Ce-s alea nise

In articolul despre timbre, care de fapt nu-i despre timbre, asa cum imi sta in obicei, vorbeam despre despre nise "reale", asa in trecere - cum imi sta in obicei. Proaste obiceiuri, recunosc, voi sa fiti sanatosi, sa scrieti neted, frumos si interesant. Da' toate trei, dimpreuna.

Mentiunea respectiva a creat un pic de agitatie pe mail, pentru ca pana la momentul respectiv pozitia mea pe tema parea cel putin sa fie ca nici macar notiunea nu-i intemeiata, ce discutii practice. Ori a trece de la "nu exista elefanti" la a vorbi de "adevaratii elefanti" presupune ceva miscari prin cerebel, care se cer, bineinteles, documentate.

Sa documentam deci, si-n public. In primul rand, nu cred, subiectiv, ca mi s-a modificat opinia neaparat. Poate ca m-am exprimat atunci mai apasat decat se justifica, lasandu-ma dus de prosteala generalizata din mediul online.ro pe tema. Intre septezeci de pitici care se joaca zglobii cu cocoloase de hartie igienica pe care le numesc "elefanti" a racni din toti plamanii "Nu exista elefanti!" este, pana intr-un punct, o reactie scuzabila. Ca nici nu exista, in sensul ca nu-s.

Indiferent de chestia respectiva, hai sa procedam pozitiv, documentand ce sunt ei de fapt, elefantii astia, lucru pe care probabil trebuia sa-l fac de la bun inceput. Deci, o nisa este o minoritate de oameni care are un interes profund pentru o tema marginala.

E o definitie, si toti termenii sunt importanti. Sa ne ilustram cu exemple. Fie adevarata nisa "filatelie", la comparatie cu falsa nisa "masini". In ce priveste filatelia, persoanele interesate constituie o minoritate. Intrand intr-un bar, mergand pe strada, in autobuz sau la cinematograf, sansele de-a interactiona cu un filatelist sunt mai mici decat sansele de-a interactiona cu un nefilatelist, pentru orice interactiune data. In ce priveste masinile, persoanele interesate constituie o majoritate. Intrand intr-un bar, mergand pe strada, in autobuz sau la cinematograf, sansele de-a interactiona cu un masinist sunt mai mari decat sansele de-a interactiona cu un nemasinist, pentru orice interactiune data.

Aceasta prima diferenta este importanta pentru ca traseaza niste limite tari ale interactiunii comerciale. Daca eu vreau sa vand masini, pot proceda la a deschide discutia despre masini cu orice persoana intalnita. Daca insa vand efecte filatelice, nu pot, ca n-are rost : in cele mai multe zile nu voi intalni poate nici o singura persoana interesata. Lucrurile nu se opresc aici : data fiind majoritatea celor interesati de masini, imi pot permite sa afisez bannere in autobuz, sau reclame la cinema, stiind clar ca voi atinge cu ele oameni interesati de produsul meu. De-acolo incolo e doar o discutie de cat de multi, si cat de mult imi renteaza. O discutie cantitativa, deci, si nu calitativa, care se poate regla din bugete. Nu la fel stau lucrurile in cazul filateliei : e perfect posibil sa nu ating absolut pe nimeni interesat. O problema calitativa deci, si nu cantitativa.

Asta inseamna ca in raport cu marketingul produselor de filatelie exista niste bariere pe care marketingul altor produse nu le intalneste. Boon, retinem, si trecem mai departe. Interes profund, zice definitia. Un vanzator de masini va fi familiarizat cu expresia "ce trebuie sa fac ca sa va pun in masina asta astazi ?". Fac orice, cu alte cuvinte, clientul este stapanul. Pentru ca-i familiarizat cu expresia cealalta, expresia lui George Costanza : "I'll walk out of here right now!". Pe scurt, interesul consumatorului de masini e superficial, si munca revine marketerului. Se construiesc salonuri auto, se aduc pitipoance in chilotei sa-si framante tatele pe capota masinii, se distribuie apa minerala gratuit, se munceste frate, nu gluma.

Pe de cealalta parte, daca consumatorii ar avea un interes profund, atunci ar plati ei din banii lor producatorii de masini sa ii bage in seama, le-ar cumpara revistele, chiar daca se publica cu mari intarzieri doar ca sa-i sustina, ar fi in stare de tot soiul de comportamente de suport la care bietul vanzator de masini nici nu viseaza. Retinem.

Si ultimul, tema marginala. Oricand gasiti oriunde o persoana dispusa sa afirme, pana la proba contrarie, si uneoriu chiar si dupa, ca-i expert in ce priveste masinile. Rar veti gasi o persoana care sa afirme ca-i expert in ce priveste timbrele. Pentru ca masinile sunt o tema centrala, iar timbrele o tema marginala. Retinem si asta.

Si-acu sa vedem ce-am retinut. In ce priveste succesele pe internet, nisele reale au niste avantaje clare si apasate. In primul rand, vanzatorii nu au multe cai alternative de-a strange consumatorii si-a le vorbi. Nu-i pot atinge cu bannere stradale, nici cu reclame la radio sau la tv. Singura cale reala care le ramane e prin intermediul internetului, ca audienta autoselectata. Asta confera proprietarului de site de nisa un avantaj, acela de-a fi gatekeeper, avantaj pe care proprietarii de situri despre masini sau despre tampoane intime nu-l au, ca-l tin televiziunile pentru ele.

In al doilea rand, profilul low-cost al consumatorului de nisa, dispus mai degraba sa te plateasca ca sa existi, decat sa-ti ceara cine stie ce avioane, se muleaza perfect pe profilul low-capital al antreprenorului de internet, care nu si-ar permite cine stie ce avioane, oricat de ieftine ar fi ajuns pitipoancele in chilotei in zilele noastre. Si-n fine, in al treilea rand, lipsa de concurenta implicita in discursul social da ocazia antreprenorului sa se instituie ca autoritate mult mai repede si mult mai usor decat ar reusi un analist politic, un "expert" in arta seductiei sau alti tristi de-acelasi fel.

Deci da, exista nise. Dar ele nu-s nici "muzica", nici "moda", nici "monden", nici "culinar", nici "masini" si nici alte tampenii mainstream care se numesc in mod absolut inexplicabil "nise" in patria noastra.

Ne-am inteles ? Noa, foarte bine. Treceti la treaba.