Romania nu are o Casa Regala. Deloc.
Andrei Plesu se indigneaza in Dilema - daca nu-i spun numaidecat "veche" se supara vre-un proprietar de marci inregistrate ? da ? sa ma pupe - ca Traian Basescu l-a botezat pe Carol Ferdinand.
Cine este Carol Ferdinand ? Pai, fiul unui oarecare Paul, care-si zice "de Romania". Un personaj pe care Plesu il catalogheaza corect drept impostor la limita derizoriului. Este.
Tot asa cum Andrei Plesu ii recunoaste omului Traian Basescu dreptul de-a nasi pe cine pofteste, tot asa, dar exact la fel ii recunosc si eu dreptul de-a considera derizoriu pe oricine doreste el. Si de asemenea, de-a nu observa derizoriul si impostura oricui pofteste el, ca aici e de fapt problema.
Dar odata ce aduce (derizoriu) chestiunea inspre "siguranta nationala", sau in tot cazul intr-o problematica politica, nu mai este loc de "oameni", in sensul ala simplu, direct si intim. Nu mai suntem in sfera privata, ci trecem spre cele publice, unde discutia se poarta in alti termeni.
Indignarea lui Plesu imi ofera ocazia binevenita sa tratez o tema asupra careia mi-am format o idee. Am ca o presimtire ca respectiva idee nu se va potrivi prea bine cu parerile "lumii bune" pe tema. Sa vedem deci daca ne putem transa diferendele.
Deci, celalalt set de impostori care-si zic "de Romania", si anume Mihai, Ana si progenitura lor nu sunt defel intr-o pozitie mai buna decat Paul, Lia si progenitura lor. N-am sa intru aici in discutii despre ridicolul care parca apasa mai grav pe Duda, "ofiterul" de teatru, film si opereta cu studii cam de aceeasi natura si factura cu cele ale lui Prigoana al' mic.
Ce vreau sa-mi explicati e de ce decizia Tribunalului de Ilfov e suficienta pentru a-l scoate pe Paul (totusi, primul fiu al lui Carol al 2-lea) din linia mostenitorilor, dar abdicarea lui Mihai, semnata cu manusitele lui, nu-i suficienta pentru a-l scoate definitiv din discutie.
Din punctul meu de vedere, un rege moare pe tron. Aia-i rima si masura starii de-a fi rege. Mai ales felul de rege care-a fost Mihai, fara juramant pe Constitutie (ca nu exista), fara prezentare in Parlament (ca nu exista). Mihai n-a fost niciodata un rege in sensul constitutional al termenului, si orice comparatie in sensul asta cu alte case domnitoare e asa, o gluma proasta. Nitelus derizoriu a la Roumaine.
Daca Mihai murea pe tron, da, as fi fost poate de aceeasi opinie cu altfel foarte stimabilul Andrei Plesu. Poate ca si monarhia ar fi avut un viitor in Romania. Dar odata ce a abdicat, discutia s-a terminat, si s-a terminat pentru totdeauna. Nu mai este rege, nu mai poate fi rege, este un Mihai oarecare, precum orice alt Mihai din tara asta, sau ma rog, din Elvetia. Nu este deloc, dar deloc, ca si Carol I. Nu este nici macar un fel de Carol al II-lea, doar ca mai fricos & plicticos, si apara-ne Doamne de inca un Carol al II-lea.
Dincolo de problema legalista, si dincolo de propria abdicare, care dupa mintea mea transeaza complet chestiunea (anume : daca este) mai ramane sa ne intrebam daca ne-am dori sa fie.
Inteleg pulsiunile si pasiunile spre aere si fite ale clasei sa-i spunem, printr-un abuz lingvistic, "de intelectuali" (abuz nu pentru ca ei ar fi necititi sau necultivati, ci pentru ca termenul asta a suferit atat de mult ca ti-e si mila de el, mai are un pas pana la derizoriu, astazi). Inteleg de ce Andrei Plesu, sau Horia Patapievici, sau diversi altii se simt foarte bine sa spuna la telefon "Ah, nu pot joi, ma duc sa halesc la Alteta Sa X-ulescu". Pricep. De cand cu Nae Ionescu care ducea studentele de universitate la delir, de-si aruncau alea chilotii din public mai ceva ca la un concert de rock, ziua, si primea lumea in papuci si halat la Palat, seara, le-a ramas pe cerebel un sentiment de inferioritate si-o datorie sfanta fata de propriul ego. Bine.
E ridicol, e derizoriu, dar e dreptul lor, ca oameni. Tot asa cum e ridicol si derizoriu Eugen Simion, ducandu-se la Bacau sa se joace de-a mamutul costumat cu alte fosile de teapa lui. Dar se simt bine, sa le traiasca. Nu am putea, nu as putea, trai intr-un stat care-ti explica ce distractii sunt permise si ce distractii sunt interzise.
Totusi, de ce-ar dori un om sanatos la cap sa-l aiba pe prostovanul de Mihai rege ? Ca-i fricos ? Ca-i urat ? (Nu va uitati la mine asa, in dreptul divin, pe care se intemeiaza toata discutia cu regii si monarhiile, a fi urat conteaza. Revedeti grecii). Pur si simplu nu inteleg argumentatia.
A, teoria ca va fi el cumva punctul fix, care va scoate Romania din marasm. Marasm care ea insasi este. E vanare de vant, teoria asta. O data pentru ca Mihai e moralmente putred, chestie pe care nu o presupunem, ci ne-a dovedit-o. Si a doua, pentru ca nimeni niciodata nu te poate extrage din marasm moral. Nu-i o chestie care sa se poata face din exterior.
Numai din interior. Puneti mana.
Tuesday, 1 June 2010
vre-un proprietar ... nu se scrie legat ?
Tuesday, 1 June 2010
http://trilema.com/2010/vreo-vre-o/
Tuesday, 1 June 2010
Ei poftim, suntem si noi de acord cu ceva.
Monarhia, in Romania, e o chestiune desueta ASTAZI. Da, il respect pe OMUL Mihai de Romania si atit. Ii respect si pe ceilalti, ca oameni.
Restul e istorie.
Tuesday, 1 June 2010
acum am înţeles, danke
Tuesday, 1 June 2010
@Marian S Eu nu-l respect, deloc. Mi se pare un poltron inenarabil. Vezi episodul Omul Anului 2003 si mai mult nu-ti trebuie.
@Deea Apoi doara de-aia-s aici, nu face nimica.
Wednesday, 2 June 2010
M-am cam saturat sa scriu de domnu Mihai. Asa ca dau copy paste de la un comentariu lasat la Puscas(ca el e regalist)
3. Regele Mihai a fost un tradator, si a ramas un om slab:
- a refuzat sa astepte negocierile cu aliatii si a mers pe mana lui Sanatescu.
- a acceptat decoratia oferita de Stalin
- a abdicat acceptand un settlement (cand a plecat tot guvernul era acolo in par si nu a plecat cu mana goala)
- i-a fost frica sa vina in 1990
- nu a facut mare lucru in exil in afara de faptul ca s-a dus sa boceasca pe la Elisabeta
- inca insista ca 1 decembrie e mai putin semnificativa pentru Romania comparativ cu eliberarea de sub influenta Otomana (si implicit pierderea Basarabiei)
- nici macar nu sta in Romania, la noi vine in vacanta
Deci multumesc, NU!
Nu sunt total impotriva monarhiei constitutionale, dar daca e vorba de Mihai, ala nu are ce cauta.
El nu mai merita titlul de MS el este doar fostul rege al Romaniei.
Cu tot ce zici tu, daca in 1990 el ar fi avut oua sa vina in Romania, discutam complet altfel, dar daca nici macar atata lucru nu a fost in stare...
Wednesday, 2 June 2010
Mai putem adauga : a mintit despre ce-a primit la despartire (El Greco vandute pe sub mana vs declaratia de "3000 de dolari"), a mintit despre termenii despartirii (vezi "divortul onorabil", transformat apoi intr-o "baie de sange"). Si mai putem adauga vorbele din inchisoare ale lui Iuliu Maniu (cu totul alta calitate de om). Si mai putem adauga ca ne-o asigurat ocupatia bolsevica prin armistitiul lui peste.
Tradator ? Posibil. Rege nici intr-un caz, de nici o culoare.
Wednesday, 2 June 2010
Duda a fost (în "vizită") la Colegiul National Eudoxiu Hurmuzachi, adică liceul meu şi e cam varza, in sensul rau al cuvantului. Totul e o făcătură. Btw, liceul meu e monument istoric, acoperişul cade. de tot.
Wednesday, 2 June 2010
Ca sa radeti cu totii de mine : io si cu Duda suntem rude, daca bine retin tatal lui si cu bunicul meu au fost veri. Deci da. N-am nici o vina.
Pacat de conac.
Wednesday, 2 June 2010
Pai a fost rege numa ca nu a fost constitutional.
Este responsabil prin neimplicare pentru toate condamnarile la moarte facute de guvernul comunist, inclusiv Maniu.
Wednesday, 2 June 2010
@cipslim
a venit dupa 90 cand i-a permis iliescu, ca sa faca baie de multime. imi amintesc ca eram prunc si m-a dus taica-meu pe acolo si era sa ma calce regele cu masina. ;)) va dati seama ce imbulzeala era la evenimentul ala.
regele nostru a fost mereu circ. inafara de primul, ala era destul de serios. dar in tara asta nu prea avea cu cine.
cat despre mihai, am sa va contrazic, mihai nu este tradatorul, lasul, prostul de care vorbiti voi. este doar un om obisnuit. iar un om obisnuit nu poate fi rege, ci cel mult o marioneta amuzanta. iar cand umorul sau este dat doar de catre urechile sale... ;))
Wednesday, 2 June 2010
A venit in 92 nu in 90.
Ca cica nu i s-a dat voie. Adica daca el incerca sa treaca nu-i dadea voie la granita, il arestau sau ce putea sa i se intample. La cat amar de oameni au murit pentru el macar alea 2 zile de puscarie sa fi facut si vorbeam despre alt om.
Wednesday, 2 June 2010
@Mihai Primul, Carol I, se trage din Carol de Hohenzollern si Maria Antoaneta Murat. Urmatorii 3, Ferdinand, Carol II si Mihai se trag din Leopold de Hohenzollern si Infanta Antonia a Portugaliei. Chiar daca toti il au drept bunic pe Carol-Anton-Alois de Hohenzollern-Sigmaringen, totusi diferenta intre stranepoata lu' Bonaparte si infanta lu' peste e destul de vizibila, ca la aristocrati asa e, ca la cai.
Poate ca ai dreptate la chestia cu "om obisnuit".
@cipslim 93 parca, nu 92. Chiril [Heinrich Franz Ludwig Anton Karl Philipp] a murit pe tron. Coburg-Gotha, alta casa, ce-i drept.
Wednesday, 2 June 2010
Pai asta zic, nu abdici, fugi, te bati, mori, dar nu te pisi pe tine si negociezi. Si sa nu zica unul ca era tanar, 30% din cei cazuti pe front erau sub varsta lui.
Cu toate astea, nesimtirea pe care o arata si refuzul de a recunoaste il face un om foarte mic.
Onoarea unui rege este insasi onoarea poporului pe care il conduce, prin lasitatea lui ne-a intinat pe noi si a scuipat pe mormantul celor care au luptat pentru el.
Un rege nou, nu ar fi probleme, repet nu sunt impotriva monarhiei ca sistem de organizare a unui stat, insa al pune pe mihai rege ar fi ca si cum l-am trimite pe Paulica de la Roman la Eurovizion.
Wednesday, 2 June 2010
Pe fond aveti dreptate, da` mai sunt cateva mici amanunte:
Mihai a fost rege si cand era mic (cand a a renuntat tac-su la tron prima data). Atunci a fost constitutional, cu Regenta.
A venit si in `90 (sau `91) in Romania, da` l-a alergat politia pe autostrada.
In rest, asa e cum ziceti.
Wednesday, 2 June 2010
cine a venit mey in 91? Pulea spataru.
Wednesday, 2 June 2010
Da mey are dreptate Marcel Popescu asta ca uite si Elvis o murit pe tron, si este rege. Marcel Popescu e cel mai destept din lume la vaza asta.
Wednesday, 2 June 2010
@cipslim Lol saracu' Paul Lica. El ii sofer de camion ce pula mea!
@adi Bun, Regenta. Sincer iti spun ca mie-mi prezinta urmatoarea problema logica : fie instalarea lui Mihai ca domn s-a petrecut atunci cand avea 6 ani, si Consiliul de Regenta curge ca rezultat al acestei stari de fapt - motiv pentru care n-ar mai fi fost nevoie de o a doua inscaunare mai apoi, fie nu s-a petrecut cand avea 6 ani, ci puterea/coroana s-a investit direct in Consiliul de Regenta, urmand ca acesta s-o treaca mostenitorului la atingerea varstei. Comportamentul contemporanilor pare sa indice ca ei credeau ca a doua, si nu prima, se aplica in speta. In care caz eu nu pot astazi sa reinterpretez interpretarea lor de-atunci pe tema. Stii cum zic ?
@cipslim Tin si eu minte ceva chestie prin '91, exact cum zici cu politia pe autostrada.
@dadatroll Vezi c-ai scris vaza gresit, ca de vapt se scrie cu v de la varmacie.
Wednesday, 2 June 2010
A, si mi-am amintit, a fost si Mare Voievod de Alba Iulia. Nu ca ar fi avut vre-un merit pentru ce s-a intamplat acolo.
Wednesday, 2 June 2010
Bine, Mare Voievod de Alba, un fel de dauphin de Viennois, comte de Valentinois et de Diois/Duke of Rothesay/Príncipe de Asturias. Fix fas. Macar alelalte au ceva istorie in spate, nu-s creatii de ieri pe azi.
Thursday, 3 June 2010
Pai da mey ca pe el l-au numit Mihai dupa Mihaita Bataiosu adica un fel de simbol, urmasul lui Mihai.
Thursday, 3 June 2010
Da. Atata ca nu era in nici un fel urmasul lui Mihai.
Diversii impostori ajunjiji in fruntea trebilor prin Romania au o buna istorie in a ciordi diverse chestii care nu-s in nici un fel al lor, din planul ideal.
Wednesday, 14 July 2010
Ce inseamna libertatea cuvantului! Fiecare are voie,chiar dreptul(daca nu si stangul) sa scrie toate bazaconiile care-i trec prin cap. Cu atat mai mult daca face parte din generatia "Coca-Cola" si acum 10 ani se mai jucau cu....in praf.
Necititi,iesiti din scoala usor alfabetizati,ignoranti dar mari amatori sa se dea destepti printre cei de seama lor adunati in spatele blocului la o tigara. Mai baieti ,daca nu va cheama nimeni sa va expuneti parerea mai bine nu o faceti. Va deconspirati astfel limitele intelectuale si nu da bine la fete. Lasati-o balta ca sunt altii care stiu mai bine problemele monarhiei romane. Nu e un subiect pentru voi. Punct
Wednesday, 14 July 2010
Draga, ma bucur ca-ti intelegi conditia.
Succese.
Wednesday, 14 July 2010
Re,"draga":
nu am avut intentia de a raspunde aprecierii Dv. dar trebuia neaparat sa va spun ca imi cunosc conditia si va asigur ca sunt de conditie foarte buna, din aceea ramasa de pe vremuri- care azi este din ce in ce mai rara.
Am avut curiozitatea sa ma aplec peste profilul Dv. si am constatat ca ocupatia cu istoria neamului e o chestiune in afara serviciului si poate a pregatirii asa ca aveti o scuza si puteti bate campii in continuare fara sa va mai deranjez : fiti sigur de aceasta. Pe de alta parte am observat din prezentarea "la mishto" a firmei romano-americane, ce cu onor o conduceti, ca sunteti partea romaneasca. Pai Domnule draga,este stiut de catre toata lumea ca romanul(tipul reprezentativ) se pricepe la toate si la mai nimic din fiecare iar americanul la un singur lucru,dar acela il face bine. In acest caz poate era de preferat sa o fi lasat pe Doamna Director tehnic sa-si expuna parerile. Daca am fi avut norocul sa fie chiar de specialitatea in cauza ar fi fost o expunere mai docta si poate interesanta. Asa.......
Cu aceasta,Stimate Domn,imi iau ramas bun de la blogul si zicerile Dv. dorindu-va, SINCER, succes in ceea ce va pricepeti sa faceti.
Wednesday, 14 July 2010
Noa frate, am ajuns sa am discutii contradictorii cu un idiot care imi explica mie ca persoana cum e "partea romaneasca", da-n general vorbind. Pentru ca si conteaza cat de prost ii el, cat de vita ma-sa si cat de sifilitic ta-su in relatia mea cu asociatii mei. E chiar elementul cheie, de fapt, daca ma gandesc mai bine, asta-i ce conteaza in firma mea si-n viata mea, caracteristicile definitorii ale unui ghibol de pe internete care se numeste Mircea si ale anturajului lui.
Cum poti, baaaaaa, sa citesti diferenta si s-o percepi in termeni de apropiere ? Nu este nici o apropiere acolo, suntem diferiti. De-aia, in caz ca te intrebi, simt nevoia sa te bag in pizda ma-tii : a achiesa la "politetea" ta baloasa ar da prea multa greutate ideii ca totusi, om fi avand ceva in comun. Deocamdata n-avem, si nici nu pare probabil ca vom avea.
Daca vrei sa revii (da' nu zic aici la mine, zic in general, pe internet) fara sa-ti iei palme lasa-ti impresiile si figurile acasa, si prezinta-te nud. Aici nu intereseaza pe nimeni nici cine crezi tu ca esti, nici in ce stratosfere iti inchipui tu ca te afli. Aici conteaza doar ce cred altii pe temele astea.
Tuesday, 25 October 2011
bump
Tuesday, 25 October 2011
Lolz cu ce ocazie ? De ziua coroanei ?
Tuesday, 25 October 2011
cu ocazia discursului care a confirmat afirmatia din titlu care este inteligent si are mare dreptate
Tuesday, 25 October 2011
Aha. Care discurs mey ?
Tuesday, 7 February 2012
Este interesant cum vad unii a fi o casa regala.
Parerea mea este ca o casa regala ar trebuie sa fie inchinata fiecarui cetan,nu regelui.
Poate daca unii ar gandi asemeni mie ar fi altfel imaginea unei case regale.
Tuesday, 7 February 2012
Pai fara indoiala. Da' n-am inteles cam cum ar functiona-n practica viziunea ta.
Saturday, 19 May 2012
Aici ma refeream la discursul Ex ReX in parlament.
In loc sa fie un discurs de genul:
Am 90 de ani si ce e asta, toata viata mea eu am incercat, Romania dragostea mea, eu maine mor, nu lasati Romania de izbeliste, fiti patrioti, iertati-ma ca nu am putut mai multe atat am putut eu, mergeti impreuna si iubiti-va tara, etc.
A venit cu ceva ce nu spunea nimic nou. A ratat aceasta sansa istorica pe care istoria i-a dat-o si a venit cu un discurs de om politic, in loc sa vina cu un discurs de om.
E foarte trist, sincer speram sa aiba un discurs emotional si sa-i fie iertate toate doar pentru meritul de a reimpulsiona populatia.
Saturday, 19 May 2012
A, a.
Tipul nu mai e pe ale lui bre. Faptu' ca unu' cu dementa senila cisteste ce foaie-i pune-n mina Raducu' nu spune mare lucru. Cel putin nu mie.
Sunday, 20 May 2012
Iar te iei de var'tu?
De unde stii tu ca-i senil, refuz sa cred ca e asa, se tine destul de bine.
Mosmondit si balbait a fost dintotdeauna, asa vorbeste el.
Sunday, 20 May 2012
Dupa ochi.
Sunday, 20 May 2012
Ahahaha mars in pula mea ne-ai vandut rusilor sub conditia sa-ti iei visteria-n lolvetia.
Ma mir cum de nu te-a lovit cancerul, esti muica dala cu gene centenare.
Sunday, 20 May 2012
Nuca nuntelegi tu familia. Nu a fost el, au fost matusile rosii. El nu avea nici o vina ci a luptat imbracat in fustita si calare pe-un cal de lemn.
Sunday, 20 May 2012
Nuca esti tu mai nou pe interneti sinusti sasti.
http://www.dcnews.ro/wp-content/uploads/2011/05/regele_mihai_motocicleta_60315600.jpg
http://jurnaldeistoric.files.wordpress.com/2012/03/img_0121-2.jpg
http://metropotam.ro/La-zi/2006/12/Sinaia-din-amintiri-art7359339939/mihai_avion.jpg
Sunday, 20 May 2012
da mey froid, e si ce zici tu.
numa ca el putea sa se scoata, ca oamenii uita si iarta mosnegii in virtutea faptului ca asa e oamenii.
In plus nu toata lumea stie despre chestiile astea, mai sunt si teorii, mai tolereaza.
Da daca el venea cu discursul asta a doua zi era jumate de romanie regalista.
eheheeei, daca i-ar fi scris badea Basescu discursul, cum ne-ar mai fi emotionat pe toti pana la lacrimi si mai departe.
Da nu stie el de astea, ca daca ar fi stiut sa faca un discurs patetic si viguros, ca de la un mosneag ros de ani ce vrea ca sa-si stie familia pe calea cea buna inainte sa dea coltul, duduiau ziarili, antenili, weburili si tot boborul.
Ca asta e chetia mantelegi, el nu a fost facut pentru a fi rege, cum scrie Popescu.
Sunday, 20 May 2012
Amuzanta observatia implicita ca-n schimb Base a chiar fost facut pentru a fi rege.
Sunday, 20 May 2012
Adeca?
Saturday, 17 August 2013
Pentru lulz :
http://www.reuters.com/article/2013/08/17/us-usa-cockfighting-princess-idUSBRE97G00D20130817
Saturday, 17 August 2013
Saturday, 17 August 2013
You hintin' at prostitution ? She's too fat.
Saturday, 17 August 2013
No but I'm expecting some study which demonstrates that cockfighting promotes racism, sexism, child porn & bullying, as well as smoking weed plus torrent downloading. Prostitextution is just too mainstream.
Saturday, 17 August 2013
Stuff is bad mkay.
Monday, 2 June 2014
DOCUMENT DE ARHIVA!
FIECARE ARE LIBERTATEA DE A INTELEGE CE SI CUM DORESTE !
PLACE SAU NU, MESAJUL UNUI ROMAN, UCIS DE UNII SI DE ALTII, ESTE IZBITOR DE ACTUAL DESI ESTE SCRIS IN URMA CU CCA 70 DE ANI !
Romania: problemele eterne, dar mai avem oamenii care sa-si puna viata chezas ?
Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu.
În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci.
În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă.
Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm!
RESTITUIRI:
Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)
Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba.
Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.
Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri.
Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.
Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni.
În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!
Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia
de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari.
În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.
Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale,
exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.
Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat,
în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi:
Cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.
Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public;
„concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră
şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.
Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.
Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.
Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor.
Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.
Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.
Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.
Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.
Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.
Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.
După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat.
După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi.
V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America.
Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.
Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.
Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii?
Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie.
Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.
Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia.
Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.
A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului,
acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura,
în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale
şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei,
ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.
Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.
Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.
Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.
Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.
Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunile grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată.
Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”.
Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare.
Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui.
V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele.
Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi,
pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.
Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţul moral,
a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora
şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie."
(Arhiva Istorică Centrală; fon88-221)
d Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f