Tristetea

Sunday, 09 May, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Mergand cu o amica sa mancam o inghetata am trecut pe langa doua fete.

Una oachesa, cealalta dalba, amandoua tinerele, amandoua imbracate-n uniforma de pielea goala obligatorie pana la maritis in Banat : Chiloti ata, strampi mulati pe fiecare cuta (eventual vopsiti in culori de denim) si bluza stransa pe san. Urmatorul pas in feshanu' local banui ca-i vopsirea hainelor direct pe corp, sau aplicarea unui strat subtire de latex inainte de iesirea pe strada, ambele solutii neimplementate inca pentru ca-s probabil mai scumpe decat un ciorap si-un tricou.

Ambele cu punga-n mana, si cu materialul in punga. Ambele umbland ametite prin soarele de mai, impleticindu-se ca Ceres cu Pluto de-a lungul drumului. Ambele tremurand de frig, pentru ca asta-i dezavantajul metilbenzenului, cauzeaza leziuni irecuperabile in straturile profunde ale creierului. Ca rezultat (unul dintre ele) hipotalamusul nu mai reuseste sa mentina echilibrul fin al temperaturii corporale.

Tristetea este ca acum douazeci, si chiar si acum zece ani, fiecare din aceste doua fete aveau o valoare de piata. Macar o mie-doua de marci puteai incasa ducand una dintre ele pana la piata mare de curve de la sarbi, idem pana la Chisinau, si chiar mai bine daca-ti bateai capul sa le duci pana la Italia sau Germania de-a dreptul.

Uite ca nu se gaseste nimeni sa se oboseasca cu ele nici macar cat sa le traga doua dupa ceafa, sa le bage-ntr-un porbagaj, sa le tina o satpamana-doua legate pana le face acte si sanatate buna, urmatoarele la rand. Da, stiu ce spuneti, asa ceva nu s-a intamplat niciodata, si nici nu este, si n-a fost niciodata posibil. Vorbesc eu prostii. Si ala. Bine.

Tristetea este, cel putin in perceptia mea, o prabusire a eficientei alocarii de resurse in societatea romaneasca de azi. Acum zece ani nu ne-am fi permis sa izidim cu atata nonsalanta carne tanara, si acum 30 de ani nu ne-am fi permis s-o izidim deloc, tineti minte ce insemna sa te gaseasca militia fara ocupatie pe vremea ceea. Cati traitori in canale erau prin Bucuresti ?

Sub presiunea crizei, valoarea unei fete de 17-18-19 ani, sanatoasa si fiziologic apta, fara alte caracteristici definitorii a trecut prin punctul 0, si este acum ori acolo ori sub. Chestia asta-i o problema grava, pentru ca introduce dezechilibre sociale serioase, la rigoare inseamna ca societatea nu mai e integral guvernabila (un sistem nu poate guverna o populatie fara a recurge la forta daca nu reuseste sa aloce valori pozitive pentru toti membrii).

Amica mea a vrut sa-i explic cum adica vine teoria asta. Chiar daca valoarea lor sociala ar fi trecut sub 0, cum ar face ele sa afle, doua copile proaste ?

Simplu ar face, exact asa cum o molecula de apa afla daca locul ei e mai sus sau mai jos pe lume : prin presiunea celorlalte. Cu cat valoarea ta sociala e mai mare, cu atat manifestarile celor din jur tind mai degraba spre flatare, confirmare, sustinere. Cu cat valoarea ta e mai joasa, cu atat manifestarile celorlalti tind spre cenzura, impozitie, dominare scl. Orice individ de valoare 0 afla relativ rapid ca nu da nimeni doua parale pe el, si tinerii, care n-au date istorice cu care sa medieze inputul sufera plonjarile de autoevaluare cele mai abrupte.

Ca o paranteza, cam asta-i cauza de stress pentru cititorii de internet mai adulti : ii deranjeaza foarte mult manifestarile negative ale internetului asupra lor pentru ca le reduce, fara ca ei sa-si ia seama neaparat, valoarea sociala subiectiva. Cei mai tineri si-au format mecanisme de-a pondera importanta judecatilor emise de unu' de pe internet functie de sursa, dar cei mai batrani se adapteaza mai greu. Tot asta este si explicatia pentru un numar de alte comportamente aparent paradoxale.

Cum se face ca-i totusi posibil ca valoarea unei fete sa fie 0 la 17 ani !? Doara la varsta aia poti face orice doresti, ai atatea resurse si atatea potentialuri.

Sigur ca ai. Poti sa ai. Si Alaska are resurse si potentialuri pe care nu le cunoaste nimeni, ca n-are cum. Prin lipsa de alternativa potentialul poate foarte bine sa ajunga sa nu valoreze nimic. Oricat de buna sotie potentiala ar fi una dintre fete, aceasta potenta nu inseamna nimic daca nu-i cere nimeni mana, ca nu devii sotie de una singura. Si nici piarista nu-i, ca nici aia nu i-o oferit nimeni. Si nimic altceva.

Bun dar cum, sunt atatea lucruri pe care le poti face la orice moment, insista amica. Poate sa vanda in magazin, poate sa fie chelnerita, poate sa curete buda si tot poate munci, si oricat de grea ar fi munca, totusi iei bani, nu-i dai. Dupa care ii poti folosi pentru a creste de-acolo.

Amica mea, care-i pe-o minte cu mine, face o gresala usor de facut, pentru unii. Ea isi aloca siesi valoarea 0 in propriile reprezentari despre sine. Ea intr-adevar ar face (si, de fapt, in istorie a si facut) ce are de facut pentru scopul X sau Y. Orice ar fi aia, si indiferent ce se intampla.

Nu toti oamenii gandesc la fel despre ei, si ca atare, nu toti oamenii isi permit sa neglijeze inconvenientele diverse ale muncii, si mai in general ale vietii. Practic, pentru mintea uneia dintre aceste doua fete, dezavantajele de-a curata buda sunt mai mari decat avantajul de-a primi salarul care este oferit pentru asta. Si astfel gandind lumea, se gasesc intr-o situatie in care n-au, de fapt, nici o alternativa.

Si valoarea lor sociala cade sub 0, si distrugerea potentialului lor, pe de-o parte, si anihilarea lor fizica, pe de cealalta, devin de neocolit. Cu fiecare zi care trece, de neocolit. Deja tremura, deci deja pentru ele e mai scump sa le recuperezi, daca-i posibil sa le recuperezi, decat va avea cineva vre-odata, in viata si-n jurul lor, resurse la dispozitie.

Pe final, sa va spun un banc : cica tiganca merge la tigan si-i zice, Mo! Uite ce jegos ii puradelu' asta. Il spalam sau facem altu ?

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

11 Responses

  1. Mda, eu vad altfel lucrurile si mi se pare ca esti mult prea dur si demodat cu cele doua copile. Unii sunt nativ cu valoare cum ii zici tu, altii au nevoie de slefuire din exterior si de asimilare intensiva.

    Urasc cuvantul valoare.

    In fine, apropo' de valoare, apropo' de un loc de munca si de spalatul budei, ete eu am vrut sa ma angajez vanzatoare (una banala), as fi spalat si buda daca asta mi-ar fi adus bani dar raspunsul primit a fost supracalificata. Si atunci calificarea mea imi da o valoare de 0, nici macar una negativa fiindca daca ar fi negativa ar fi ok, ci una nula.

  2. Halt ca omu-i o fiinta de-a dreptul ipocrita si atunci cand NEVOILE devin ca un cleste si MINUSURILE incep sa intepe la cur, valoare tinde sa creasca prin constangere. A, ca nu-i prin consimtamant, aici dela vorbim de lumi mai civilizate si inzestrate cu un alt tip de intelegere a lucrurilor. Altfel spus, eu cred cu tarie ca cele doua paras..aaa... domnisoare, trezite din vis intr-un anumit punct al vietii si presate atunci de tot felul de nevoi de ordin diferit, isi vor da valoare, caci avand deja o notiune a lumii din jurul lor, nu vor alege sa putrezeasca pe strazi. Cred.

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Monday, 10 May 2010

    @Luka D A, dar eu vorbeam de valoarea sociala (adica in ochii altora).

    Inadaptatii si inadaptabilii urasc in general ideea ca altii isi formeaza impresii si idei despre cate parale face fundu' lor. Asta nu impiedica bineinteles fenomenul.

    Si da. Se intampla mai des decat crezi, tocmai de-aia e un motiv solid de cogitatie.

    @P d Y Problema este ca nu vor mai atinge acel punt al vietii. Natura non facit saltus, zic latinii. Viata oamenilor evolueaza din aproape in aproape, sub puterea unor atractori stranii.

  4. Mah, eu zic ca inadaptatii/inadaptabilii sunt formatori aia de opinii de cacat, opinii ce impun un curent sau altul cu directie spre nicaieri.

    Eu zic ca e un motiv serios de repliere si adaptare.

  5. http://trilema.com/2010/ghidul-enervarii/#comment-23029

    Parerea mea e ca acest comentariu isi gaseste locul si aici, nu e off-topic.
    Parerea mea.

  6. Acum am vazut linkul de pe "ala". Nu imi dadeam seama de unde tot intra lumea de aici la mine :p
    No bine, nu mai mor proasta :p

  7. In "Terminus Paradis" e ilustrata cumva chestia asta, cum lucrurile nu sunt intr-un fel anume, dar ele devin, iau o forma, incet, cu pas adaugat :)) dragut film

  8. Ca sa faca ceva orice-ar fi pentru un scop, trebuie intai sa aiba un scop.
    Si pt. comentariul 3: natura nu face salturi, dar mai schimba uneori directia brusc.

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Monday, 10 May 2010

    @Marian S Lol Trilema cross-posting ?

    @Adia Ce, de pe Trilema intra lume ? Nu-i de crezut...

    @Porcul de York Este.

    @Diana Coman Nu neg. Dar mi se pare ca intr-un sens statistic ele sunt per total nule.

  1. [...] interior si injura pe la colturi. Ca niste curve, da’ exact-exact. De-alea proaste, bien sur. Marfa ieftina, [...]

  2. Tristetea pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu-...

    Valoarea sociala unei fete: analiza cu inghetata....

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.