Despre afaceri si gainarii

Friday, 08 October, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Zicea cineva cu mari sanse de-a fi chiar eu

Pai io am inteles perfect, doar ca turpitudinea nu-i afacere, ma intelegi tu ?

Deci, faptul ca tu esti platit sa scrii la comanda nu face din scrisul tau o afacere, face din el o gainarie. Diferenta intre afacere si gainarie este ca afacerea functioneaza in virtutea unei calitati intrinseci, aduce o plusvaloare, in timp ce gainaria functioneaza in baza unei circumstante de mediu. Ca rezultat, cu trecerea timpului afacerea tinde sa creasca si gainaria sa scada. Tot ca rezultat, gainaria nu scaleaza niciodata, afacerea intotdeauna.

Sa nu confundam planurile, zic.

Chestiunea merita aprofundata, imi pare.

O idee poate sa aiba aplicatii practice sau nu. Daca nu are, e o fantezie sau onanie sau metafizica sau ce-o fi ea. Daca are aplicatii practice, asta inseamna cu necesitate ca aplicarea ei in practica aduce niste beneficii. Altfel am zice ca "nu are aplicabilitate", ca asta este o idee inaplicabila de fapt, una care nu aduce nici un beneficiu.

Odata ce aduce beneficii, cu necesitate aduce si daune. Nu exista decit in visele prostilor chestie care n-are decit avantaje, in realitate toate, absolut toate actele aduc si beneficii, si daune.

google_haha

Din fericire, odata cu inventarea banului avem un mod simplu de-a evalua atit daunele cit si beneficiile. De exemplu, a produce o masina aduce dauna ca se consuma niste metal, si ca niste tipi ce puteau sedea acasa cu nevasta si copii tre' in loc sa se duca la fabrica sa munceasca, si diverse alte numeroase daune. In vorbirea curenta ele se numesc costuri. Da' aduce si niste beneficii, alora care o folosesc. Beneficii pe care ei sunt dispusi sa le evalueze in bani.

De fiecare data cind cineva cumpara o masina el de fapt spune "aceasta masina imi aduce beneficii mai mari decit aceasta suma de bani". Bineinteles discutia nu are in vedere un bizon neaos care nu stie de fineturi de-astea. Vorbim de un om cit de cit normal la cap.

Ei, din diferenta intre valoare si cost, intre beneficiu si dauna rezulta profitul, care masoara fix aia : cit de buna e o idee. Ideile care aduc beneficii mari cu costuri mici sunt cele mai bune. Ideile care aduc beneficii comparabile cu costurile sunt cel mult idei mediocre, iar ideile care aduc beneficii o idee peste costuri, care-s foarte mari sunt proaste de-a dreptul. Dar toate astea-s afaceri.

La prima vedere ar parea ca intre ideile ce nu aduc beneficii, pe care le-am numit dinsus inaplicabile, si ideile ce nu aduc beneficii mai mari decit costurile exista o relatie de echivalenta. Ei bine, in mare observatia e adevarata, dar exista si exceptii.

Gainariile sunt acele idei care nu aduc beneficii mai mari decit costurile, dar din orice motive ingaduie unui smecher sa incaseze o parte mai mare din beneficii suferind o parte mai mica din costuri, cu conditia sa gaseasca un fraier care sa sufere restul de costuri si sa primeasca restul de beneficii.

Practic orice idee disfunctionala se poate transforma intr-o gainarie, nu-i nici o filosofie la mijloc. Sa luam ideea de-a face focul cu bani. Dezavantajele sunt ca pierzi niste bani. Avantajele sunt ca te incalzesti. Daca gasesti pe unu' care sa-ti dea banii si nu tre' sa-i scoti din buzunar, noa, asta este, te-ai scos. Vinzi caldura la vecini. Daca tati are o colectie de reviste Playboy din anii 50 pe care-o dat o mie de dolari bucata si tu le rupi si vinzi colegilor de scoala pagina la cincizeci de bani te-ai scos, duci fetele la suc.

Dat fiind faptul ca sistemele de evaluare sunt intotdeauna subiective, e foarte usor sa construiesti gainarii. Mult mai usor, defapt, decit sa construiesti afaceri. Oricine poate, si de-aia sunt ele atit de populare printre elementele marginale ale societatii, printre cei lipsiti de educatie, printre saraci scl : nu-i cine stie ce mare filosofie, n-ai nevoie de multa intelegere ca sa coci o gainarie.

Activitatea nu se rezuma insa la ei, luati de exemplu industria fastfood. Beneficiul de-a minca fastfood este egal cu beneficiul de-a minca orice mincare : iti trece foamea. Costul de-a minca mincare normala e undeva la 5-10 dolari per masa in ingrediente, si o ora de bucatareala in timp. Costul de-a minca mincare de la fastfood e undeva la 4-5 dolari per masa pe care-i platesti cash plus undeva la o suta-doua de dolari pe care-i platesti sub forma de ingrijiri medicale, la care nu te gindesti pentru ca esti mai prostovan, asa. Fraierul compara 4-5 cu 5-10 + timp si se gindeste ca el face economie.

Publicitatea e un alt bun exemplu. In principiu, partea de comunicare cu piata e o afacere, aduce niste beneficii reale (comunica unor cetateni posibil interesati existenta unui produs ori a unei solutii utile lor). Daca nu exista publicitate posibil ca noi prin Romania sa nu fi aflat nici in 1992 ca ce-i ala un robot de bucatarie, de exemplu. Pe de cealalta parte, este si o componenta de gainarie, care consta in a convinge fraieri sa cumpere chestii care nu-i ajuta cu nimic.

Ca regula generala, orice activitate umana care atrage un mare numar de aspiranti contine si o componenta sanatoasa de gainarie, ca altfel nu s-ar inghesui acolo prostimea (care stie cumva asa, subconstient ca numa' aia poate). Deci, erau la moda facultatile de drept acum citiva ani ? Ghici de ce. Ca drept garantat nu cunosc toti aia de-au absolvit la ele.

Ei, aici urma un paragraf in care sa explic ca degeaba te tii de gainarii, e ca si cum ai incerca sa cladesti din chirpici, da' tocmai ce-am realizat ca o buna majoritate din casele din tara asta sunt cladite fix din chirpici, lipit cu scuipat. Stiti cum se face chirpiciul apropo ? Da, cu balega.

Asa ca io ce sa mai zic, nu va faceti probleme, e o conspiratie a vestului pe care l-am aparat noi cu Marele Zid de Chirpici ca sa-si poata ei construi catedrale. Spor.

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

4 Responses

  1. Pai da, componenta aia de gainarie din publicitate vine din strafundurile marketingului si pompeaza spre creerea de false nevoi. Nu e greu de evitat si culmea, la nivel micro o face chiar si Gigelul de rand.

    Problema e ca efectele publicitatii in timp sunt ca efectele vantului in desert (Luke Sullivan, sa-i dau omului credit). In prima faza nu observi mare lucru dar dupa o zi s-a schimbat cam tot peisajul dunelor. Cam asa si aici : Vezi prostia, o ignori. Colegul tau mai slab de inger vorbeste ca si-a luat...te mai gandesti. Vezi ca se face trial in supermarket => hmmm ? Vezi un ditai wobblerul cu promotie la raft...deja ti-ai luat vreo trei, ca sigur e bun !

    Desigur, ideea ca publicitatea ar putea determina o reactie cauza si efect a disparut pe undeva prin anii 70' in publicitatea mare desi a ramas si acum in capul publicului roman. Mentalul uman e mult mai subtil. E suficient sa-ti bage in cap o idee fixa sau o simpla mentiune ca actiunea sa decurga in timp de la sine - daca gaseste teren propice.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 9 October 2010

    Lasa ma, noi avem internet masurabil (lmao), si am luat, in urma unei mature judecati a celor doi neuroni din cinci capete decizia strategica sa vindem CPA. Dupa care nu intelegem de ce munca noastra se vinde la centi per dolar si organizam seminarii sa-i mai invatam si pe altii cum sa-si asigure falimentul. Sunt perfect edificat cu mintalul romanesc pe teme de-astea, ca pina la mental mai are.

    E frumoasa metafora cu vintul in desert, dar ma tem ca-i doar o idee de vinzari, altfel goala. Tehnologia, si nu publicitatea e vintul ala in desert. "Nimeni nu are nevoie de 4kb" si respectiv "Nu intelegem cum s-ar putea vinde mai mult de 5 calculatoare in intreaga lume" sunt ideile mintilor de publicitari. Uita-te cum a suflat vintul masinii de calcul si ce-a facut din peisaj, uite ce-au facut telefoanele mobile, alta inovatie care a trebuit sa se lupte cu marketing-ul, chit ca acuma toti advertiserii se bat pe conturile lor, ca-s cele mai grase.

    Deci hai sa fim baieti cinstiti si sa recunoastem ca publicitatea e un mare efort creativ care la nivel micro nu conteaza dar in schimb la nivel macro nu conteaza.

  3. Pai n-a facut nimic din peisaj. Digitalul a crescut monstruos pentru ca apoi sa scada si sa se integreze normal intr-o campanie. Cine s-a putut adapta bine, cine nu...tre sa scrie cineva si posterele alea de la Romana, nu :P ?

    Nu uita ca pe-afara inca exista piete de Dial-up !

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Saturday, 9 October 2010

    Exista in SUA, care aveau o retea de telefonie foarte bine pusa la punct si atunci au intirziat adoptarea de telefonie mobila.

    Zici tu ceva cu posterele de la Romana. Apropo, am primit odata demult o citatie si pe dosul comunicarii era scris JOS BASESCU intr-o mina nesigura. Nu-mi dau seama daca era ceva act de civism al vre-unui functionar de la triajul Postei sau vre-o babuta amabila din vecini scrisese si ea o opinie pe-un colt de hirtie la dispozitie... acum imi pare rau ca n-am pastrat-o.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.