Bonza

Intr-o antologie de (foarte reusite) povestioare japoneze de pe vremea copilariei mele, se gasea si povestea lui Bonza, care-i face de trebuinta amicului Flaviu Comănescu-Balla Luchian spre crestineasca invatatura. Din memorie, era cam asa :

Intr-un satuc oarecare, muri o femeie maritata, lasand in urma ei un copil, numit simplu Guchi. Barbatul femeii statu el singur cu un copil cat statu, dar dupa o vreme fiindu-i si frig in pat si saturandu-se de scutece si gatit si ce mai era de lucru intre peretii casei, se hotara sa se insoare din nou.

Nevasta de-a doua, o femeiusca frumusica si vanitoasa, ramase grea de indata, si la intervalul obisnuit facu si ea un copil, tot baiat. Punandu-se problema sa-l boteze, si nevasta nepacatuind cine stie prin inteligenta, se duse la un ghicitor care sa-i spuna cum sa-i aleaga copilului cel mai bun si norocos nume.

Ghicitorul, altul dintre cei a carora va fi imparatia cerurilor, dupa cum zice la scriptura, o lamuri ca secretul unei vieti indestulate si imbelsugate este un nume cat mai lung. Pentru ca doar lungimea numelui, si alt nimic, asigura norocul si bunastarea in viata posesorului.

Asa ca femeia sezu, se scociori in toate orificiile si alcatui cel mai lung nume peste care-a rasarit soarele vre-odata : Bonza cel Mare, Bonza cel Mic, Bonza peste toti Bonzii Bonza cel destept Bonza cel nevazut (aici mai continua cu numele dar nu-mi mai amintesc) etc.

Timpul trecu, copii crescura, si intelepciunea vraciului incepu sa se vadeasca : daca Guchi facea vre-o boroboata, tata-so il striga repede Guchi! si copilul isi incasa, mai de voie mai de nevoie papara. Dar daca alalalt plod facea oarece, bietul om incerca sa-l strige, dar se incurca, o lua de la capat, tusea si ragusea scarpinandu-se in cap, dar la capat tot nu ajungea si se lasa pagubas. Cand era ceva de facut, iarasi la fel, mai simplu facea cu mana lui decat sa-l strige pe mezin dupa nume. In schimb, Guchi era chiar la indemana, sarea de pe limba si mai multe nu.

Si asa bietul Guchi asuda la toate treburile, in timp ce frate-su sedea molcom si astepta ziua de pe urma, fara a se teme ca l-ar deranja cineva ori cu munca, ori cu joarda.

Ei, dar intr-o zi, jucandu-se copii prin curte, Guchi aluneca din nebagare de seama si cazu in fantana. Ceilalti copii dara fuguta in casa, strigand din toti plamanii "Sariti! Guchi a cazut in fantana! Sariti!" Oamenii se adunara cu funii si scari, si scoasera copilul din fantana, mai mult mort decat viu. Vezi ce-nseamna un nume prea scurt, isi zise indesine femeia ? Mai-mai sa moara inecat. Daca n-a avut noroc de mama...

Ca un facut, dupa nici o saptamana, cazu si mezinul tot in fantana, si copii iarasi se repezira in casa. Sariti ! Bonza cel Mare Bonza cel Mijlociu...uhhh..nu, stai, Bonza cel Mare Bonza cel Rotofei si Rotund... asa era ? nu, nu, Bonza cel Mare, Bonza de Sare mmmmm si ce mai venea ?

Si pana sa ajunga ei la capat cu numele, se ineca bietul copil in fantana, si gata.

Ei, v-a placut ?