sa fie suficient sa observ ca totusi, parca preocuparea pentru "lansare" nu vorbeste in favoarea inteligentei lansatorului/producator de mega-idei. Cel putin dintr-o perspectiva istorica judecind.

Indiferent de aceste considerente, o revista "de dans" nu este o idee grandioasa. In improbabila eventualitate ca este o idee buna, ceea ce chiar daca eu nu patrund cu mintea totusi ramine in principiu posibil, ea ramine o idee banala, si asta la nivel maximal. Care-i, pina la urma, ideea ? Avem la dispozitie procesul zis "revista", care se poate aplica unui subiect arbitrar ales. Am o idee! Sa-l aplicam subiectului X! Bravo, zau. E o idee. Dar e o idee cu necesitate banala. Nu ca banalitatea ar fi neaparat un lucru rau, da' megalansarea banalului ? De ce ? Pentru cine ?

Chestie care ne duce la urmatorul pas logic. "Pe lângă asta, mai sunt şi altele, o groază." Pai frate, sau ma rog, soro... si pentru fiecare dintre ele cite-o megalansare ? O groaza de megalansari ? Ce sens mai poate avea "mega" din "megalansare" in conditiile in care inginerul mediu produce "o groaza" asa, intre friptura si desert, pe-un servetel ce-a avut ghinionul ? Mie mi se pare ca in asa conditii mega, milionul, sase de zero nu poate avea mult mai multa greutate decit au monedele africane, alea cu cite douaji' de zerouri. Cind mai are timp cineva sa manince intre atitea megalansari ?

Ei bine... n-are. Ca de-aici incepe problema.

Nu am timp de blog. Nu am timp de scris. Nu am timp de scris nici ce vreau eu. Viaţa e aşa cum vrea ea. Azi e caldă, mâine e rece sau ziua le combină.

O fi, ce-i drept, viata de vina. Dar expertul in eficienta care zace undeva in mine, cetluit cu funiile groase ale inclinatiilor si asteptarilor concetatenilor mei simte totusi ca hm... parca... parca un beculet rosu, ceva ?

De unde vine nevoia asta de mega lansarea oricarei prostioare ? E un surogat de continut, cu cit e mai vida ideea cu atit tre' sa fie mai mare lansarea, tot asa cum cu cit e mai seaca teasta cu atit mai greu tre' sa fie lantoiu' de aur de spinzura de ea ? Cu cit mai urita mireasa cu atit mai mare nunta si mai scumpi lautarii ?

A, poate ca ajungem la un capat. Poate ca obsesia feminina cu "cea mai X" nunta sa aiba ceva legatura in problema lansarilor ? Cine stie...

Un lucru pot spune totusi cu certitudine : Noua lansari din zece, mega, giga, terra lansari cum or fi ele nu-si au rostul. Incercati exercitiul mental de-a rememora lansarile la care ati participat, ori de plictiseala ori de curiozitate, ori ca v-o tirit ceva obligatii sociale sau asteptari sexuale, cite dintre ele au lansat ceva ce... hmmm... cum sa o zicem delicat... cite dintre ele au lansat altceva decit o balega ?

Eu propun o petitie online impotriva lansarilor. Pai nu ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

16 Responses

  1. He he. De obicei lansările suferă amânări. De asta-s varză. Mai bine nelansat, când te ia prin surpindere e mai incitant.

  2. Besides its not rape if you yell SurprisE!

  3. sa o lanseze, dar in spatiu ca pe sputnik

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 2 February 2011

    @Cealaltă Ancuţă Phoai da' cite sunteti, Ancutelor ? (Han aveti ?)

    @cineva Plz to not feed teh wymyn ty.

    @Ionut E scumpa benzina mey ppl.

  5. Fiecare face atat cat il duce capul. Atat ma duce, atata fac. Oricum, ceea ce scriu eu pe blog nu trebuie luat adliteram. Serios. Iar revista despre dans este dedicata pasionatilor. Sigur ca nu e o mega idee, si nici macar nu e a mea. Cineva m-a rugat sa ajut. Nu e proiectul meu. Chiar si lansarea e cerinta celor cu banii. Daca si pentru asta trebuie sa fiu luata la bani marunti, atunci asa sa fie :D Nici o problema.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 2 February 2011

    Ei, pai nu lua chestiunea prea personal. E drept ca te-am folosit fara scrupule drept foarte convenabil pretext, da' subiectul nu-i ala pina la urma.

  7. Ah, retragerea strategica in spatele clientului. Sora buna cu aia ca noi nu vrem de fapt sa difuzam manele/curvepenaleproaste/beizadele si alte magarii, dar ne cere publicul. Nu avem incotro frate. Numai in Romania am mai pomenit experti capabili sa traiasca cu ideea ca al lor client face o prostie. Vremea trece, leafa merge, noi cu drag consultam. Azi aici, maine-n Focsani.

  8. Pfoai noroc ca intru pe Trilema sa vad ca mi s-o stabilizat si mie IP-ul.

    Noi romanii traim cu impresia ca facem numai lucruri marete cand de fapt ... alergam intr-o cursa ce s-a incheiat de mult timp.

  9. N-o sa comentez pe exemplu in sine. Poate omul are un vis, mai stii :) ? O sa vada pe pielea si banii lui cat e de realizabil in timp.

    Altfel, remarcam si eu cu ceva timp in urma obsesia pentru ''mega'', pentru ''capodopera''(daca imi e permis linkul: http://voxpublica.realitatea.net/popcult/sub-semnul-capodoperei-28840.html).

    Inca astept oameni care sa spuna: vreau sa fac un produs bun. Are, n-are piata, vreau sa se poata spune despre el ca e un produs bun, nu o capodopera, nu ceva de ''spart piata''. Majoritatea produselor si serviciilor care au spart piata, au fost ca niste maini de namol aruncate in geamul unei corporatii. Le-ai vazut...2-3 zile, pana cand omul de la curatatorie a rezolvat problema.

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 2 February 2011

    @Anonimosu Mei da' nu mai moare odata marota asta a specificului national!

    Uite, eu de exemplu am pomenit experti capabili sa traiasca cu ideea ca al lor client face o prostie. De exemplu, in Statele Unite. De alt exemplu, in Regatul Unit. Sau in Egipt, ca tot e la moda. Si-n Mexic. Si-n Turcia. Si PESTE TOT.

    Pentru ca exact ca si femeia batuta in dormitor e si asta un mod perfect legitim de functionare al relatiei respective, care functie de alegerile si reprezentarile partenerilor poate foarte bine sa fie cel mai adecvat situatiei lor particulare.

    @Luka D Complexul de superioritate mascheaza de fapt un complex de inferioritate, cum se intimpla. Romanii au impresia adesea nesustinuta in fapt ca nu fac decit lucruri mizerabile - si cine-si mai aminteste interogatia obligatorie din anii '80-'90 ("e romaneasca ?") pricepe usor la ce ma refer. Intre timp intrebarea aia a disparut din discurs, dar subtextul ei s-a lipit de minti ca marca de scrisoare.

    In fapt problema mare este o lipsa structurala de-a deosebi binele de rau, sau respectiv de-a recunoaste binele in opera, rezultat previzibil si de asteptat al unei perioade in care binele sarmanul se abstractizase cu totul din lumea obiectelor. Si de-aici si tendinta usor autista spre absolutisme, "totul!!! este asa si pe dincolo".

    Cursa nu s-a incheiat, si dupa toate probabilitatile n-o sa se incheie niciodata.

    @krossfire Pai foarte bine ca nu te iei, exact din motivele alea.

    Si-n rest subscriu la tot ce-ai zis acolo-sa, uneori asa vorbesti parca esti un om mare sa mor io.

  11. @Mircea Apai am discutat despre mentalitatea asta.
    Si de asemenea am mai zis pe aici pe undeva ca romanul imi pare ca functioneaza cel mai bine cu jugul in carca, fara el neavand niste repere si niste restrictii e total pierdut si implicit isi mascheaza alegerile/actiunile hilare in complexe de superioritate.
    Daca o mai tinem inca zece ani asa, e cursa pierduta.

  12. Stai linistit, nu iau nimic personal. Doar spuneam si eu :)

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 2 February 2011

    @Luka D Da' sa stii ca tot omu' functioneaza cel mai bine cu jugul in circa. Mai ales daca injugatorul se pricepe la animale.

  14. Zici? La mine metoda jug nu a tinut niciodata precum nici motivatia negativa.

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 2 February 2011

    Daca-mi zici ca nu-ti plac crevetii ma gindesc ca-i mai probabil sa-i fi incercat pregatiti de-un nepriceputean decit ca autentic sa nu-ti placa tie crevetii. Nu ca-i imposibila asta din urma, doar improbabila.

  16. Data viitoare imi aduc si-un cutit ... :)

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.