Alan Greenspan si criza
Acum cateva zile, o comisie a Congresului SU s-a intrunit pentru a analiza cauzele si desfasurarea crizei care mai ca le-a gusuit economia, si eventual, cine stie, a trage ceva invataturi de-acolo. Chestiunea a durat si inca mai dureaza, cu obisnuitele basini trase si impinse cu gura care fac deliciul oricarui politician adevarat si esenta activitatilor oricarei structuri de alesi.
Exista insa, pentru scufundatorul rabduriu, si cateva perle in acest ocean, una dintre ele fiind marturia lui Alan Greenspan, fost director al FED pentru aproape douazeci de ani. Ajuns la o varsta respectabila (84), implinit profesional si intelectual, acest om, care-a fost, pe cand era inca la varsta adulta, unul dintre cei mai buni economisti ai lumii, si poate chiar cel mai bun din generatia lui (global vorbim, nu la nivelul SU) nu mai prea are astazi ce pierde. Aceste doua elemente impletite imi par suficienta recomandare pentru orice s-ar putea intampla sa aiba de spus pe teme de finante sau economie.
Aveti mai jos transcrierea tradusa in limba romana a interventiei introductive in fata comisiei parlamentare. Daca intelegeti limba engleza, puteti urmari dezbaterile pe arhiva C-Span, aici si aici.
-
Domnule presedinte, va multumesc foarte mult. Buna dimineata, d-le Thomas si membri ai comisiei. Vreau sa va multumesc pentru ocazia de a-mi impartasi opiniile asupra unor chestiuni importante, la care se face referire in invitatia pe care mi-ati adresat-o, de-a aparea astazi.
Asa cum am observat in raspunsul scris, in timp ce radacinile crizei au fost globale, totusi pachetele de ipoteci securizate au fost fitilul care a aprins criza. Pasul aprecierii valorilor imobiliare a fost cu precadere accelerat incepand cu sfarsitul anului 2003, prin securizarea accentuata a ipotecilor sub-prime si Alt-A, hartiile de valoare astfel obtinute gasindu-si cumparatori intre granitele tarii si dincolo de ele, multi dintre ei incurajati de evaluari de risc oficiale grosier cosmetizate.
Cresterea de cerere pentru hartiile de valoare bazate pe ipoteci a fost semnificativ propulsata de Fannie Mae si Freddy Mac, care erau impinse de Departamentul Locuintelor si Dezvoltarii Urbane si de catre Congres sa extinda finantarile oferite pentru locuinte.
De-a lungul anilor 2003 si 2004, cele doua au absorbit impreuna aproximativ 40% dintre hartiile de valoare bazate pe ipoteci cumparate pentru pastrare (spre deosebire de tranzactiile speculative, n.Tr.). Enormitatea acestor tranzactii n-a fost recunoscuta pana cand Fanny Mae, in septembrie 2009 si-a reclasificat o mare parte dintre hartiile de valoare bazate pe ipoteci de la statutul de Prime la cel de Sub-Prime. Efectul acestor cumparari a fost sa absoarba 40% din oferta de pe piata din prima, lasand restul de 60% sa acopere cererea din tara si din strainatate.
Ca rezultat, dobanzile platite pe ipoteci au cazut in comparatie cu bonurile de tezaur pe 10 ani, exacerband cresterea preturilor bunurilor imobiliare, care in acei ani erau in principal fixate de ratele dobanzii la ipotecile pe termen lung.
Am avertizat asupra consecintelor acestei stari de fapt, inclusiv prin marturii in fata Comitetului asupra Bancilor al Senatului in 2004, si am recomandat explicit sa se limiteze abilitatea Companiilor Sponsorizate de Guvern (precum Freddy Mac si Fannie Mae, n.Tr.) de a se finanta prin imprumuturi, si de asemenea de a cumpara in scop de investitie hartii de valoare, atat bazate pe ipoteci cat si de alta natura. Sunt in continuare de aceasta parere.
Piata tranzactiilor cu bunuri imobiliare finantate prin ipoteci sub-prime a crescut rapid in Statele Unite, ca raspuns la cerere, din partea investitorilor, a CSG si a altora. De-a lungul multor ani aceste tranzactii fusesera un mic dar eficient apendice al pietei mai largi a tranzactiilor finantate prin ipoteci, constituind in anul 2000 mai putin de 2.5% din totalul acesteia. La acel moment, aproximativ 70% din imprumuturile sub-prime se bazau pe ipoteci cu dobanda fixa, si mai putin de jumatate fusesera securitizate (adica re-impachetate si vandute mai departe ca hartii de valoare, n.Tr.) si foarte putine se regaseau in portofolii in afara Statelor Unite, daca se regaseau defel.
La inceputul anului 2007 practic toate subscrierile sub-prime erau securitizate, si totalul ipotecilor sub-prime contractate depasea valoarea de 900 de miliarde de dolari, o crestere de peste 600% fata de sfarsitul anului 2001.
Dezechilibrele dintre cerere si oferta de pe piata au stimulat subscrierile de ipoteci noi, care au sapat mai adanc in potentialul fundamental limitat de subscriere al acestui tip de ipoteci, oferind o varietate larga de produse exotice. In general, aceste produse micsorau artificial costurile lunare ale subscrierii unei ipoteci, astfel expunand segmente pana atunci neglijate de clienti cu coeficienti inalti de risc, care in principiu nu isi puteau permite sa cumpere o casa.
Ca rezultat, standardele procesului de inscriere a ipotecilor sub-prime s-au deteriorat rapid, si ipotecile sub-prime noi s-au inmultit in 2005 si 2006 la o bula constituind 20% din toate ipotecile contractate in Statele Unite in scopul cumpararii unei case, aproape triplul ponderii lor in 2002.
Cresterile exagerate ale preturilor imobilelor s-au datorat ratelor dobanzilor, dar nu ratelor dobanzii overnight, pe care le fixeaza bancile centrale, ci ratelor dobanzilor la ipotecile pe termen lung. Din 2002 si 2003 devenise clar ca aceste din urma dobanzi se decuplasera de la legatura lor traditionala cu dobanzile aflate sub controlul bancii centrale.
In 2002 mi-am exprimat ingrijorarea, in fata Comitetului Federal al Pietei Libere, notand ca extraordinarul boom imobiliar, finantat prin cresteri semnificative a datoriilor garantate cu ipoteci nu poate sa continue indefinit. Si totusi a continuat, in pofida unei strangeri sustinute a politicii monetare, care a inceput in mijlocul anului 2004. Pe langa strangerea politicii monetare si avertizarea asupra riscurilor CSG, FED si-a exercitat atributiile in supravegherea riscurilor asupra consumatorilor, conform legii pentru Protectia Valorii in Proprietatile Imobiliare Personale precum si conform autoritatii sale de supraveghere in general.
In anul 2000, Consiliul Director al FED a organizat audieri in intreaga tara, asupra implementarii autoritatii PVPIP (HOPE, Home Owner Equity Protection in lb engleza in original, n.Tr.), in ce priveste interzicerea anumitor practici, inbunatatirea comunicarii unor date, si educarea consumatorilor. De atunci incolo am adoptat reguli care coboara stacheta pentru recuperari via PVPIP si cresc protectia consumatorilor, incluzand limitari asupra flipping-ului (practica prin care case vechi sunt cumparate cu destinatia de locuinta de familie, reconditionate si apoi vandute, populara pentru un segment de intreprinzatori care realizau astfel o activitate comerciala evitand insa canalele obisnuite pentru activitati comerciale, n.Tr.), ratele in balon (practica de a acorda rate subevaluate in primii ani ai unui contract de ipoteca, care apoi cresc semnificativ, depasind capacitatea de plata a imprumutatului, n.Tr.) si vanzarea de asigurari cu o singura plata.
Mai in general, FED a monitorizat cu atentie piata sub-prime, si a modificat regulile pentru a satisface dificultati pe masura ce acestea evoluau. In martie 1999, FED a emis primul ghid inter-agentii (se refera la agentiile guvernului SUA, n.Tr.) asupra imprumuturilor sub-prime, care trata o varietate de riscuri asociate pietei sub-prime, incluzand importanta evaluarilor corecte, si nevoia pentru dovezi asupra veniturilor clientilor si altor chestiuni.
In octombrie 1999, in 2001 si in 2004, FED a emis ghidul TAILED, discutand numeroase caracteristici ale imprumuturilor care s-au gasit de curand in atentia publica, incluzand penalitatile la plata anticipata, subevaluarea ratelor in perioada de gratie, si imprumuturile cu participare de capital redusa pentru clienti. Sumarul acestor initiative se gaseste inclus alaturi de declaratiile scrise.
Supervizarea agentiilor federale care se ocupa de banci, inclusiv a FED, este un motiv important pentru care bancile, si companiile asimilate bancilor nu au fost intre subscriitorii unui procent semnificativ de ipoteci noi in categoriile care se gasesc in controversa astazi, acestea provenind de la institutii neafiliate si neasimilate bancilor, care nu se gasesc sub autoritatea agentiilor care supravegheaza sistemul bancar.
Criza recenta subliniaza niste mesaje importante, cu privire la ce poate si ce nu poate face un organism de supraveghere. Evaluarile supraveghetorilor au inregistrat pana acum o trista istorie a insucceselor cronice. Istoria ne invata ca supraveghetorii nu pot identifica momentul la care va apare o criza, precum nu pot anticipa domeniul in care se va manifesta, precum nici cat de importante pagubele si influentarile negative reciproce vor fi. Supraveghetorii nu pot sa foloseasca in mod eficient pozitia lor de forta pentru a gestiona preturile bunurilor, si nu isi pot modifica politicile si regulile ca raspuns la modificarile preturilor bunurilor. De asemenea, supraveghetorii nu pot sa elimine posibilitatea crizelor viitoare.
Ceea ce supraveghetorii pot face este sa promulge reguli care previn anumite dezechilibre, si care fac sistemul financiar mai robust in pregatirea unor socuri inerent imprevizibile.
Asemenea reguli vor proteja automat, si fara de a depinde de previziunile elementului uman, implicit expus greselii. Concret, sustin ca imperativele principale de-aici inainte trebuie sa fie : 1) Provizioane de risc si de lichiditate crescute pentru banci si 2) Cereri semnificativ crescute de garantii colaterale pentru toate tranzactiile de hartii de valoare, indiferent care sunt institutiile care tranzactioneaza. Avem de asemenea nevoie de o mult mai agresiva aplicare a legilor privind responsabilitatea pentru frauda si reprezentare falsa decat am avut in ultimele decade.
Daca capitalurile si garantiile colaterale sunt adecvate, si pedepsirea minciunii este ascutita, pagubele vor ramane strict in sarcina detinatorilor de interese comerciale care cauta beneficii exceptionale, si in proces se expun riscurilor si pagubelor exceptionale. Platitorii de impozite nu se vor mai gasi expusi riscurilor, si institutiile financiare nu vor mai fi capabile de-a privatiza profiturile si-a nationaliza pagubele.
Multumesc comisiei pentru oportunitatea de-a oferi aceste ganduri, si va astept intrebarile.
PS. Ca o curiozitate, tatal lui Alan Greenspan, Herbert, era evreu de origine romana. Iar mama idem, dar maghiara. Practic Ardeal Greenspan.
Saturday, 10 April 2010
it's hard to say i'm sorry, dar nu i-ar pica coroana daca ar fi sincer si si-ar pune cenusa-n cap pentru partea lui de vina.
nu-i vorba, are merite destule, a tinut dobânzile scazute atunci când a trebuit ( dupa 11 septembrie, de pilda), si tot scazute le-a tinut atunci când bancile incepusera deja sa faca trafic cu "pachetele" lor obscure si sa parieze la bursa impotriva propriilor clienti.
atunci au existat voci in Congres care au scâncit cuvântul "control", dar Mr.Greenspan here a considerat ca nu e cazul.
dobânda scazuta e o treaba buna, dar nu si atunci când bancile nu mai stiu ce sa faca cu banii de multi ce is, ca uite ce iese.
sa nu mai vorbim de Goldman Sachs, care si-a coafat-frizat pierderile prin Grecia si aau iesit pe cealalta paarte cu frizura intacta, pe când grecii...
Saturday, 10 April 2010
Sincer, nu cred c-o are.
Tot ce-ar fi putut practic face ar fi fost sa interzica pur si simplu securizarea, chestie pentru care i s-ar cere sa stie dinainte viitorul. Eu de exemplu nu vedeam ca aici ar putea duce procedeul, acum zece ani. Ma gandesc sa-l injure aia care vedeau, desi nu stiu sa fie cinci oameni, nici macar trei, afara de Volcker care altceva nu vede oricum, si-n rest Vadim Tudori de toate felurile. Dar in fine, fie atunci ca aia care stiau acum 10 ani ce va fi peste 10 ani sa-i reproseze. Eu nu ma numar. Si chiar daca ar fi incercat, sa vezi atunci scandal contra abuzurilor balaurului.
Dobanzile overnight chiar n-au nici o treaba in criza, nu de-acolo incepe si nu de-acolo se termina. Daca in 2005 taia robinetul ala rezultatul net asupra sp si alt a resecurizate ar fi fost de ordinul procentelor, dar ar fi adus completa gripare a altor sectoare ale economiei, si cel mai probabil ar fi pornit marele unwind al deflatiei acumulate in Japonia. Cred ca iesea mai rau per total, cu un ordin de marime.
Aventura GS in Grecia nu-i structural diferita de modul in care bancile americane fac in mod traditional bani peste hotare. Te-ai intrebat cum se face ca nu exista mai nici un fel de banca din sua activa in Romania ?
Saturday, 10 April 2010
Isarescu nu-i Greenspan, dar nici nu-i deosebeste tare mult.
America e cea mai mare gradinita de copii din lume, de parca n-ai sti! Intre erou si scape goat e anonimatul, iar ei sunt dresati de mici sa vrea extraordinarul.
dar sa nu divagam :)
Greenspan, ca uber-bancher si "tata" bancilor americane, cu joarda in mâna>>>> el trebuia sa vada ca balonul de sapun se va sparge si sa ia masuri din timp, doar avea si puterea, si instrumentele. n-a facut-o, i-a avertizat numai. blând.
n-ajunge!
Saturday, 10 April 2010
Aveam de gand sa adaug un pies la articol de la inceput, da' mi-am uitat. Adaugat acu'.
@kokofifi Discutabil. Hai sa ne jucam un joc, Finante si Politici Monetare (FPM, da' am scris explicitat sa nu se interpreteze gresit.) Deci, propune tu masuri concrete la nivelul anilor 2000 ? 2005 ? pe care le putea lua, si eu iti spun ce-ar fi iesit probabil.
Saturday, 10 April 2010
jocurile tale is distractive numai pentru tine, Trilemoi :p
hai sa-ti propun eu un joc: considera ca m-ai convins, Greenspan e curat ca lacrima / in masura in care un om de calibrul lui poate fi curat.
p.s. si ni-l arogam si pe asta, vad, ca pe tanti Albright si pe toti cei care ne convin
Saturday, 10 April 2010
Awww koko no wants ta pleeeei ?!?!
Dracu-l stie daca-i curat au ba, in vorbele favoritului tau Lese, "Hir-or popi si preutese, si bancherite din cele-alese". El stie. Dar eu stiu despre mine ca n-am cu ce-l trage de maneca, si asta-i cam tot ce poci spune.
Asa cum limba romana are vocatie universalista, si gandirea romanului. Ni-i arogam pe toti, nu facem exceptii din ce-am vazut.
Saturday, 10 April 2010
noa,noa, ca Lese era al tau, nu al meu!
(si când koko no wants ta pleeei she sez 'screw you guys, i'm going home', si-si mai ia si jucariile cu ea :p:p:p )
Saturday, 10 April 2010
Koko and Lese sittin in a treee
:p ala-i adica de la dat cu limba ?
Saturday, 10 April 2010
mogariu!
Saturday, 10 April 2010
De GE Bank ai auzit ? Da de Citi ?
In rest ne aflam intr-un moment critic din evolutia istorica echivalent cu industrializarea.
Eu cred ca impozitarea echivalenta cu industria/serviciile a veniturilor produse pe cale financiara ar putea echilibra bugetele in pas cu nevoile societatii moderne.
Saturday, 10 April 2010
@Dr.A De Citi am auzit si m-am cracanat de ras. Ia scrie-ti tu un cashier cheque de la Citi in New York si mergi cu el la "Citi" de Dambovita sa vezi ce se intampla. Dupa care suna la NY sa-i intrebi daca s-or tampit, si inregistreaza-ti partea unde iti explica ca astia din Romania sunt pur si simplu niste utilizatori sub licenta ai numelui, cu care ei n-au de altfel nici un fel de legaturi. Ca eu eram prea uimit.
Cu GE n-am idee care-i treaba, dar imi pare ca au o prezenta absolut minora spre neglijabila.
Saturday, 10 April 2010
La rest : dificila tema, nu in ultimul rand pentru ca expertii au o pozitie de negociere mult mai buna decat statele. Cine stie face bani pe pietele financiare are de ales intre 50 sau 60 de state, si poate pleca in cinci minute. Din acest punct de vedere (al libertatii, ca patronu' de fabrica mai greu muta fabrica) situatia nu-i deloc similara.
S-a incercat de multe ori de-a lungul istoriei teoria ta, cel mai notabil in Spania anului 1492. Rezultatele au fost intotdeauna aliniate cu observatia zisului Bayazit din acelasi an : "Cum puteti spune ca Isabela si Ferdinand sunt niste monarhi intelepti, cand isi saracesc tara si ma imbogatesc pe mine ?"
Saturday, 10 April 2010
``Avem de asemenea nevoie de o mult mai agresiva aplicare a legilor privind responsabilitatea pentru frauda si reprezentare falsa decat am avut in ultimele decade. ``
OHOHOOOOOOOOO ! Si la ei dar si la noi. Sau mai ales.
In rest, cei care nu aveti treaba maine pe la 10 dimineata sa va uitati la PROTV, vine tatucul FMI sa ne explice de ce avem peste 70 miliarde datorie.
Saturday, 10 April 2010
Pardon, e vorba de Jeffrey Franks, trimisul din Romania.
Saturday, 10 April 2010
Pai de exemplu chinezii care s-au legat de dolar si nu-i lasa pe americani sa-si devalorizeze valuta sunt un exemplu de cum pot fi guvernele care conteaza stranse de coite. Altfel, trimite-i tu pe GS sa faca bani din tranzactii prin Congo si Niger daca nu le convine.
Sunday, 11 April 2010
@Marian S Pentru ca traim la nivel vestic si muncim in continuare la nivel sovietic.
@Dr.A E un exemplu chiar bun.
Sunday, 11 April 2010
@ Mircea Popescu: gresesti profund. VREM sa traim la nivel vestic, gandim la nivel sovietic iar unii chiar muncesc la nivel vestic pentru a fi rasplatiti la nivel ... minim. O mina de profitori ne baga adinc laba in buzunare.
Rezultatul ? O societate de tip America Lat(r)ina a anilor 70, 80. Din pacate acolo ne situam, lasati dracului visele occidentale deoparte. Revolutie de emancipare am avut, capitalism salbatic avem, mai trebuie un pui de dictatura (care se pare ca se coace) si abia apoi ne maturizam.
L-as stringe de gat pe Brucan, a fost prea optimist.
Sunday, 11 April 2010
O fi, mei, ca prea cu foc zici.
Da' nu cred.
Monday, 12 April 2010
Duminica la 10 am stat sa-l vad pe mister Franks. Au incercat sa-l bage in corzi ziaristii cu niste intrebari bune dar a raspuns mai abitir ca un politician.
Pe romaneste: am belit-o.
(e posibil sa fie emisiunea la ei pe site, nu stiu, dar merita vazuta)
Monday, 12 April 2010
Pai o raspuns ca o piarizda care-si stie face meseria. Ceea ce si este. N-ar fi rau dac-ar lua si-ale noastre niste notite.
Fie si numa cat sa-nteleaga de exemplu ca labiile nu-s nici importante nici necesare-n bransa. Ma rog, nu alea taiate de-a lungu'.
Monday, 26 April 2010
cand se vorbeste despre criza financiara globala ca fiind produsul nu stiu carei erori de management bancar (precum creditarea suboptimala) mi se pare ca asist la o vanatoare de vrajitoare. pot fi de acord, la o adica, ca alaiul vrajitoarelor apare din neant atunci cand problemele dau tarcoale cetatii, dar de unde ideea ca vrajitoarele sunt de vina pentru problemele aparute?
acordarea imprumuturilor riscante (mai pe sleau, proasta creditare) nu e decat epifenomenul cupiditatii la care societatea de consum ne impinge, direct proportional cu venitul fiecaruia. sigur ca bancherii au, cel putin teoretic, menirea si mijloacele de a pune o frana cupiditatii altora prin limitarea accesului acestora la bani.
insa aceasta e o masura cu dus si intors, pentru ca interdictiile au efectul pervers de a amplifica dorinta pentru fructul oprit, impingand astfel cupiditatea la apogeu - cel putin, atat timp cat banul ramane inca accesibil, pentru ca limitarea prea drastica a accesului la bani e intotdeauna contraproductiva, sfarsind prin a obliga omul la schimburi simbolice de alta natura decat moneda.
pentru a mentine banii in flux si oamenii inhamati la lucru e necesar sa hranesti nu numai masina numita om (acordandu-i cele necesare traiului zilnic), ci si omul-masina, adica vocatia utilitara - de masina - a omului (stimuland, adica, vointa acestuia de a se face cat mai util, de a deveni cat mai "instrumental" posibil, in sensul de a voi sa performeze si sa produca tot mai mult). nici masina-om, nici omul-masina nu pot fi oprite fara riscul de a bloca tot angrenajul ideologic ce permite societatii sa respire.
singura problema cu adevarat importanta (cu care managementul financiar-bancar se confrunta exact de pe pozitia omului in permanent conflict cu dumnezeu) este este urmatoarea: masina-om se strica cu atat mai repede cu cat omul-masina se perfectioneaza. ca urmare, finantistii lumii acesteia (lucrand, desigur, prin mana politicienilor) sunt pusi in pozitia ingrata de a face astfel incat perfectionarea omului-masina sa nu se produca mai repede decat procesul de uzura al masinii-om.
accesul la bunuri unge mecanismele masinii-om, iar accesul la bani pune in miscare omul-masina. esential pentru ca angrenajul "masina-om-masina" sa nu se gripeze este ca accesul la bunuri sa nu ramana niciodata prea mult in urma accesului la bani.
comunistii au restrictionat accesul la bani, incetinind astfel omul-masina pana-ntr-acolo incat masina-om a ajuns sa nici nu mai conteze. in comunism, forta productiva a devenit un bun cu atat mai dispensabil cu cat bunurile deveneau tot mai indispensabile. la un moment dat, in conditiile deprivarii cronice de beneficiile mijlocului de schimb care este moneda, masina-om devine un simplu bun de consum, perisabil ca toate celelalte bunuri.
capitalismul, pe alta parte, restrictioneaza accesul la bunuri printr-o liberalizare excesiva a accesului la bani. in conditiile in care creditul – si nu bunul de larg consum – ajunge combustibilul real al masinii-om, omul-masina se trezeste in final supraturat, inecat in marea propriilor vise si propulsat in cursa imposibila, fara sfasit, a unui perpetuum mobile de speta zero, menit a produce mereu mai mult decat consuma, pentru a converti acest exces de finalitate in sustinerea fluxului cvasi-vital al banilor. vedem de aceea ca in capitalism masina-om ramane la fel de irelevanta si de dispensabila ca in comunism, cu singura particularitate ca in comunism masinii-om ii este refuzat accesul la sine, in timp ce capitalismul postuleaza suprematia omului-masina asupra masinii-om, masina-om fiind astfel angrenata intr-un ritual dracesc de permanenta autodepasire.
a crede, asa cum o face greenspan, ca exista o modalitate “buna” de creditare, sau ca o ipoteca poate reprezenta o garantie financiara reala, inseamna a trece cu vederea faptul ca extensibilitatea funciara a banilor nu poate fi ingradita prin masuri administrative. odata ce acceptam, precum mcluhan, ca banul e o extensie s omului, o proteza pentru (in)capacitatile sale, devine inutil (si cinic) sa pretinzi ca supunand proteza unui control mai atent, o vei transforma intr-un membru real. desigur, va fi o proteza mai functionala, dar tocmai functionalitatea unei proteze accentueaza handicapul. a incerca sa impiedici o mana bionica sa fie folosita ca arma este o nerozie cu mult mai mare decat incercarea de vindecare a “raului” din om.
e in natura banilor sa acopere lipsuri, asa ca a pretinde ca exista norme de buna practica in manuirea lor e, in cel mai bun caz, o dovada de naivitate daca nu de prostie. desi mult mai probabil este ca toata preocuparea asta etica privind odiseea banilor isi are originea in nevoia bancherilor de a scoate banul cu fata curaa din toata aceasta afacere, cu toate ca ei stiu prea bine ce anume urmaresc sa acopere prin aplicarea unei noi panoplii de reglementari pentru pietele financiare. a pune frana scaunului cu rotile nu inseamna altceva decat o grija perfida de a nu-i periclita handicapatului statutul de permanenta dependenta, care ar lua sfarsit odata cu disparitia sa fizica. e grija pentru obiectul muncii economistului, preocupat exclusive de sanatatea si bunastarea monedei, nu de cea a utilizatorilor ei.
de aceea lumea noua care ni se pregateste noua, protezatilor, e o lume a protezelor totale, gata sa ne suplineasca nu doar neputintele ci, in primul rand, sa ne inlocuiasca abilitatile devenite – peste noapte – insuficiente. “minunata lume noua” a lui Huxley se hraneste tocmai cu grija asta universal de a pastra, mai presus de orice, viata banilor.
Monday, 26 April 2010
Pot, de dragul argumentului, sa reprezint chestiunea si-n termenii pe care-i propui (care chiar daca practic vorbind imi par inadecvati prin simplificare oarecum naiva, totusi teoretic nu-mi par indefensibili). Deci cupiditate. Bun, dar uite ca pe langa lucru nociv si de rusine, cupiditatea e singurul mod de-a extrage munca "utila" (pentru consecventa teoretica, in ghilimele) din maimuta care-i omu'. Inainte vreme mai era un al doilea, cnutul, dar cica la el sa renuntam, ca nu-i "civilizat", adica cupid.
Deci, practic, cum facem ? Afara de cazul ca stam, ca indienii, si privim la jeg ?
Ca-n rest n-am nimic impotriva cu ce zici tu acolo, imi pare ca-ti iese o traducere chiar eleganta in niste termeni improprii ai unor probleme complexa. Da' ramane aia cu bun, si ?
Sigur ca omul este fundamental disfunctional, si sigur ca disfunctiile lui fundamentale nu vor putea fi reparate de nimeni niciodata (nici macar de Dumnezeu, a carui inexistenta necesara se traduce, in termenii tai, prin observatia ca incompletitudinea omului fiind o conditie a existentei sale, nu poate exista o entitate capabila s-o transforme intr-o completitudine).
Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa interzicem schiopilor sa fuga, si mutilor sa cante, ci doar sa facem asa fel incat schiopii sa stie ca-s schiopi inainte sa se apuce a fugi. Problemele acuzate si solutiile prezentate au de fapt de-a face cu, si tind sa se limiteze la sfera cunoasterii, discutia de peste ocean se poarta fara sa decada in administrativism, daca observi.