Tot ce merita sa stii in viata asta

Deşi sunt la vârsta de 74 de ani, îmi voi duce pedeapsa până la capăt.
Regimului nou instaurat, bazat pe puterea muncitorilor,
inginerilor şi tehnicienilor, îi doresc succes.
~ Manea Manescu, din Jurnalul National.

Eu va citez si voi imi ghiciti, bine ?

În toamna anului 1935 când am împlinit 7 ani am fost introdus de părinţi mei în şcoala primară din comuna Cobia.

În vara anului 1940 terminândumi 5 cl. Primare, nu am mai putut fi întreţinut în şcoală. Pentru că tatăl meu a fost chemat la concentrare. Mama rămânea cu două surori ale mele mai micuţe şi cu întreaga gospodărie.

Lipsa tatălui meu mi-a distrus toate planurile făcute pentru viitor. Nu am mai putut merge în nici o şcoală şi am fost nevoit să intru băiat de prăvălie în orăşelu Găeşti din Dâmboviţa.

După doi ani de sclavie pentru că nu aveam contract lucram zi şi noapte pentru o bucată de pâine şi un costum de haine. În toamna anului 1942 am plecat de acolo nemaiputând suferi robia în care mă găseam

[...]

1948. 5 mai în urma unor stricăciuni pe care le suferea instalaţia fabricii se simţea nevoia de a se opri întreaga fabrică.

În urma propunerilor făcute de partid şi direcţia fabrici fiind cel mai bun strungar lucrez 7 zile şi nopţi dearândul mâncând lângă maşină reuşesc să îmi îndeplinesc angajamentu luat faţă de partid putând ca fabrica să lucreze mai departe.

Ca drept recompensă sunt propus pentru decorare. În ziarul Scânteia din 2 mai 1948 este confirmat decorarea mea după care am primit decoraţia «Ordinul Muncii» cl.II-a

Teleaga. Dinca Teleaga, Un copil sarman, un tinar cvasi-analfabet, un portret al mizeriei care n-a aparut in Romania odata cu razboiul ci l-a precedat cu maxima soliditate, de la bun inceput.

Credeti ca glumeste apropo de robia ceea, munca zi si noapte pe-o bucata de piine, alea ? Credeti ca-i metafora, "o bucata de piine" ? Eu nu cred. Eu nu cred, si cine are impresia ca le merge bine saracilor, analfabetilor, prostimii intr-o societate capitalista e cel putin naiv. Toata ideea organizarii respective-i macinarea cu socoteala a talpii tarii, exploatarea lor rationala prin care sintagma se intelege "completa".

Care-i diferenta intre baiatul asta incercind sa-si asigure un viitor, incercind sa respire si eventual, poate, cine stie, sa conteze si el in viltoarea aparent nesfirsita a istoriei in care are ocazia de-a participa pret de-o clipita, nu mai mult, si ceva pustan nascut prin saraciile New York-ului incercind exact acelasi lucru, in exact aceleasi conditii, zece ani mai devreme ? Cum de gangsteru' ala-i erou si gangsteru' asta-i dusman al poporului (mai nou, ca intr-o vreme era si el erou, nu-i asa...).

Chestia de-i zice the mob nu s-a nascut de bine, n-am idee cum sa va explic. Salvatore Lucania era un imigrant sarac de pe East 10th St. Meyer Suchowljansky s-o nascut evreu in Rusia, in plin pogrom. Benjamin Siegelbaum n-o ducea cu nimic mai bine. Care-i diferenta intre astia si Ion Dinca ? N-o vad, pe cuvint de onoare dac-o vad. Nu cred ca exista. Eventual faptu' ca aia trageau cu pusca mitraliera si asta tragea la strung, cite sapte zile la rind si unii si altii. Eventual faptu' ca aia si-ai lor or cladit un guvern din umbra care-a supravietuit vreo cincizeci de ani si asta si-ai lui a cladit un guvern din fata care-a supravietuit vreo cincizeci de ani. A cui e vina ca Romania n-avea guvern pe bune si societate civila pe bune si popor pe bune ca New Yorkul ? A lui Dinca ? Mai mereti.

Pot sa va povestesc, ca le vad si le inteleg spontan, ca prin fumul unui vis caruia unii-i spun amintire. Te gasesti, neglijabil dar ferm decis in fata unui colos prea mare ca sa te observe lamurit. Te percepe vag dar nu te baga-n seama, nu intelege ce poti si nu isi reprezinta cam ce-i aia hotarire. N-are habar cam ce si cam cum gindesc oamenii cind au de ales intre nimic si aleg. Si nu te gasesti singur, o nu.

Te gasesti alaturi de citiva, absolut la fel de neglijabili ca si tine. Absolut la fel de hotariti. Indiferent de faptu' ca nu stiu scrie, ca nu stiu de jumatate vorbi, ca nu stiu ce-a fost inainte si cum si pe unde si nici habar n-au cine l-a nasit pe Mahomed. Nu-i chestie ca nu le pasa, e chestie ca pur si simplu n-au avut cind si unde sa-si puna intrebarea daca le pasa. Te gasesti alaturi de niste vagabonzi pentru care merita sa mori.

Si apoi hop, ca un rasuflet, ca o clipita, ca o rindunica iata c-au trecut cincizeci de ani.

Au trecut. Cind au trecut ?

Au trecut, si te afli intr-un cacat pentru care meriti sa fii omorit. Ti-e clar, ti-e limpede si nici nu-ti vine sa ridici obiectii. Dimpotriva, "haideti, luati-ma, mie nu-mi mai vine sa traiesc cu mine, eu nu mai pot sa ma sufar" iti vine sa strigi. Totul s-a futut, complet, iremediabil, fundamental. Fara sperante. Cind s-a futut ?

Si nu, nici acum nu esti singur, doar ca te uiti in jur si nu mai recunosti pe absolut nimeni. Nu te mai recunosti nici macar pe tine-n oglinda, iti semeni pina la perfecta identitate si-ti amintesti istoria pas cu pas, de-atunci si pina azi. Pas corect cu pas corect, fara gresala, sau macar fara gresala evitabila. Doar ca nu te mai recunosti absolut deloc in oglinda.

Da, e drept, dintre pustanii aia de la inceput au mai murit pe drum. Cei mai multi chiar la inceput. Aia care meritau sa traiasca, de fapt, aia au cam murit. N-ai fi avut mare lucru impotriva sa faceti schimb, la drept vorbind. Sa ramina ei, sa te duci tu, atunci cind o fost. Era probabil mai bine pentru toata lumea, da' daca asa o iesit acum asta e. Din astia ce-au ramas nu mai recunosti pe absolut nimeni. Ati baut si-ati mincat impreuna cincizeci de ani, cinci secole, cinci milenii, le cunosti fiecare pas, n-au facut greseli, sau macar n-au facut greseli evitabile. Da' nu-i mai recunosti absolut deloc, si din ochii lor se vede lamurit ca nu te mai recunosc nici ei pe tine.

Ce-i de facut ?

Tot ce merita sa stii in viata asta e cind sa pleci.