Securitate, mai frate!
Deci cum coboram eu scara blocului asa la-la-la, m-a palit amintirea ca totusi ar trebui sa verific cutiuta postala, la caz ca mi-o fi ajuns notificarea sa ma duc sa-mi ridic coletul. Cum, ce colet ? Pai coletul rezultat din munca a diversi agenti raspanditi in diverse teritorii care de doua luni de zile impacheteaza si expediaza marfuri, ca prostalaii de romani nu-s capabili sa faca comert.
Si uite cum, pentru faptul ca niste idioti (producatori, importatori, distribuitori, comercianti) nu reusesc sa-si faca, dar nici pe departe, meseria aia a lor pentru care cica-s platiti, am eu a plati si organiza vaste retele pe teritoriul globului, de-ai zice ca cel putin heroina astept in coletul ala de trii kile. Dupa complexitate judecand. Da' nu-i heroina, sunt doar niste camasi ALBE DE BUMBAC. Atata doar ca-n Romania pana si aprovizionarea cu niste prapadite de camasi necesita capacitatea logistica echivalenta traficului de stupefiante. Eu sa fiu sanatos.
Aveti mai jos o poza cu jumatate din panoul de cutiute postale, poza pe care am realizat-o exclusiv pentru documentarea prezentului articol, si nu prezinta alt interes.
Nu prezinta pe naiba. Cum imi cantam eu cantecelul, avand bineinteles diverse altele in cap, si pe cale de consecinta nefiind atent, am descuiat cutiuta, n-am gasit nimic in dansa, si brusc am realizat ca... ma... da' totusi... parca nu-s bine aliniat fata de perete ?!
Nici nu eram. Pentru ca deschisesem cutiuta cu numaru' 14, nu cea cu numaru' 11. Deci, nu a mea. Da' cu cheia mea. Pam-pam. Daca pot io, inseamna ca pot si altii... deci de-aia nu-mi vin mine, in mod inexplicabil, diverse facturi, notificari si alte marafeturi. Nu-i neaparat ca postasu' e tantalau si mai pierde din ele pe drum. S-ar putea sa fie altceva la mijloc.
Pana la urma, astea-s avantajele vietii la bloc : traind in imediata proximitate a vre-o suta de alti oameni, inseamna nu doar ca avem acces brusc, direct si nemijlocit la chilotii domnisoarelor, cum imi inchipuiam, naiv eu. Aparent, inseamna de asemenea si ca babele curioase au acces brusc, direct si nemijlocit la trimiterile postale. Ale noastre. Cine-ar fi crezut!
Ei, asta este, nu poti avea doar branza fara zar. Dar, daca tot am descoperit ocazia, si-n continuarea traditiei do-it-yourself cu care v-am obsinuit, am trecut la fapte.
Si anume, desfacand toate cele vreo duzina de lacatele pe care cheia mea le putea desface si rearanjandu-le in spatiu. Precum vedeti.
Noa, v-ati distrat ? Si io.
Monday, 5 July 2010
Cre' ca numa in blocul tau se intampla d-astea.
Monday, 5 July 2010
Unde vin eu, intamplarile urmeaza in scurt timp.
Monday, 5 July 2010
Parca am mai comentat undeva pe aici cu privire la ghetoul in care ai decis sa stai din dorinta de a avea clasa muncitoare(lor la APACA) aproape.
Monday, 5 July 2010
Draga, daca mie mi-s dragi oamenele...
Monday, 5 July 2010
pai daca ai dat 2 lei pe lacat ce securitate mai vrei? Lacatul e din Romania?
Monday, 5 July 2010
Probabil ca din China.
Si nu pot zice ca ma agita cine stie ce chestiunea, doar ca ma amuza intr-o oarecare masura.
Tuesday, 6 July 2010
Postasul suna intotdeauna de doua ori.
Evident, doar la uşa celor cu dare de mână.
Tuesday, 6 July 2010
lol this reminds me, a venit postarita si a sunat la interfon pentru ca "aveti un plic gros", fara sa astepte confirmarea ca n-a raspuns catelul; cobor jos, plicul peste cutii, no problem ..
Post Restant (sau recomandata) si rugaminteaca firma de curierat sa tina coletul pana-l ridic de la sediu is cele mai bune chestii pentru Romania.
Tuesday, 6 July 2010
Emailu', si anume, pe servere din afara Romaniei, is cele mai bune chestii pentru Romania.
Zic si io.
Tuesday, 6 July 2010
Lol, chiar că pe unde mergi dumneata, urmează întâmplări...
Tuesday, 3 August 2010
Asta pentru ca se folosesc acele lacate chinezesti de 1-2 lei bucata, si stiu si eu ca pe alea le puteam desface si cu surublnita sau cu cutitul de la unghiera
Tuesday, 3 August 2010
Iexact. Ambii.