Problemele dictatorilor

Marţi, 20 noiembrie 1973. În colţul din dreapta, sus, al paginii întâi, destinat informaţiilor de la cel mai înalt nivel, „Scînteia” publică următorul Comunicat: „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit luni după-amiază pe ziaristul John Pearson, redactor-şef adjunct al revistei «Business Week» din S.U.A. La primire a luat parte tovarăşul Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu pentru revista «Business Week».“ Între 4-7 decembrie 1973, Nicolae Ceauşescu urmează să facă o vizită oficială în SUA, la invitaţia preşedintelui Richard Nixon. Nu numai de asta „Comunicatului” i se rezervă locul din dreapta, sus, al „Scînteii” din 20 noiembrie 1973. „Business Week” nu-i o publicaţie oarecare, ci una dintre cele mai influente din America şi din lume. Înfiinţată în 1929, revista e un fel de Biblie pentru oamenii de afaceri din Occident, dar şi pentru membrii Establishmentului în general. Un politician căruia i se cere un interviu spre publicare în paginile „Business Week” devine automat un personaj care merită atenţia cercurilor de afaceri. Cel trimis să-i ia un interviu lui Nicolae Ceauşescu e ditamai redactorul şef-adjunct [...]

Am citat din ceausescunicolae.wordpress.com, un blog amuzant.

Citatul m-a distrat sub doua aspecte diferite. In primul si cel mai evident rind, goana disperata dupa legitimitate si mai ales dupa artefacte "legitimizatoare". Georgel din satu' nost' a fost la o conferinta stiintifica. Conteaza ce stie si ce pricepe el, ce gindeste, ce cerceteaza, daca are la ora actuala ceva oale pe foc au' numa' indeasa matreata-n perie ? Nu conteaza. Conteaza ca aia conferinta e "a doua cea mai stiintifica din lume" ? DA! ASTA DA! Asta conteaza.

Deci, daca se iau cei cinci stilpi ai lumiiⁱ si se afunda impreuna intr-o pivnita unde betivesc pina la ziua recreind pixul cu care se scriu legile dupa care se scrie limba-n care-s scrise legile naturii aia nu e nimica. Da' daca se aduna cinci sute de contopisti, delegati si sheepaⁱⁱ in ceva hala cu covoare de plastic pe podele si neoane in rigips pe tavan atunci DA! Atunci s-a intimplat ceva.

Celalalt aspect care m-a distrat e extraordinara eficienta a limbii de lemn in a produce text. Ia uite : Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Sunt 17 cuvinte, 141 de caractere. Puteam zice pur si simplu Nicu ? Puteam, da' cu ce umpleam pe urma ziaru', blogu' si spatiul de emisie ? Si tot asa si iar asa, din trei obiecte si patru relatii au facut baietii ditamai paragrafu' de o treime de articol trilematic. Asta e pina la urma limba de lemn : o masina de fatuit, o motocositoare literara, un angrenaj capabil sa debiteze mari cantitati de produs finit cu minim consum de materie prima si fara mari pretentii de calificare a operatorului. In aceste conditii, cum sa nu se raspindeasca ? Echipamentul care ingaduie oricarui prost sa produca mari cantitati de text, cum sa nu se vinda bine asa ceva intr-o societate care valorizeaza productia ?

Singura chestie care ne salveaza astazi e ca nu mai valorizam productia, da' daca imbecilii care se cred "oameni de cultura" si-ar vedea visu' cu ochii, ala sa fie luati in serios pentru ca "or participat la conferinta a doua cea mai stiintifica" respectiv ca "au certificat" de la institutia a treia cea mai institutiva, rezultatul net ar fi neaparat reintoarcerea la limba de lemn.

Cu acest prilej...

1. Ideea c-ar exista un numar de citiva tipi pe a caror existenta se sprijina fiinta Cosmosului insusi e o veche gaselnita a misticismului iudaic. Ca atare a fost preluata fara citare de diversele bloguri care traiesc din furat Tora, recte crestinismul (cei cincizeci, zece, cinci, blabla oameni drepti care-ar fi putut salvat Sodoma de existau, da' neexistind asta este) respectiv islamul. [↩]
2. Cam ca si sherpa gen. [↩]