A fi fraier
Am scris un post la misto. In gluma, cum ar veni. Da' nu putin, un pic, o idee, ci de-a dreptul, statea malitia pe el ciucuri ca raia pe caprele Irinucai. Teza era ca adica as fi cumparat eu toata blogosfera si acu' dau ordine ce si cum.
In mod cu totul socant si neasteptat pentru mine, un cetatean a acceptat-o, si-a interactionat cu textul rational, adica in cadrul limitelor lui (ale textului). Sincer spui ca nu ma asteptam la asa ceva, si ma gandeam in gandul meu (unde gandesc eu cand gandesc) : cum o fi posibil ?! In scurta vreme aflam ca respectivu-i stabilit de ceva vreme in Norvegia, si sta acolo. Mda, asa da, se iexplica, imi zic eu.
De ce m-am uimit si de ce se explica ? Pai haideti sa vedem.
O societate, inteleasa ca un grup de oameni, se poate organiza (historia docet) fie ca o lume a legii fie ca o lume a onoarei. In general, mediul are o mai mare importanta in aceasta alegere decat indivizii care compun societatea : daca resursele sunt limitate, fiind mai ieftin sa furi decat sa produci, supravietuirea indivizilor reclama reactii virulente intru protectia proprietatii. Ca atare, un cod de onoare se va dezvolta spontan, si va prescrie acte permise si acte nepermise. Prin nepermise intelegandu-se acele acte care atrag obligatia altor acte - spre exemplu furtul atrage obligatia pagubitului de-a cauta hotul, si-ai batuci pielea, violul atrage obligatia familiei victimei sa omoare agresorul si asa mai departe.
Pe de cealalta parte, daca resursele sunt abundente, fiind deci mai ieftin sa produci decat sa furi, o organizare in jurul legii e mai eficienta decat alternativa. Pentru un producator, e mai ieftin sa-si reproduca obiectul furat decat sa urmareasca hotul. Asemenea societati dezvolta in general un sistem colectiv de protectie contra actelor nedorite care functioneaza marginal : fix atat cat sa aduca costurile furtului sau altor comportamente nedorite o idee peste costul productiei proprii, si uneori nici macar atat.
In societatile organizate in jurul legii nu exista ca atare conditionarea actiunilor obligatorii prezenta in societatile organizate in jurul onoarei. Aceasta lipsa e compensata printr-o institutie a obligatiei declarative, numita indeobste contract. Se afirma adesea despre contract c-ar fi la fundamentul unei societati bazate pe lege, dar aceasta afirmatie e oarecum imprecisa : contractul e mai degraba un semn al situatiei respective, tot asa cum carjele nu-s fundamentul schipului decat intr-un sens particular si limitat al termenului, iara nu ontologic vorbind.
Trecerea de la lipsa la abundenta, semnul societatilor civilizate organizate de rasa alba in perioada moderna, se manifesta si prin trecerea de la o organizare sociala bazata pe onoare la una bazata pe lege. Aceasta trecere este bineinteles doar partial consumata in Romania, de aproape doua sute de ani tara osciland intre genune si meniscul apei, nereusind inca sa sparga tensiunea superficiala si sa iasa la aer. Ca atare, cetatenii romani prezinta niste socializari specifice trecerii.
Ei nu fac parte dintr-o societate bazata pe onoare in sens propriu, ci intr-un sens derivat, pre-urban, dar post-rural. Ei nu-si pot permite sa "fie fraieri", din exact aceleasi motive (interiorizate) si in exact aceleasi feluri in care primitivii nu-si pot permite sa fie dezonorati. Daca esti fraier, nu te mai saluta vecinii, nu te mai respecta precupetele in piata, politistii nu te baga in seama si asa mai departe. Conflictul e mult mai prezent in subconstientul si procesele sociale ale barbatilor, femeia fiind oricum, pe model estic, dezonorata, si deci fraiera din principiu.
Aceasta nevoie de-a evita starea de fraier e prezenta si se anunta in multe si numeroase cazuri, fiind de fapt principalul resort al interactiunilor sociale si trairilor sufletesti ale majoritatii populatiei. Spre exemplu, orice negustor are a-si recupera investitia. Nimeni nu-si poate permite sa vanda ceva pe mai putini bani decat a platit, pentru ca asta ar insemna sa fie fraier. Ca o dovada a interiorizarii normativului, nu conteaza daca mai stie cineva in afara subiectului acest amanunt.
Ca atare, ni se explica de doi ani de zile de ce "preturile la imobile nu pot sa mai scada". De ce nu pot sa mai scada ? Pentru ca sub nivelul X dezvoltatorul Y ar trebui sa vanda in paguba, ceea ce-ar insemna ca-i fraier, ceea ce nu poate inghiti odata cu capul. Pentru ca daca inghite asa ceva, nu mai e om, si nu mai poate trai in societate, cel putin nu intr-un anumit fel de societate, asa cum si-o reprezinta el in mintea lui.
Toate frustrarile cetatenilor in raport cu institutiile, pe tiparul "si proasta de la ghiseu a zis X" vin tocmai din problema fraierului : individul percepe un standard minim de comportament cu care servitoarea de la ghiseu intampina oamenii adevarati, si apreciaza ca o insulta orice comportament intalnit in fapt care nu-i satisface acest standard, pentru ca practic e o declaratie din partea oficiantei : tu, Ghita, esti fraier. Declaratie la care omul nu poate sa nu raspunda - ea in sine n-are putere, dar daca el o achieseaza devine lege. Pentru el.
Nu este aceasta problema un apanaj si-o exclusivitate a celor slab educati. Fiind un fapt de socializare, educatia are putin impact asupra problemei, afara de cazul ca-i de-a dreptul educatie de specialitate, ceea ce oricum nu se face deloc in Romania (ceea ce se numeste astfel aici se numeste astfel prin abuz lingvistic), si ca atare oricum educatia prin imersiune are mai mare efect in cazul celor ce primesc educatie de specialitate de-adevaratelea decat respectiva educatie insasi. Avem exemple :
Doi puşcăriaşi, Blondu şi Silviu, stau faţă în faţă. Blondu îi dă nişte palme lui Silviu, apoi îl scuipă în ochi. Silviu nu ripostează. Blondu se îndepărtează zicând plictisit către tot dormitorul: "Bă, ăsta e sclavu meu, să ştiţi. Scuipaţi-l şi voi, care vreţi." Asta a făcut ieri cu dl. Geoană dl. Vanghelie, deşi nu e blond şi scena e din "Eu când vreau să fluier, fluier!" filmul românesc cu şanse la Ursul berlinez.
Cristian Tudor Popescu, in Gandul, 17 februarie 2010
Romanii nu pot fi fraieri. Uneori, aceasta neputinta curge in dezavantajul lor.
Saturday, 17 April 2010
comportamentul asta in masa are foarte mult a face cu tranzitia, dar si cu mentalitatea unei natii.
asta cu "sa nu pici de fraier" are o dinamica proprie, e folclor devenit realitate si include cam tot ce-i misca pe români, asa cum bine spui.
Sunday, 18 April 2010
io cred ca ne vom intoarce cu totii la onoare cat de curand
Sunday, 18 April 2010
Mircea Popescu are un mare talent sau defect: vorbeste ambiguu. Din articolul asta se inteleg cel putin urmatoarele:
-cetateanul din Norvegia nu are habar de blogosfera romaneasca si a crezut ca susnumitul a ,,cumparat toate blogurile", fapt ce l-a "uimit peste masura".
-cei ce citesc primele paragrafe si apoi inchid pagina pentru ca nu-i intereseaza pot crede ca ,,a fi fraier" inseamna sa comentezi un articol scris la caterinca.
-fraier e respectivul cetatean care a luat totul de bun
-altii pot citi si reciti densul articol incercand sa-l vada ca pe o lectie de sociologie (bun-simt, civism, etc).
Iar altii ca Petrovv pot silabisi un ,,caca maca" pentru ca ii depaseste oricum problema...
Tu ce zici?
Sunday, 18 April 2010
@Cristi Ariton
Nefiind eu sociolog sau psiholog cu patalama ci doar un biet amărât ce a asudat ani pe varii tărâmuri în 2-3 colțuri ale Terrei pot sa zic pe scurt și fără pretenții exhaustive asupra chestiunii ridicate de tine ca nu ai dreptate.
Motivele ar fi după cum urmează:
1. Ce a făcut cetățeanul din Norvegia nu interesează de fel (excepție făcând cetățeanul care fiind vorba despre sine privește chestiunea dintr-un unghi absolut unic si personal). Este doar un pretext și un fapt divers.
2. Cei ce citesc primele paragrafe si apoi inchid pagina nu ne interesează nici pe noi nici pe autor. De fapt nu interesează pe nimeni ei nefiind utili în interacțiunea pentru care ne aflam aici.
3. Nu am înțeles dacă e bine sau rău sa tratezi textul ca o lectie de sociologie. Bănui ca in măsura in care Mircea spune lucruri noi cuiva acest articol s-ar putea constitui într-o lecție pentru respectivul. In principiu articolele lui mircea sunt de opinie și deci putin recomandate in scop educativ ele fiind lipsite din principiu de obiectivitate.
4. Cred ca dacă ai regiza Hamlet tu ai elimina trei sferturi din personaje pe motiv ca-i depășește problema :D .
Unde ai tu dreptate e la capitolul incoerenta. S-ar putea din cauza de hiper-activitate ca articolele lui Mircea sa sufere adesea de pe urma unor schimbări imprevizibile de direcție. Chestiunea are totuși și oarecari avantaje: articolele astea lungi devin o suma de mini articole scurte pe care cititori autisti ce ne găsim le digeram cu mai mare facilitate :D . Mutualitatea asta dintre autismul autorului și autismul cititorilor e baza comunității formate in jurul trilemei.
Sunday, 18 April 2010
@kokofifi Ha! Vaz ca te-am confuzat. Ia si tu cu apa astea mai grele :D
@F E interesant si complex. Ma ingrijoreaza infinit mai mult soarta altora (precum americanii) care n-au nici pe departe atata experienta consumata in ceea ce Cristi Parvan ar numi ratare. Neinvatati fiind, si-avand mult timp sa-si uite cele cateva experiente ilustrative (stii ca prima incercare asupra intemeierii orasului Boston fu devorata de lupi, apropo ?) vor da probabil in alte cele. Romanii pe de cealalta parte sunt foarte capabili sa gestioneze recaderi, tocmai pentru ca asta fu principala lor ocupatie in ultimele 10-12 generatii. Per total zic ca in criza Romania are un (poate singurul) avantaj comparativ.
@Cristi Ariton Subscriu, este o calitate sau defect.
La obiect, prima interpretare e contrara totusi si gramaticii textului (care spune ca pe mine m-a uimit, nu pe respectivul) si sensului, odata ce se spune ca "a interactionat cu textul rational". Daca-i rational nu poate fi habarnist. A doua interpretare nu intereseaza, ceea ce cred oamenii ce nu citesc e strict problema lor, incomunicabila de altfel. A treia interpretare curge din prima si se discuta acolo. Lectie de sociologie poate este, poate nu este, interesul pentru sociologie poate-l deschide, poate nu.
Iar eu zic ca bine ;)
@Dr.A Ahahahaha bai deci sa-ti iei diagnosticele si sa le duci unde-i stii, auzi colo autism. Ehehehe.
PS. Macar pe Goldstein daca l-ar elimina, tot ar fi un castig net pentru umanitate.
Sunday, 18 April 2010
@Dr. A Punctul 1 din argumentatia ta anuleaza toate articolele de opinie si personale ale Trilemei si le condamna sa fie citite doar de autorul lor, fiind singurul pentru care pot prezenta interes dat fiind subiectivismul si ,,faptul divers" in care le incadrezi. Asta ca o deductie logica din ,,dreptul de a fi interesant" formulat de tine.
Am o vaga impresie ca nu ai citit schimbul de replici din subsolul ,,Teme interzise" si ca nu stii (nu ca te-ar interesa) ca eu sunt ,,cetateanul din Norvegia".
@Dr. A Daca nu am dreptate, tot eu ies bine din asta.
@Mircea Popescu ,,susnumitul M P a fost uimit" era varianta mea dar m-am exprimat prost. Restul e clar.
Sunday, 18 April 2010
Epocala aia cu iesitul bine lol.
Sunday, 18 April 2010
Interesanta chestia cu originea Bostonului. Nu stiam B-) dar ma tratez acilea. In rest perfect de-acord: in marea ratare globala ce se pregateste o s-avem oarecare avantaj.
Sunday, 18 April 2010
@ Trilemoi: du-te tu... :D
Sunday, 18 April 2010
a zis cineva Milf?
Sunday, 18 April 2010
@MILF Nu, dormi linistita :D
Sunday, 18 April 2010
@Cristi
Vad ca iți place sa tragi repede concluzii. As putea bănui ca profesional te ocupi oarecum cu evaluarea dintr-o privire a persoanelor. Cum spre deosebire de presupunerea despre tine eu ma ocup cu exercițiul răbdării aplicat la diferite întâmplări neîntâmplatoare, voi evita sa-mi bazez argumentația pe aceasta observație empirica și rezumându-ma la premiza ca tu ești cetățeanul menționat în paragraful de debut ma gândesc ca încă te simți oarecum lezat de context și e nevoie de argumente suplimentare in expunerea mea anterioara, oarecum sumara..
1. Tine de stilul trilema ca primul/primele paragrafe sa nu aibă legătură cu rant-ul principal (sau cel putin tot atât cât are/au cu psihologia sau fiziologia feminina).
2. Cred ca te referi la punctul 3?
3. Punctul de vedere subiectiv al autorului face deliciul audientei si nu vad ce am putut eu spune care sa "anuleze" ceva din asta. Daca binevoiești a explica mai pe larg ..
Sunday, 18 April 2010
@Dr. A, da' si tu sa certi omu' ca ar concedia personajele din Hamlet!? Pai foarte bine ar face, ce stiu aia din Danemarca de problemele din Norvegia :D
Sunday, 18 April 2010
@milf
Engleji ăștia nesimțiți au prostul obicei sa scrie despre prăjina din ochiul altora (vezi Shakespeare - Danemarca, Verona; Abraham Stoker - Transilvania) în loc sa vorbească de ceața din capitala lor.
Sunday, 18 April 2010
@MILF Ce, in Norvegia sunt probleme ? Io stiam ca este petrol.
@Dr.A Poti tu, doctor pe de-o parte, si om de buna credinta pe de celalalta, sa negi cata legatura numeroasa si vadita au cu pisicologia feminina ? Aud ?
Sunday, 18 April 2010
@mircea
Pot da n-am timp ca-s ocupat cu răspunsul la comentarii pe blogul meu :D
Sunday, 18 April 2010
dottore tradattore :D
Sunday, 18 April 2010
@Dr.A Ce, tu ai blog ?!
@kokofifi Tradittore tu.
Sunday, 18 April 2010
de unde stii tu ce-am vrut io sa spun? :D
Sunday, 18 April 2010
Pai tocmai asta-i si problema, ca din ce scrii tu nu se prea intelege ce-ai vrut sa spui lol
Sunday, 18 April 2010
pai io ii ziceam lui dottore, si tu vii si-mi iei pulsu, acuma :D
Sunday, 18 April 2010
pulsul
Sunday, 18 April 2010
lexy, looooooooooooooooooooooooooooool
Sunday, 18 April 2010
Pfoai ce iese aici, tot ce mai tre' is niste primi crestini, leoaice tinere avem.
Monday, 19 April 2010
pardon, lexy, pulsuL, desigur!
tu tii cu lupu !
Trilemoi, leoaicele necheaza? ( nechezeaza, sau cum se spune?)
Monday, 19 April 2010
Eu nu vreau sa stiu decit daca nenea cetateanul din Norvegia este loial presedintelui tarii sale sau este supusul regelui. Ca tot n-am inteles.
Monday, 19 April 2010
@kokofifi Sa facem o proba. Leoaica tanara, necheaza... mda, vaz ca necheaza. Bine de tinut minte.
@Marian S Norvegia are rege ?! Parca era o creatie conventnionala, despartindu-se prin referendum din Suedia, nu ?
Monday, 19 April 2010
Intreaba pe Elena Udrea, ea stie cel mai bine.