Usque ad caelum et ad inferos

Sintagma din titlu vine dintr-o expresie latineasca ("Cuius est solum, eius est usque ad caelum et ad inferos") care s-ar traduce drept "cui ii apartine solul, aceluia ii apartine totul de la ceruri pina-n infern", cu sensul ca daca acest metru patrat de pamint e al meu, atunci al meu e tot ce-i sub el si tot ce-i deasupra-i.

Acest principiu exista fara indoiala in jurisprudenta romana din vremuri vechi chiar daca noua ne-a ramas formalizat din perioada medievala, de pana lui Accorso di Bagnoloⁱ. Zic "fara indoiala" pentru ca atinge satisfacatorⁱⁱ o coarda sensibila-n sufletul umanitatii de pretudindeni si oricind, aceeasi pe care o gidila si titlul alodial de exemplu.

Totusi, acest principiu are niste probleme grave, oricit de satisfacator ar suna. Una dintre ele este strict teoretica, si ne survine din geometrie. Dat fiind ca Pamintul e un sferoid, si nu o tipsie cum credeau romanii rezulta atunci ca in conformitate cu acest principiu fiecarui proprietar ii survine o sectiune piramidala din Univers corespunzatoare unei suprafete date pe Pamint. Ca asta e geometria, daca tu ai un metru patrat de pamint pe suprafata unei sfere atunci nu vei mai avea tot un metru patrat de pamint ceva mai in adincime, ca nu este de unde. Pe de cealalta parte, dat fiind ca Pamintul e mic si Universul mare, vei beneficia de planete intregi, sisteme solare si galaxii de-a dreptul, cu conditia sa fie la mare distanta. Astfel cea mai mare parte a proprietatii unuia care detine un metru patrat de pamint nici macar nu e aici pe Pamint, e undeva la milenii lumina distanta.

In plus, dat fiind ca Pamintul e in rotatie (si inca una destul de complicata, dupa trei centreⁱⁱⁱ) iata ca imensitati necuprinse si genuni nestiute din spatiul cosmic trec din proprietatea unuia in a altuia fara stiinta noastra macar. Simplul efort de-a stabili a cui e in acest moment Sirius e mai mult decit se poate face pe-un cost rezonabil.

Iata cite catastrofice probleme implica din punct de vedere geometric aceasta viziune asupra proprietatii. Putem zice ca aceasta interpretare reduce de altfel proprietatea la nonsens (dat fiind ca nu mai are sens sa vorbim de proprietate in conditiile-n care proprietarul nici nu-si poate cunoaste proprietatea, si-n conditiile-n care proprietarii se schimba spontan si impredictibil la orice moment).

Cealalta problema grava pe care-o ridica acest principiu este de ordin absolut practic : avionul. A zbura este visul dintotdeauna al umanitatii, avionul este tehnologia care ne permite sa-l implinim. Cum ar functiona cursele regulate de pasageri daca orice proprietar ar avea dreptul sa interzica accesul avioanelor in spatiul lui aerian ? Ce-ar fi daca oricine s-ar putea apuca sa construiasca niste piloni de otel inalti pe coliba-n care locuieste, astfel incit pilotii de avioane s-ar vedea siliti sa faca slalom dupa obiecte practic invizibile cu niste avioane pina la urma destul de greu de controlat ?

Fata cu aceste probleme puterea legiuitoare face ce face ea dintotdeauna : balanseaza interesele contrare ale societatii. Asta e rolul Parlamentului, nu sa gaseasca "dreptatea" in sensul in care si-o inteleg in general taranii, drept un ce absolut si definitiv, universal si fixat in veac, ci sa gaseasca acea dreptate care incurca cit mai putini oameni^iv

Rezultatul absolut universal al acestei cautari intre nenumaratele dreptati posibile a dreptatii celei mai comode este ca proprietarul funciar are dreptul sa se bucure de proprietatea lui in limitele rezonabile ale posibilului, iar spatiul aerian e deschis oricui doreste sa zboare pe-acolo, in limitele rezonabile ale posibilului. Chestia asta poate parea o degradare a frumusetii si puritatii principiale a dreptului roman de la care am pornit, dar e destul de clar si istoric privind ca latinii nu aveau in vedere proprietatea asupra astrelor in virtutea proprietatii funciare atunci cind au scris codurile lor.

Cu alte cuvinte, dreptatea nu-i un lucru. Dreptatea-i un proces, si iata inca unul dintre motivele pentru care coruptia nu va putea fi niciodata eradicata : pentru ca este o parte integranta a dreptatii. Pur si simplu.

1. Care-a scris Glosele, o colectie de comentarii asupra Corpus Juris Civilis, codurile romane-n formalizarea lui Justinian. [↩]
2. Muzica jurisprudentei e ceea ce gidila in mod placut urechile justitiabilului, nu ? [↩]
3. Pamintul se roteste in jurul propriului ax, si in jurul Soarelui, care se roteste si el. [↩]
4. Apropo de care discutie v-as recomanda si exercitiul apropo de dreptul de-a selecta clientii. [↩]