Am scos din rabdari un client

Friday, 14 August, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Nu-i frumos, nu-i de dorit, dar pana la urma asta este, nu suntem toti perfecti, se mai intampla. Si noi ca noi, da' sa vezi lumea asta cat de cruda si dezinteresata de problemele si dificultatile, nevoile si asteptarile clientilor se afla.

In cazul asta concret, omul ne contactase pentru suport intr-un proiect destul de interesant, cu oarecari sanse de succes. Sigur, cei ce incearca sa vanda proiecte nu mai ies din "sansa 100%" si "certitudinea reusitei", dar acum ca suntem intre noi si vorbim deschis, putem recunoaste ca nu exista, nu a existat, si nu va exista curand proiect care are sanse 100%. Nici macar cele ce reusesc, twitter, google, apple, toate aveau in tineretea lor "oarecari sanse de succes".

Asa ca i-am trimis o oferta, detaliata, cu ce se poate face, ce utilitate probabila va avea, si cam cat ar costa. Omul a revenit pentru niste precizari, intre care cea mai importanta banui c-a fost aia ca da, platile se fac inainte de-a incepe munca, si nu, platile nu se fac nici intr-un caz dupa ce proiectul "are succes".

Dupa care n-am mai auzit de el. O alegere proasta, nu exista de fapt furnizori la calitate comparabila care sa n-aiba preturi cel putin duble. Sau care sa ofere suport in limba romana. Eu nu-i inteleg pe oamenii care sunt dispusi sa plateasca castigul lor pe ani de zile pentru o masina "calumea", cheltuie averi pentru a mobila apartamentul amantei cum or vazut ei in Neckerman, dar isi trateaza firma de parca or gasit-o-n drum, ii uraste si ii jeneaza. Pasamite, pentru consum merita sa iei produse nemtesti, ca-s de calitate, dar pentru productie trebuie neaparat sa fuseresti totul pe genunchi. Dar asta este, fiecare cu alegerile lui traieste/moare.

Toate astea se intamplau luna trecuta. Acum cateva zile, omul scrie sa afle daca oferta ce i-o facusem "mai este valabila". Stiind cam la ce sa ma astept, am facut cateva verificari, si i-am raspuns ca nu, din pacate nu mai este valabila, dar ca daca doreste poate primi o noua oferta, adecvata noii situatii de fapt. Ceea ce a dorit. Si-a primit.

Si unde nu da el telefon, si se ratoieste la biata secretara ca vrea sa vorbeasca cu mine! si imediat! de parca era cel putin reprezentantul Fuhrer-ului dand telefon la IG Farben. El fiind de fapt un prospect, adica un posibil viitor client, care n-a scos inca nici un leu din buzunar, dar pentru care noi am facut doua oferte, asa, pe socoteala casei. Ca doar, el are nevoi.

Ce se gandise omul, probabil, era ca vai ce-am mai dat eu cu roatele pe spate ca a plecat el fara sa semneze, si sigur va primi o oferta mult mai ieftina, ca doar ii criza si toata lumea-i lihnita. O fi lumea lihnita, nu zic nu, dar Polimedia sta sa crape pe la incheieturi, am semnat in Q3 pana acum contracte de valoare egala cu intreg Q2, care fusese egal cu tot semestrul 2 2008. Cresterea e o solida exponentiala cu baza ceva peste 2, si-am dublat personalul contractat de la inceputul anului pana azi. Deci, fix din contra, cum ar veni.

Ce se mai gandise omul e ca agaricii pe care probabil ca-i angajase intre timp, pe-o bere si-un mic, asa cum isi dorise el de la inceput, or fi facut ceva munca pe micul si berea aia, si deci va iesi mai ieftin. Asta-i punctul in care socoteala de-acasa nu se potrivi deloc cu cea din targ, pentru ca la examinare a reiesit ca totul fusese temeinic varzit, mai mult sau mai putin grav, in unele zone cvasi-irecuperabil. Si-atunci, logic, costurile de luna trecuta suferisera niste usoare cresteri, in unele locuri pana la 1300%, in medie cam 250%. C-asa-i in tenis.

Asa ca la telefon, omul spumegand vru sa stie daca-mi bat joc de el. Eu ce sa fac, i-am spus un banc mai vechi, cu adanci implicatii metafizice. Cica un tip suna la instalator, sa afle cat costa sa ii repare un robinet. Instalatorul il intreaba daca a incercat sa-l repare singur deja. Omul zice ca da. Instalatorul cere 150$. Si daca nu incercasem ? 38.75$. Pai de unde diferenta ? Dom'le, daca-ti vedeai de treaba, aveam de schimbat un robinet. Asa, va trebui sa repar robinetul, racordul, teava si garnitura.

Fata de asa insensibilitate, si proaste practici comerciale, clientul prospectul se vazu silit sa-mi comunice ca niciodata stati sa subliniez mai abitir, NICIODATA nu-mi va mai cere o oferta. Si ca l-am pierdut de client.

Acum, logic vorbind, nimeni nu poate pierde ce nu avea, asa ca partea a doua nu ma ingrijoreaza mult. Prima parte m-ar fi putut ingrijora, insa, daca n-ar fi existat imprejurarea ca oricum trei oferte pentru acelasi prospect nu prea se arata in carti.

Pe scurt, am scos din rabdari un client. Asta este, se mai intampla.

Category: Oda Superbiei
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

7 Responses

  1. Nu cred sa ma scoata ceva mai tare din sandale decat cei care se "calicesc" si imi dau de inteles ca am pret mare fata de cat credeau ei, ca gasesc altundeva mai ieftin etc. Sa se duca invartindu-se. Ca nu ducem lipsa de clienti care inteleg ce presupune munca in cauza si sunt capabili sa plateasca decent. vorba aia, can't lose what you never had :D

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 15 August 2009

    Deh, asa-i lumea, ca sexul. Unii stiu negocia mai bine. Altii nu chiar asa bine. Altii nu stiu deloc.

  3. Rau mai esti :D

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Sunday, 16 August 2009

    Rau, da' bun.

  1. [...] (totul e posibil, iara iluziile sunt dulci prin insasi natura lor) ca va povesteam mai demult cum am scos din rabdari un client [...]

  2. [...] Aparent da. Daca intre clientul ticnit si angajatul indreptatit tu iei partea clientului pentru ca "clientu' are intotdeauna dreptate" tocmai ce ti-ai cacarisit firma, si sa vezi distractie ca fara angajati nu exista clienti da' fara [...]

  3. [...] o relatie de-un tip (colaborare economica) intr-o relatie de alt tip (supunere feudala) si au reactii, asteptari si manifestari improprii lumii civilizate. Cu alte cuvinte, si cu si fara nimicul in discutie netotii oricum nu mi-ar fi putut fi mie [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.