Ce este legea ?

Sa incepem citind din dictionar, ca o buna indicatie a ceea ce legea nu este, ca la utilizari pozitive nu se preteaza dejectia pompos numita "explicativa".

LÉG//E ~i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependenței, interacțiunii și legăturii dintre fenomenele realității. ~ile naturii. ~ea conservării energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ și apărat de puterea de stat. ♢ După ~ în mod legal; legitim. În baza ~ii conform prevederilor legii. 3) Regulă obligatorie; obligație. 4) înv. Credință într-o divinitate; religie; confesiune; cult. ♢ Pe (sau pre) ~ea mea pe cuvântul meu. 4) Tradiție, obicei consacrat. ♢ Cum e ~ea așa cum se obișnuiește; așa cum e obiceiul. [G.-D. legii] /

Ei bine, sensul al doilea nu exista.

V-au frapat poate, din partea unui individ care se identifica ba drept conservator ba drept liberal anumite atitudini cu groasa tenta anarhista, ca de-un exemplu

Ce lege ? Pe cine intereseaza ce zice o lege care zice ea ca n-am voie sa-mi apar casa de niste apucati ? Faptu’ ca-i lege nu-i da putere asa, in virtutea inertiei. Proprietatea si drepturile naturale vin inaintea oricarei conventii, si prin asta inaintea oricarui stat, si prin asta inaintea oricarei legi. Nu se poate da o lege care sa-ti interzica sa te aperi. Cine crede c-o dat asa o lege se afla, prin insasi chestia asta, in afara legii, simplu si-adio. Si daca incearca sa-si impuna autoritatea abuziva in contra drepturilor mele, pai facem insurgenta, nu-i problema, s-aflam care pe care.

Bun, parca incep sa se aglomereze tensiunile, sa ne facem o lista sa nu le pierdem din vedere. a) Cum adica sensul 2 nu exista ?! b) ce-i aia conservator-liberal ? c) cum adica legea nu primeste putere in virtutea "inertiei" ?!

Ultimul citat, care ne va si permite sa ne apucam sa dezlegam. Zice Paul Tita

Fără reglementare, nu putem vorbi de piaţă, ci despre junglă. A ce îţi seamănă mai mult piaţa politică românească: a piaţă liberă sau a junglă? Când vorbeam de reglementare, mă refeream la texte cu caracter constituţional chiar, care să stabilească în mod clar prevederi împotriva monopolului politic şi a practicilor monopoliste în politică, precum şi să fundamenteze etic politica.

Ei bine, nimic mai fals. Romania anilor 1980 era un stat cu inalt grad de reglementare, codificat pina in maduva, unde se ajunsese ca si discursul privat si cvasi-privat sa fie aspru normat (ai grija cui spui bancuri si cu cine), un nivel de reglementare atins poate de Japonia feudala. Ce era Romania anilor 1980, piata libera sau jungla ? Nu, nu incerc sa imi bat joc de voi cu intrebarea asta, cel putin nu mai mult decit intentioneaza sa-si bata joc de mine propunatorul reglementarii ca panaceu.

In Germania lui Hitler mi se pare ca reglementarea avea un grad ceva mai inalt decit atinsese in America. Nu "America lui Roosevelt", chiar daca el era presedinte. In Russia lui Stalin, a lui Hrusciov si-n Ungaria lui Andropov si asa mai departe idem, reglementarea atinsese peste tot saturatia ba chiar trecuse de ea. Ei, cum erau locurile astea, economii de piata sau jungle ?

Cum este tara in care un director in minister se intilneste cu un poet pentru a schimba cartuse de tigari pe casete cu pornografie, toate aduse la contrabanda, si ajunse in mina lor urmaind intortocheate filiere, drumul furnicilor ? Piata libera sau jungla ? Cum este locul in care nu stii de unde iti vei gasi urmatoarea bucata de sapun, de unde iti va veni urmatoarea friptura, cum "vei rezolva" un plin de benzina ? Este ea economie de piata sau jungla ?

Problema principala in discursul parapolitic al preopinentului este confuzia intre reglementare si lege. Functia de reglementare a legii, pe care mintile putine ale birocratilor o percep drept singura functie a legii, si de aia nu spun "lege" ci "act normativ" nu exista. Este imaginatie pura, cam ca si capacitatea curativa a apei sfiintite.

Legile nu se nasc dintr-o "nevoie", perceputa subiectiv de un grup mai mare sau mai mic de oameni. Uite eu de exemplu am nevoie sa injumatatim gravitatia. Dati o lege ?

Legile se nasc dintr-o realitate. Actul legiferarii este cercetare, exact in acelasi fel si exact prin aceleasi metode prin care se cauta si se gasesc legile fizicii, chimiei sau matematicii se cauta si se gasesc si legile societatii. Cercetare.

Restul, partea narativ-creativa, "actele normative" au toate exact aceeasi valoare, putere si importanta ca si Legea Injumatatirii Gravitatiei. Adica nimic, deloc, niciodata.

Deci in ce priveste c) legea nu primeste putere in virtutea inertiei, si nici in virtutea semnarii ei, cu oricita ceremonie de oriciti importanti. Legea are putere, daca are, dintotdeauna. Iar daca n-are, nu are, si nu va avea niciodata, indiferent. Indiferent de ce ? Indiferent de orice.

Ne-a mai ramas ciudatenia din b. Ei bine, eu nu sunt neaparat si direct nici liberal nici conservator nici nimic altceva in sensul in care practica oamenii categoriile astea, de identificare cu grupul, eu sunt stelist deci tin cu Steaua si cind joaca prost. Nu multumesc. Ca atare, apar drept liberal ori de cite ori ma impotrivesc legiferarii. Sigur, eu ma impotrivesc legiferarii in virtutea observatiei simple ca actul normativ propus nu are, de fapt, forta de-a fi lege. Ceilalti se impotrivesc de dragul unor libertati, sau din alte motive ale lor proprii, care pot uneori la o analiza mai atenta sa fie reduse la cauza mea, si alteori nu pot. Pe mine nu ma intereseaza.

Tot la fel, apar drept conservator cind ma opun modificarii legii, in virtutea faptului ca legea respectiva nu-i simplu act normativ, ci are taria sa ne dea peste degete daca ne punem cu ea. Ceilalti care se opun de dragul unor traditii, sau cu exemple istorice, sau din alte motive ale lor proprii, care pot uneori la o analiza mai atenta sa fie reduse la cauza mea, si alteori nu pot. Nici asta nu ma intereseaza.

Cam asta-i toata povestea. οὐ γὰρ μήποτε τοῦτο δαμῇ, φησίν, εἶναι μὴ ἐόντα