O propunere modesta : sa facem sa fie comedia bufa.

Din capul locului va sa precizez ca termenul "comedie bufa" e o idiotenie. Exista in istorie opera bufa, care-i de fapt italieneasca opera buffa, care-i pur si simplu o opera cu tema comica. A zice "comedie bufa" e atunci in cel mai bun caz semn de ignoranta, dar tocmai asta mi se pare ca-l recomanda drept un titlu perfect pentru indeletnicirea respectiva. O idiotenie nascuta din ignoranta, cum altcumva s-ar putea intitula aceasta preocupare pentru... idiotenia semenilor, nascuta din ignoranta semenilor ? Nu-i si elegant si cinstit si adecvat superioritatii intelectuale sa-si asume, chiar daca numai formal si de forma, atributele celor pe care-i trateaza ? Nu-i frumos si de dorit ca un popa sa savirseasca liturghia-n limba babelor privitoare la biserica, chiar daca el discuta de teme inalte cu forme rafinate ? Pai si-atunci! Asa sa facem si noi!

Deci iata ce va propun :

1. Luati o tema din realul imediat. Ceva, orice, care sa nu fie mai vechi de o saptamina, adica sapte zile si sa fi ajuns cumva in ochiul public. Neaparat proaspat, pentru nevoile acestui fel de mincare a spiritului nu se poate accepta nimic statut. Neaparat public, pentru ca noi facem teatru de moravuri autentice romanesti, nu traductiuni si localizari dupa dubiosenii frantuzesti ori alte importuriⁱ
2. Alegeti sapte personaje cum vi se par potrivite, dar de preferinta majoritatea dintre persoanele care au chiar participat la scena in discutie. Deci, sa alegeti sase si sa le adaugati una e acceptabil, sa alegeti patru si sa le adaugati trei e acceptabil, da' daca povestea publica n-are decit trei personaje n-aveti noroc, incercati alta materie de bazaⁱⁱ.
3. Fixati-va un cor. Eu mi-am ales un cor din trei persoane, da' corul e cor, vi-l alegeti cum va descurcati mai bine. Totusi, parca-i frumos sa fie trei. In fine.
4. Respectati unitatea de loc (toata actiunea se petrece intr-un singur loc anumit) si de timp (toata actiunea se petrece-n desfasurarea naturala a timpului, fara salturi ori taieturi).
5. Intrebuintati in dialoguri macar o parte insemnata din dialogurile proprii persoanelor din istoria reala, asa cum se gasesc ele consemnate public. Aveti dreptul suveran de-a le adaugi pe laturi si-a le monta in orice lacas considerati, dar nu aveti nici intr-un caz dreptul de-a le modifica insele. Ele trebuie sa ramina curat asa cum au fost.
6. Limitati-va la ceva intre sapte si patrusprezece minute. Asta inseamna ca, data fiind viteza comoda de citire in jur de 150 de cuvinte pe minut, textul dumneavoastra (minus indicatii) are a se cuprinde intre o mie si doua mii de cuvinte, grosso modo. Si nu abuzati de indicatii, ginditi-va ca si actritele sunt curve si pe cale de consecinta femei deci au un spirit propriu pe care sa-l contribuie, ca sa nu mai vorbim aici de regizori si-asa mai departe.ⁱⁱⁱ
7. Nimeni nu moare. Este strict interzis sa se intimple asa ceva. Daca in realitate moare cineva n-aveti decit sa eludati artistic partea respectiva, va descurcati cum stiti dar limpede sa va fie ca moartea nu mai este permisa in discursul artistic asa cum nu mai este ingaduita in societate de ceva ani buni deja.^iv

Fara indoiala asa o creatie reclama dispozitia de moment cit si inclinatia corespunzatoare, si pe cale de consecinta nu ma astept sa produceti acum iata pe loc si de-ndata o astfel de piesa sau mai multe. Totusi, daca retineti in minte aceasta forma artistica cine stie de unde sare iepuroaica evenimentelor fix cu nerusinarea-n penita, cum de altfel s-au mai vazut cazuri. Doara am facut noi cutotii dimpreuna specii ale genului epic, ce ne-ar putea impiedica sa dam forme noi genului dramatic ?

Nimic, nimeni, niciodata. Dragi compatrioti, tot inainte!

1. Si care-n plus,

   De prisos a mai spune că și în al doilea soi de localizări, cari ni se dă cu titlul de “comedii de moravuri locale”, deși acțiunea se închipuie că ar avea loc la noi, deși numele proprii le auzim a fi românești, ni se înfățișează niște personaje cu moravuri ce, la dreptul vorbind, chiar în Franța, afară din raza Parisului încetează de a mai fi locale.

   zice Directorul Permanent si Universal al Tuturor Teatrelor Romanesti.
   [↩]

2. Regula asta serveste la minim pentru a evita obositoarele si banalele tragedii clasice cu doi baieti ubeste-o fata si reciproc. [↩]
3. Si apropo de care chestie : eu nu inteleg de ce continuam cu obiceiul absurd de-a accepta si barbati in Teatru. Cam ca ce chestie exact ? Ei oricum nu exista in lumea reala, de ce aceasta trista ipocrizie artistica ? Doar de dragul unei intre timp vetuste "traditii" ? Dar a fost depasita de formele realitatii! N-ar fi mai bine ca toate rolurile sa se joace de catre femei, cum e si realitatea, doar ca unele imbracate-n femei si altele-n barbati ? Cum era pe vremurile cind gheii conduceau lumea si Shakespeare le tinea teatrele, doar ca invers. Eventual am putea avea conventia ca pe scena femeile cu titele goale is in rol de femeie iara femeile cu pieptul acoperit in rol de barbat. Nu vi se pare c-ar fi mult mai adecvat realitatii ? [↩]
4. Initial voiam sa scriu aici ca

   Totul se incheie neaparat printr-un gangbang, care cuvint englezesc denumeste activitatea sexuala in care o singura fiinta primeste-n sine avansurile amoroase ale mai multor participanti. In sens propriu asta inseamna o femeie cuprinzind un glans penis in laringe, un altul in orificiul vaginal si-n fine un al treilea in sfincterele rectului, putindu-se la nevoie inlocui unul din acestia printr-o femeie si deci in loc de penis buze.

   dar la recitire mi s-a parut deplasat. Totusi, cum problema finalului fix in tragedia clasica trebuie cumva rezolvata-n aceasta noua forma artistica propusa aici, m-am oprit la varianta interdictiei mortii, care ma satisface pe deplin : e un ce inca si mai obscen decit pizda-mpanata.
   [↩]