Cand am fo' io la America

Friday, 19 February, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Hai sa va povestesc, dragii mosului, cum o fo' cand am fo' io la America, acu multi ani, sa tot fie fo' 5, pe cand Romania tocmai ce abia intrase in NATO spre surprinderea tuturor, si incantarea tarilor riverane precum Karghizstanul, Mauritania si Insulele Falkland, care se si vedeau intrand in alianta atlantica. Doara daca s-o putut pentru Romania...

Povestea incepe in Cluj, cu mine pregatindu-mi calatoria. Mi-am facut deci bagajul, in care, pe langa haine, am avut grija sa adaug si-o sticla de doi litri in care fusese Sprite, da' mai demult, si-acu era spirt, de Zalau. Pentru ca toata lumea din State nu-mi ceru altceva decat sa le aduc chestie de-aia, de-acolo de la voi. Mnoa, bun, n-am inteles fascinatia unor sclivisiti de americani pentru palinca adevarata, mai ales vazandu-i ce figuri fac pana beau o cescuta cat s-ajunga pentru un cotoi beteag, da' m-am gandit ca dintr-un litru adap fo' suta-doua de-alde ei macar un an doi, si-alalalt litru mi-a ajunge si mie macar doua-trei saptamani pana ma lamuresc ce si cum pe-acolo.

Dupa care m-am dus sa scot bani din banca sa-mi cumpar bilet, si sa am si cu mine. Fata cu ordinul de plata catre casierie in suma de 10,000$ si zero centi, oficianta mi-a explicat ca au cu totul ca la vreo sase sute de dolari in toata banca, si eu i-am explicat ca daca a doua zi la prima ora n-am banii toti frumos intr-o gramajoara ma voi ocupa personal cu a le inregistra un incident de plati la Centrala pe-atunci proaspat infiintata, si eventual a le si suspenda licenta, pai banca sunt ei sau magazin de piei de closca ?! Nu mai conteaza acum care banca anume, da' mare si atunci si acum, in tot cazul.

Si-a doua zi dimineata asa ca pe la 12 (ca io dorm tarziu) aveam in fata ca la o feldlitera de dolari, tot numa' hartii de zece, douazeci, rar cate-un cincizeci ori o suta, si fata-mi explica cum au strans de pe la toate sucursalele din oras, sa faca suma. Pentru ca da, dragii mosului care va plangeti astazi de ce rau ne merge, ati uitat cum cu cinci ani in urma era mare minune sa aiba douaji de sucursale adunate impreuna zece mii de dolari in devize-n seifuri, tot asa cum ati uitat ce chestie era sa astepti dupa autobuze acu 20 de ani. Da' sa trecem, ca nu-i despre astea vorba.

Mi-am platit biletul si m-am suit in masina. Pentru ca da, aveam masina, ca sa nu-i zicem limuzina, desi pe vremea aia W140urile treceau drept limuzine. Si-am luat drumul Bucurestiului. Cu un an inainte venind din Egipt trecusem prin Bekescsaba, Budapesta fiind inca singura solutie rationala pentru zburat cu avionul, dar multe face si multe desface un an de zile, si iata ca Bucurestiul apuca s-ajunga practicabil in scopuri aeronautice. Pilot un tovaras de incredere, si alaturi pe bancheta din spate o domnisoara plansa toata ca this is it, sase ceasuri au trecut ca-n vis, si iata-ma-n avion, si pe urma la scurta vreme in Paris. Doara daca zbori cu Air France un' te si astepti sa ajungi ?

Charles de Gaulle e o colcaiala infecta, un aeroport construit cu ochii inchisi. Cumva am avut noroc si-am nimerit (da' cu totul intamplator, va zic) autobuzul corect, care m-a purtat in forma unui L dea-nconjoru' magaoaiei si m-a depus fix unde aveam treaba, si fix la timp ca n-am avut a astepta mai mult de-un sfert de ceas. Dupa care imbarcarea si valea.

Iar dupa inca o jumatate de zi (care-a trecut in modul cel mai placut, din doua motive : unul, ca fata de la boarding m-a pus fix intre doua frantuzoaice care mergeau in America in interes de serviciu, ele fiind topmodele, dupa zisa, da' mai intr-un ceas au recunoscut ca e drept ca stau si zambesc la camera, da' nu-i drept ca poarta haine, si-a doua ca frantujii mi-au servit un pastrav in sos de lamaie ce n-a vazut Parisul, se tot face misto de mancarea din avion dar eu pun pariu ca nouazeci dintr-o suta de americani n-au pupat in viata lor asa ceva, la nici un restaurant) m-am trezit fix in Logan International Airport, care-i la o oarecare distanta de orasul Boston.

Ne-am luat la revedere si am pornit-o prin niste subsoluri cu plafoane joase si iluminat aproximativ spre locul unde cetatenii non-tarilor aveau a se intalni cu autoritatile. Pe mine m-a luat in primire un baiat tanar, inalt si muschiulos, marine toata ziua, si m-a rugat politicos sa-i arat ce-am in geanta. Eu aveam ca la sapte sau opt costume, camasi albe, cravate si cam atat. A, si ditamai sticla de plastic.

"Don't you have any... like, normal clothes ?!" ma intreaba el. N-am zic, ca astea-s normal clothes la mine, dat fiind ca eu asta port. S-o mai scarpinat in ceafa tunsa la 2, s-o mai gandit el, si zice bun, da' daca vreau sa ma duc undeva mai lejer ?! Daca-mi mai trebe ceva, ma gandesc ca se gaseste de cumparat, i-am taiat-o si am trecut la daca am ceva de declarat.

Am septe mii opt sute de dolari in cash, zic. Vrea sa-i vaza, ii arat, vrea sa-i numere, i-i numar, bine. Nu-s zece, si deci nu-s probleme. Da' asta ce-i, zice el ? Inainte sa plec imi facusem asigurare de absolut orice, de la Lloyds nustiucum. Asigurarea zic. Nu minti! zice. Bai frate, am crezut ca-i intorc un dos de palma, cat is de pirpiriu, ca nu eram mai mult de jumatate din el, da' m-am abtinut, si-n schimb i-am urlat odata "I'm not lieing sir", da' asa de tare ca s-o lasat linistea in camera si cu ase un accent de criminal pe sir ca i s-o luat aeru'. Ceea ce poci zice ca m-a amuzat intr-o oarecare masura, bietu' copil isi urma si el scriptu' de prins teroristi, si chiar nu era pregatit pentru de-alte mine, adica teroristii adevarati, cum ar veni.

Pana in final ne-am lamurit ca ce-i aia asigurare, si trecem la daca ma asteapta cineva. Cum deja eram peste un ceas intarziere, ca avionul avusese la vreo 40 de minute, si pana i-am gasit eu pe ei, pana am mai schimbat o vorba mai trecuse ceva, asa ca i-am zambit gales si i-am zis ca "I have like a hunch you've already been hearing from them". Ceea ce ma gandesc ca intr-adevar, dupa mutra de tip cu hemoroizi pe care-o afisat-o. Si, ca sa finalizam, ce-i in sticla ?

Pai, zic eu, alcool. "Like moonshine?" zice el ? "No" zic eu "This is actually strong", i-o intorc. Si ma-ntreaba daca poate sa guste. Zic mei frate, fii atent, aici de fata cu martori iti zic, si sa-mi si semnezi release, io te las sa gusti, da' sa nu ma luati pe urma c-am incercat sa te otravesc sau mai stiu eu ce. Vezi ca-i bautura, nu joaca. Imi zambeste asa, barbateste, se propteste bine pe picioare, cum ii invata in boot camp, destupa sticla, si bea cat de-o inghititura, n-o putut fi mai mult de-o lingurita. Da, bun, lingurita-lingurita, da' palinca de pruna de-a doua, avea 56 ca popa.

Si odata il vad ca se inroseste la fata ca un rac, nu se clinteste nici nu respira, numa' doua lacrimi i-o iau la vale pe figura, directia barbie. L-am batut pe spate, bun baiat, mi-am recuperat Spritu' Ardealului, mi-am incuiat la loc valiza si-am luat-o spre iesire, unde ma asteptau niste oameni destul de agitati, vorbind la telefoane si masurand lungimi si latimi de podele cu pasul. Si ne-am suit cu totii in towncar, care avea de asemenea sofer in dotare, si-am pornit-o veseli spre locul tuturor posibilitatilor.

Category: La pas prin lume
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

29 Responses

  1. o mai fost unu din Poplaca inaintea ta... cu vreo suta si ceva de ani. da' sa ne spui si continuarea. ca mie-mi place cum le asterni.

  2. apropo, ca mi-am uitat: http://www.bettyconfidential.com/ar/ld/a/Does_Bikini_Razor_Commercial_Go_Too_Far.html

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Friday, 19 February 2010

    O idee in principiu buna.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Friday, 19 February 2010

    A, si apropo de ala de care zici : o fi fost, da' nici nu s-o simtat.

  5. am ca o senzatie ca erau BRD. dar numai senzatie.

    cat despre tuica, ori am io gura din cauciuc, or ceva e putred .. o simt abia cand arde pe esofag si-n stomac. americanii tai is pampalai la faza asta.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Friday, 19 February 2010

    Io nu contest ca-s pampalai, dimpotriva. Iara gura ta probabil ca-i invatata, da' dai unui oltean horinca si vezi tu atunci.

  7. Sariti omini buni, dupa ce l-o insultat pe Zoso acu ma face si pe mine betiv !!?

  8. Anonimosu`s avatar
    8
    Anonimosu 
    Friday, 19 February 2010

    Nu zice ca esti betiv, zice ca esti invatat in gura...

  9. Americani timpiti. Eu in locul lui ziceam: se confisca !

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Saturday, 20 February 2010

    @Anonimosu Ioai ce magar!

    @dAImon Trilema. Scapa cine poate.

    @Marian S Lol tu crezi ca asa merg lucrurile ? Nici chiar la America.

  11. boema calatorie... marinu' si palinca! ;))

    da slaba palinca faceti, ma, mircicule, 56?! :D noi bagam peste 59, de prune!

    btw, tu si squash joci in costum? :D

  12. dAImon, n-are cum sa te fac Mircea betiv, decat daca isi face un obicei prin a te scoate in sat, la horinca :P

  13. Mihai, io zic ca de la 50 in sus ii cam tat acolo. Ca sa o scoti de 59 trebuie sa o rupi tare repede, zic ca se pierde mult cantitativ si se castiga putin calitativ.

    Omul o spus clar, ca-si cumpara, si daca se iveste actividadu si nu si-o cvumparat, ori face in costum ori se dezbraca, ce mare lucru.

  14. Mircea Popescu`s avatar
    14
    Mircea Popescu 
    Saturday, 20 February 2010

    @Mihai Cum zice si Florin mai jos, 52-56 e cam tot ce-i mai bun. Dinsus catre 60 ala nu-i deja pruna, e pufoaica, si mesteru' vrea sa-i scoata gustu'. Da-n principiu o tuica acceptabila are ceva peste 50.

    Da'n tot cazul, fa-ti idee ca am poze cu mine pe plaja in costum, cu mine calare in Egipt in costum, si deduci tu raspunsu' :p

    @Florin Ca m-o facut mama olteaaann, muicaaa....

  15. Ati auzit de banca numita Tokyo Mitubishi UFG ? Probabil nu da-i una din cele mai mari. No, pe cand s-o ieftinit euro de la 160 la 114 yeni anu trecut nu gaseam euro de cumparat cash nici macar 1000. M-or trimis la Tokyo in Ginza (vreo 300km de unde eram eu). Altfel puteam eu cumpara in cont "fara numar".

  16. Alex Velea`s avatar
    16
    Alex Velea 
    Saturday, 20 February 2010

    Gurile rele: "No si uite ashe o mai facut Mircea 100 comentarii cu 2 (maxim tri) oameni." :)

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Saturday, 20 February 2010

    Io am auzit. Da' e o diferenta, zic eu, ca de fo' trei ordine de marime, intre distanta dintre zona euro si Cluj respectiv Chiyoda. Si respectiv, intre o banca privatizata de la noi, cel putin teoretic, in proprietatea unei eurobanci si un grup japonez indepentent. Si mai am si o suspiciune ca in 2-3 zile, cand o ajuns slepu' cu oiro, problema a disparut.

    Da'n rest. e exact la fel :D

  18. Mircea Popescu`s avatar
    18
    Mircea Popescu 
    Saturday, 20 February 2010

    @Alex Velea Care 100 bre ?! Nu-s nici 20.

  19. Mircea, si mie imi place cum le asterni, astep continurea. Iara gurile rele is rele, pesemne, pentru ca-s invatate asa cum spune anonimosu.

  20. ei, vezi, daca n-ai impachetat si 'remediul' ?
    horinca fara slana afumata e crima de omor ! in stomah de l'americain, zic

    [abia astept sa scrii urmarea]

  21. Uff, deci is scary sa zic asa la customs?

    Tre' sa zicem prietenilor sa nu rupa usa cu punctualitatea atunci, ca vor sta sa faca si ei trotuarul in interior dupa maretele noastre personalitati. oricum, nu as lua avionul din Bucuresti, e prea departe. si masina mea se resimte deja dupa drumul la ambasada.. bine ca am platit vigneta :D

  22. Mircea Popescu`s avatar
    22
    Mircea Popescu 
    Sunday, 21 February 2010

    @Florin Dar multumesc :)

    @kokofifi Aia imi mai lipsea fix, niste slana afumata-n rucsac, sa-mi parfumez matasurile. [Vine, vine, urmarea]

    @dojo Asta era inca mai demult, intre timp o-nebunit lupu' rau de tot din ce aud. Eu n-as accepta sa zbor acolo la ora actuala.

  23. ioi, cat am ras, m-am prapadit de mila americanulu' neintarcat...

  24. Mircea Popescu`s avatar
    24
    Mircea Popescu 
    Friday, 7 May 2010

    Hehe lasa ca i-o trecut pana s-o insurat.

  1. [...] m-am inspirat în scrierea de faţă după o scriere din Trilema  lui Mircea [...]

  2. [...] miini cind am ajuns si-am ridicat niste sacose. Chiar atit de simplu. Cind am plecat in State am luat bani cu mine din pura incapatinare, “pentru siguranta”, dar altminteri sistemul a functionat exact [...]

  3. [...] ca acolo-s in cel mai sigur loc din lume, o fata care merge-n supermarket cu opt mii de euro-ntr-un gangster roll spre groaza manifesta a putoilor de la “securitate”, o fata care cumpara un castel de [...]

  4. [...] calatoriei si aterizarii-n Logan Intl [...]

  5. [...] mining colony town in northern Transylvania. They make excellent moonshine there, the stuff in the US Marine at Customs story originated in Zalau before meeting the inside of a Sprite bottle and flying across the ocean. They [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.