La Sconosciuta

La Sconosciutaⁱ spune povestea unei ucrainence-n Italia. O fata pe gustul meu, o fata care-si tine banii la ea pentru ca acolo-s in cel mai sigur loc din lume, o fata care merge-n supermarket cu opt mii de euro-ntr-un gangster roll spre groaza manifesta a putoilor de la "securitate", o fata care cumpara un castel de jucarie de sase metri patrati pentru a imbuna o copila de care are nevoie in timp ce maninca din tomberon (literalmente), si cind maninca din tomberon o face eficient. O fata care nu ezita sa omoare dintr-un singur gest o babuta simpatica - singura italianca de-a incercat s-o trateze ca pe-un om - iar cind o face apai o face fin si pare-un accident.

O fata care-a trait o viata grea, o fata adusa in Italia dupa toate aparentele pe filiera sirba, o fata care-a gustat sfichiul din partea unora pentru care nu conta defel daca moare sau supravietuieste si violul cetluita-n funii. Din pacate alte cai de-a ajunge o fata care sa merite bagata-n seama nu se cunosc si nu s-au descoperit inca, asa ca oricit de incomod ar fi... asta este.

O fata naiva, care nu stie (inca ?) sa-si planifice miscarile si nu-si cunoaste forta nici intinderea alonjei, o fata care cauta in sertare fara sa-si puna manusi, intra fara arma si iese din noroc - dar nu mult noroc, putin noroc, fix cit e nevoie noroc, din care stoarce tot ce se poate stoarce si-i ajunge, spre norocul ei. O fata care sparge orice, absolut orice, dar tine socoteala la tot ce-o spart. Chiar daca la cite greseli...

O fata care-a lasat in urma un baiat, frumos si tantalau, care-i promitea chestii-n virtutea faptului ca doara ce, el nu-i barbat (nu) ca oricare altul (tocmai) si-i dadea capsuni. Pe care ea inca-i maninca, tot din acelasi bol chiar daca-i oarecum altul in punctele care nu conteaza. O fata care nu-i, cu alte cuvinte, o constructie fina a unei miini pricepute, ci o pura intimplare, orfevraria naturii. Se mai intimpla. Rar, dar se mai intimpla si parca cu osebire se intimpla ucrainencelor. O fi de la aer, le-o fi bagind ceva in apa.

O fata care-i intimplator, absolut absolut deloc intimplator singura capabila sa creasca copii, cel putin atita timp cit asteptam din partea copiilor sa creasca-n sensul de-a iesi oameni din ei. Ca ea. O fata care-i bineinteles o tirfa, ca de altfel orice fata de-si merita numele, chestie care-i limpede pentru orice copila de noua ani si altfel complet opaca pentru diversii "adulti" prosti ca lemnul (da' nu-i problema, ca citind multe retete se poate invata a gati daca n-ati stiut).

O fata mai inalta decit toate italiencele din jurul ei, si-o fata care-a fost foarte distrata-n viata ei. Asa ca nu si-a dat seama cind a devenit femeie.

Filmul se inscrie cu gratie in noul val romanesc, doar ca-i facut de-un regizor roman ceva mai batrin. Si foarte, foarte fin.

1. La Sconosciuta, 2006, de Giuseppe Tornatore cu Kseniya Rappoport [↩]