Piata imobiliara din Romania in 2015 - 2020

In completarea articolului precedent despre blocajul pietei de creditare interne merita probabil privita putin problema proprietatii imobiliare in Romania.

Cele doua sunt pina la urma intim legate, sectorul bancar se construieste pe fundamentul proprietatilor usor de evaluat (deci transparente) dar dificil de tranzactionat (deci nelichide). Locuintele populatiei si spatiile in care se desfasoara activitatile comerciale (de la hale la birouri) constituie cam peste tot in lume principala parte componenta a respectivului fundament.

Am vorbit deja (in link dinsus) despre problemele fundamentale si specifice pe care le contine proprietatea imobiliara pe la noi. Pe de cealalta parte, Romania are deja o usoara supracapacitate pe aceasta piata, iar bancile nu au reusit sa gaseasca de fapt o solutie la grava problema strategica despre care discutam acum un an si ceva. Au preferat traditionala solutie a incompetentilor din toate timpurile si toate locurile (aia a strutului, capul la nisip si "nu exista probleme"). Din fericire iarna 2010-2011 n-a fost feroce, ci blinda, si ca atare situatia lor se erodeaza lent. Asta este.

Problema costurilor proprietatii imobiliare nu mai sufera aminare. Deja Comisia Europeana urmeaza sa ne dea in judecata pentru ca guvernul nu se lasa si insista sa "acorde credite" pentru a acoperi pagubele inregistrate de primarii cu jumatatea lor din pretul agentului termic (ca metoda paleativa de-a plati totusi de la buget astea, chestie pe care am promis ca n-o vom mai face, ca vine in contra legilor uniunii). Care agent termic, chiar si finantat pe jumatate de la buget, tot aduce costurile incalzirii unui apartament de patru persoane semnificativ peste salariul mediu din Romania. Cam un ordin de marime peste cit m-a costat pe mine sa ma incalzesc in Boston, in conditiile in care pe-acolo e frig, tata.

Deci, foarte pe scurt spus : locuintele romanesti sunt niste cocini. Ca si-n tot restul Europei de est, Russiei si restului de fost imperiu sovietic, blocurile de prefabricate de beton care urmau a fi incalzite cu apa uzata de pe platformele industriale nu se prea ridica la nivelul absolut minim al grajdurilor in care lumea civilizata isi tine vitele (sau ma rog, raparii, cum preferati sa priviti problema).

Fata de aceste grave probleme solutiile cu "instalat centrala de apartament de catre fiecare" respectiv izolatie exterioara lipita cu scuipinol din bani de la buget (cu finantare EU) sunt simple cirpeli. Solutia corecta este, bineinteles, constructia. Da' la standarde, nu mizerii ca pina acum. Imobile comfortabile, gindite pentru oameni nu pentru vite (sau ma rog, parca Elena reprezenta "intregul nostru popor" in termeni de viermi ?), cu boiler la subsol, cu administrator angajat, cu instalator la dispozitie, cu garaje si parcari nu aglomerat strazile aiurea si asa mai departe. Cu toata placinta in proprietatea unei companii de imobiliare care le da in chirie. Sistemul asta actual cu "proprietari" pe cite-un pres si "agentii imobiliare" e de pe alta lume.

Ei, cetatenii insisi nu par capabili sa se organizeze si sa-si aduca proprietatea la standarde, statul nici nu prea poate nici nu prea are voie s-o faca (si la drept vorbind nici n-ar fi o idee buna s-o faca). Bancile nu se pricep si oricum nu se inghesuie acolo unde-i de munca, nu le prea au pe astea cu organizat chestii, facut treaba, ei is mai mult cu numaratu', sarmanii.

Si-atunci viitorul se deseneaza in mintea mea destul de clar : restul lumii va iesi din criza undeva spre 2015. Noi nu. Investitorii din restul lumii vor veni pe la noi, se vor apuca de construit serios, iar noi vom incepe incet-incet sa ne mutam. In imobile comfortabile, cu boiler la subsol, cu administrator angajat, cu instalator la dispozitie, cu garaje si parcari nu aglomerat strazile aiurea si asa mai departe. Cu toata placinta in proprietatea unei companii de imobiliare care da in chirie.

Tarabostesii proprietari vor tine cu dintii de "proprietatea" lor, ca ei sarmanii is prosti si prostii asa fac, si vor ramine in continuare sa-i ingroape imobile uzate si moral si fizic, care asteapta o pala de cutremur mai mare ca sa vina jos ca niste castele de carti uscate bine de trecerea veacurilor, mucezite bine de ploile fiecarei primaveri si gaurite in toate partile de disperarea oarba a unora care se vor proprietari da' nu-s in stare sa chiar fie (cam ca niste amanti care din disperarea neputintei de-a scoate zama din iubita se multumesc sa-i stoarca cosurile). Vor sta acolo si vor astepta "recuperarea investitiei".

A, da, si astea noi vor fi "foarte scumpe", si asta va fi pe nedrept. Pina la urma toata chestia e o poveste destul de veche.