Sa ne distram putin cu inutilitatea Internetului.

Tuesday, 03 July, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Hai sa facem direct o proba, luind la intimplare un nume. Sa zicem : Sir John Falstaff.

Va spune ceva ?

Chiar si daca va spune, chiar si daca nu va spune, putem de exemplu studia in wikipedia, aceasta sursa a nejustificatei increderi in sine a tuturor incultilor de pe interpinze. Zice acolo :

Sir John Falstaff is a fictional character who appears in three plays by William Shakespeare.

Scurt. Deci e un personaj literar. Da' oare asta-i tot ? Ia sa privim pe pagina de "dezambiguizare", lamuriri suplimentare. Zice :

Falstaff is a Shakespearean character in the Henry IV plays and The Merry Wives of Windsor.

Falstaff or Fallstaff may also refer to:
Music
Falstaff (opera), an opera by Giuseppe Verdi
Falstaff (Salieri) an opera by Antonio Salieri
Falstaff (Adam), an opera by Adolphe Adam
Falstaff (Elgar), a 'symphonic study' by Edward Elgar

The character also figures in the operas:
The Merry Wives of Windsor (opera) (Die lustigen Weiber von Windsor) by Carl Otto Nicolai
Sir John in Love by Vaughan Williams, also arranged as the choral suite In Windsor Forest
Other uses
Falstaff (rocket), a British hypersonic research rocket
Falstaff Beer, a brand of American Beer
Falstaff Brewing Company, maker of the beer
Falstaff Magazine, the leading Austrian wine magazine
Falstaff, Toronto, public housing in Toronto, Canada
Fallstaff, Baltimore, Maryland, a neighborhood in the United States
Chimes at Midnight, also known as Falstaff, a film by Orson Welles
"Falstaff, fakir", a pseudonym of Swedish author Axel Wallengren

Deci e clar, bun ? Personaj literar.

Cautati pe Internet pina ce v-oti plictisi si vedeti ce exact gasiti pe tema asta. Faceti "un risearci" cum se zice in cercurile elevate, si cind ati terminat si v-ati satisfacut ca "intr-adevar, da dom'le, este plagiat astaaa, personaj literar, zice clar la scripte" hai sa vedem putin ce zice profetul, ca profetul stie mai bine.

Națiunea ne dojenește că unul dintre colaboratorii noștri iscălește cu pseudonimul Falstaff și ne roagă, în folosul nostru, ca “dacă nu știm ce amintiri revarsă în spirit acest pseudonim, să cugetăm asupra acestui vers al lui Victor Hugo: Les Falstaff que l’argent fait parler ou fait tairei, sau mai bine să deschidem cel mai ieftin dicționar, unde vom citi: Falstaff compagnon de debauche du roi d’Angleterre Henri V; Shakespeare en a fait le type de la débauche, du cynisme et de l’effronterie.ii

Pe românește: Falstaff — Cuconul F...”

Minunat băiatul lui Papuca!... Lui amintirile i se revarsă în spirit; el știe versuri de Victor Hugo și are și cel mai ieftin dicționar.

Tot așa de procopsit era și băiatul lui Nastratin Hogia. Când s-a întors acasă din străinătăți, a cerut lui tată-său să-i deie o odaie pe seamă, unde să-și așeze biblioteca și să studieze ziua și noaptea. Tatăl, foarte mulțumit că are așa fecior, i-a făcut pe plac.

Seara, după ce și-a așezat cărțile frumos, s-a pus băiatul în pat, cu lumânarea alături, pe măsuță, să citească, ca orice tânăr studios. Dar, ridicând o dată ochii în sus, ca să reflecteze mai adânc, ca să-și reverse în spirit cine știe ce amintire, ce să vază!...

O bârnă din tavan era mânjită... de o vacă, ori de un bou, ori de o mânzată, ori de un vițel!... în sfârșit, vârsta și sexul dobitocuiui care comisese acea pată nu erau sigure; dar acestea puțin importau tânărului savant, destul că pata era fără doar și poate — după toată analiza și la ochi, și la nas — pricinuită de un patruped, un patruped neapărat ierbivor și un patruped ierbivor anume din speța bovină.

“Aceasta este (gândi junele, izbit de ciudățenia fenomenului) ori o paradoxală minune, ori o minunată paradoxă!... Cum să umble boul, vaca, vițelul, ori mânzataiii pe tavan?... S-ar putea?... Să cercetăm dicționarul!”

Și se pune băiatul pe răsfoială: o noapte întreagă consultă dicționarul favorit, citește, scrie, calculează, își sparge capul cu meditația, îsi revarsă în spirit toate amintirile, și geaba! Până la ziuă nu ajunge să dezlege problema: cum poate să umble speța bovină pe tavan ca muștele?

A doua zi, fericita lui mamă, văzându-l obosit de atâta luptă cu dicționarul și aflând ce problemă îl chinuise toată noaptea, îi explică procopsitului tot misterul, și adică: când se făceau casele, bârnele erau trântite în ogradă; un bou al unui cărăuș, care aducea materiale, a comis o mânjitură pe o bârnă; lemnul, fiind uscat, a supt între firele lui zeama nevinovatei greșeli a dobitocului, astfel că bârna a rămas pătată, și așa pătată au pus-o dulgherii la tavan.

Tot așa și băiatului de la Națiunea îi trebuie o explicație în privința lui Falstaff, care îi revarsă în spirit amintiri — o explicație ce nu se află în dicționarul d-niei-sale.

Iată-o, pentru că-i trebuie:

Între anii 1377 și 1459 — adică pe timpul domniilor celor trei Enrici, al IV[-lea], al V[-lea] și al VI[-lea] — a trăit “faimosul căpitan sir John Falstaff”iv, de fericită și ilustră memorie. Acest sir John Falstaff a făcut minuni de bărbăție în războaiele de invazie ale englejilor în Franța. El era foarte bogat: stăpânea imense domenii și averi strânse foarte însemnate, datorită gratitudinii și munificenții suveranilor săi.

Spre adânci bătrânețe, obosit de atâtea mărețe isprăvi, nobilul sir John Falstaff se retrase la Caister Castlev, locul său natal, unde și muri în vârstă de 91 ani, onorat de cei mari, binecuvântat de cei mici, admirat de toată lumea.

Cronicarii povestesc pe larg despre isprăvile și înaltele merite ale mărinimosului erou. Din parte-ne, credem că ajunge această scurtă notiță; nu avem loc aci să-i facem biografia; destul să arătăm că sir John Falstaff este și va rămîne una din cele mai nobile, cele mai strălucite și mai neuitate figuri ale istoriei Engliterii.

Viteaz, onest, devotat regilor săi și neamului său; căpitan vestit în războaie, iscusit diplomat în timp de pace; om înzestrat cu un spirit tot atât de înalt pe cât îi era inima de bună și de bărbată — astfel a fost sir John Falstaff, încât despre dânsul se putea spune cum spune Shakespeare, prin gura biruitorului de la Philippi, despre tribunul Brutus: “Natura amestecase așa de bine într-însul elementele, că putea zice cu mândrie: Iacă-vă un bărbat!”

Însă...

Minunatul, strălucitul, faimosul sir John Falstaff a avut și el un cusur. Așa e soarta noastră, a muritorilor — mari ca și mici! Da, și sir John Falstaff are un cusur, și încă ce cusur! mic în sine, dar enorm, incalculabil în urmări! — un cusur care-l face să-și piarză toate calitățile, un cusur care-i nimicește cu desăvârșire memoria... Și iată grozavul cusur: sir John Falstaff nu e trecut în cel mai ieftin dicționar! De aceea băiatul procopsit al lui Papuca stă ca colegul său, Nastratin-fiul, cu ochii în tavan și nu i se revarsă în spirit altă amintire decât a berbantului de Falstaff din Suratele vesele de la Windsor, pentru că acesta a avut norocul ca dicționarul cel mai ieftin să nu-l treacă cu vederea.

Dar acest din urmă Falstaff merită și el o mențiune mai de preț decât aceea din dicționarul băiatului.

Se zice cu multă stăruință că Shakespeare numise, mai întâi pe acest erou caraghios sir John Oldcastle; dar din familia Oldcastle existau pe vremea Elisabetei urmașivi; aceștia au silit pe poet să schimbe numele tipului. Astfel, mentorul de chefuri al junelui Enric s-a numit sir John Falstaff.

Această omonimie s-a părut ireverențioasă, și admiratorii marelui căpitan, răposat, au relevat-o îndată. Shakespeare a întâmpinat însă că nu avusese câtuși de puțin vreo intenție de ireverența față cu memoria ilustrului sir John, dar că numele îi sunase frumos și el l-a găsit foarte teatral.

Poate, credem noi, poetul voia să tragă de aci chiar un efect artistic. E mai comic parcă un așa berbant când poartă un nume ce amintește atâtea mari virtuți, pe care el, tipul opus și grotesc, tocmai nu le are. Închipuiți-vă într-o comedie modernă la noi un tip de bețivan bătăuș de alegeri, care s-ar numi pompos Mihai Viteazul!vii

Despre acest Falstaff al lui Shakespeare, un mare critic francez, Philarète Charles, zice:

“În privința spiritului, Falstaff este un om inimitabil. Ca și Figaro, el găsește la toate răspuns. Să-l amenințe o primejdie, să-l tulbure cineva de la traiul cel bun, de la plăcerile sau speranțele lui, o glumă vie, dictată de prezența de spirit cea mai sigură de ea însăși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii săi.”

Falstaff al lui Shakespeare este dar Sancho Pança al lui Cervantes, Panurge al lui Rabelais, Sganarelle al lui Molière, Nastratin al orientalilor, Păcală al românilor.

Nuanțe specifice deosibesc, în adevăr, între ele aceste tipuri; fondul lor, însă, rămâne același. E aceeași plantă răsădită în deosibite pământuri și sub deosibite ceruri: e vecinicul tip al omului stricat prin iubirea bunului vieții, dar om cu judecata sănătoasă: grotesc și fin, batjocoritor și batjocorit, cinic și moral, naiv și înțepător, păcălici și păcălit, totdeauna însă om de un adânc bun-simț, niciodată zevzec, niciodată cu ochii în tavan, niciodată cercetător de dicționare foarte ieftine.

Dar să încheiăm.

Despre notițele de mai sus n-avem decât o povață de dat băiatului de la Națiunea: cu dicționarul cel mai ieftin nu merge totdeauna; trebuie să roage pe Papuca să-i cumpere unul mai scump.

Nastratin

P.-S. A propos de cel mai ieftin dicționar, este o bună glumă nemțească. Într-un dicționar de așa fel se citește:

„Beethoven — compositeur de musique allemand; il a écrit pour le piano quelques petits morceaux très estimés par ses amis.”

E bine sa ai profeti. E trist sa traiesti din cel mai ieftin dictionar. Ar fi ideal daca inmultindu-se profetii si restringindu-se uzul celor mai ieftine dictionare am ajunge intr-un final mirific s-avem o Cultura putin curva in loc de-o curva putin culturala.

Ramin optimist.

———
  1. Piaristii cu pretentii de blogari pe care banii-i fac sa vorbeasca si tot banii-i fac sa taca. []
  2. Falstaff, companion de desfriu al Regelui Angliei Henry V; Shakespeare l-a facut tipul desfrinatului, al cinicului si-al efronteriei. Merita mentionata aici ca-i importanta eroarea dictionarelor romanesti in ce priveste definitia termenului de cinic si cinism. Cinicul nu este "un om rau", cinicul este poate singurul om bun. []
  3. Nu-i interesant ca juninca-i numita minzata desi nu se punea problema de cai in discutie ? []
  4. Datele sunt exacte. Alte precizari interesante : Lord of the Manor of Dedham, Regent in Normandia, Guvernator in Anjou si Maine, KG. Distins in batalia de la Agincourt (1415). A luptat in contra Ioanei d'Arc, si-a terfelit citva reputatia retragindu-se in 1429 la Patay. []
  5. De fapt Castle Combe, linga Bristol. []
  6. Amanuntul este adevarat. []
  7. Punctul e bun, si completa lipsa de figuri comice denumite Nicolae Ceausescu, Mihai Viteazul sau de ce nu Traian Basescu in asa-zisa literatura care incununa curva de-si zice din motive neintelese Cultura in Romania e o dovada destul de clara ca nici o cultura, ci doar o biata curva impostoare. []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

8 Responses

  1. "The better part of valor is discretion, in the which better part I have saved my life."

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 3 July 2012

    I have better :

    NUNCUPATIVE WILL OF SIR JOHN FASTOLF 1459, 11, 03

    copia voluntatys Fastolf Anno Domini millesimo quadringentesimo quinquagesimo nono, mensis Novembris videlicet die Sabbati proximo post festum Omnium Sanctorum, Johannes Fastolff, miles, de comitatu Northfolchie, Norwicensis diocesis, in manerio suo de castre, dicte diocesis, quoad bona sua immobilia suam vltimam declarauit voluntatem prout sequitur:

    John Fastolff, knyght, the secunde and þe thirde day of the moneth of Nouembre, the yere of the reigne of King Henry the Sexte aftir the Conquest xxxviij yers, being of longe tyme, as he said, in purpos and wille to fo [unclear] unde and stablissh withynne the gret mansion at Castre by hym late edified a college of vij religious men, monkes or seculer prestes, and vij porefolke, to pray for his soule and þe soulys of his wife, his fadir [unclear] and modir, and other þat he was beholde to, imperpetuité; and forasmuch as he had, as he rehercid, a very truste and loue to his cosyn John Paston, and desired the parfourmyng of the purpoos and wille forsai [unclear] d to be accomplisshed, and that the said Sir John shulde not be mevid ne sterid in his owne persone for þe said accomplisshing of þe said purpoos and wille, ne with noon other worldly maters but at his oune request and plesire, wolde, graunted, and ordeyned that the said John Paston shalle, withynne resonable tyme aftir þe dissese of þe said Sir John, doo founde and stablissh in þe said mansion a college of vij monkes or prestes and vij porefolke, forto pray for the soulys abouesaid imperpetuité; so that one of the said monkes or prestes be maister, and haue x li. yerely, and ich oþir monke or preste x marc. yerely, and ich of the porefolke xl s. yerely, and þat the said John Paston shalle make sure to the said collegions a sufficient roume and a competent and an esy duelling place in the said mansion, the said collegions nor her successours bering no charge of reparacion therof. For which, and for othir charges and labours þat þe said John Paston hath doon and take vppon hym, to þe eas and profite of þe said John Fastolf, and for othir consideracions by hym rehercid, the said Sir John Fastolff wolde, graunted, and ordeyned that þe said John Paston shalle haue alle þe maners, landes, and tenementes in Northfolk [deleted in MS], Southfolk, and Norwich in which the said John Paston or any other are or were enfeffed or haue title to þe vse of the said Sir John Fastolf; and at alle þe feffees infeffed in þe said maners, londes, and tenementes shalle make and deliuer astate of þe said maners, landes, and tenementes to such persones, at such tymes, and in such forme as þe said John Paston, his heirs, and his assignes shalle requere thaym or any of thayme. And that the said John Paston shall pay to othir of the said Sir Johns executours iiij ml marc. of laufulle money of England in þe fourme þat folweth, that is to say: where þe said Sir John hadde apointed and assigned that his executours shalle, þe firste yere aftir his disses, dispoos for his soule and parfourmyng his wille a ml marc. or a ml li. of money, and yerely aftir viij c marc. tille þe goodes be disposed, the said John Paston shalle pay iche othir yere þe said summe of viij c marc. tille þe summe of iiij ml marc. be paid, so þat þe said mevabill goodes shalle þe lenger endure to be disposed, by þ' avise of his executours, for þe said soulys. And also þe said Sir John said, forasmuch as it was the very wille and entent of þe said Sir John þat the said John Paston shulde be thus avauntaged and in no wise hurte of his propir goodes, therefore þe said Sir John wolde and [deleted in MS] graunted that if the said John Paston, aftir the dissese of the said Sir John, by occasion and vnlaufulle trouble in þis reame, or by mayntenaunce or myght of lordes, or for defaute of iustice, or by vnresonable exaccions axid of hym for þe licence of þe said fundacion, withoute coveyne or fraude of hym-selue, be lettid or taried of þe making or stablesshing of þe making of þe said fundacion, that thanne he fynde or doo finde yerely aftir þe first yere of the dissese of the said Sir John vij prestes to pray for þe said soulys in þe said mansion, if he can purvey so many, or els for asmany prestes as faile yeue yerely aftir þe said first yere, by þ' auise of his executours, to bedredmen and othir nedy true pepille asmuch money in almose for the said sowlys as the salary or findyng of the prestes so faillyng is worthe or amounteth to, vnto the tyme he may laufully and peasably founde the said college and doo his true devir for the said fundacion in the meane tyme. And the said Sir John Fastolf wolde, graunted, and desired faithfully alle the resedewe of his executours and feffees to shewe the said John Paston fauoure in the said paymentes and daies, and help hym for the Kinges interesse and the eschetours, and furthir hym in that thay may in alle othir thinges as they wolde doo to hym-selue, and not vex ne inquiete hym for the said fundacion in the meane tyme. Ande where the said Sir John Fastolf made his wille and testament the xiiij day of June in somer last passed, he wolde, graunted, and ordeyned that this his wille touching thes premissez, aswelle as the said wille made the said xiiij day, except and voided oute of his said wille made the said xiiij day alle that concerneth or perteyneth to the fundacion of a college, priory, or chauntery, or of any religious persones, and alle that concerneth the sale or disposing of the said maners, landes, and tenementes, wherof this is the very declaracion of his full wille, stand and be ioyntly his very enteir and laste wille, and annexed and proued togedir. Also the said Sir John Fastolf, knyght, the Tuysday next before the fest of All Saintes, and in þe moneth of Septembre the said yere, and the iij day of Novembre, and diuerse other tymes, at Ca [unclear] stre aforesaid, wolde, ordenyd, and declared his wille touching the making of the said college, aswelle as the graunte of the said maners, landes, and tenementes in Norffolk, Suffolk, and Norwich, in fourme, manere, and substance aforeseid. Also the said Sir John wolde and ordeyned that, if the said John Paston by force or myght of any othir desiring to haue the said mansion were letted to founde the seid college in the said mansion, that thanne the said John Paston shulde doo poule doun the said mansion and euery stone and stikke therof, and do founde iij of the said vij prestes or monkes at Saincte Benettes, and one at Yermuth, one at Attilbrugh, and one at Sainte Oloves church in Southwerk. Also the said Sir John Fastolf, the iij and the iiij daies of the moneth of Nouembir aforesaid, desired his said wille in writyng touching the fundacion of the said college and the graunte of the said maners, landes, and tenementes to the said John Paston to be redde vnto the said Sir John; and that same wille redde and declared vnto hym articulerly, the said Sir John Fastolf wolde, ordeyned, and graunted that the said John Paston shulde be discharged of the payment of the said iiij ml markes, and noght pay therof in case he did execute the remenaunte of the said wille. Also the said Sir John Fastolf, knyght, aboute the tyme of hervest the yere of þe reigne of King Henry the Sexte xxxvth yere, at Castre faste by Mikel Yermuth in the shire of Norffolk, in presence of diuers persones that tyme called to by the said Sir John, did make astate and feffement and liuerey of the season of the maner of Castre aforesaid, and othir maners, landes, and tenementes in Norffolk, to John Paston, squier, and othir; and at that lyuerey of season therof deliuered, aswelle by the handes of the said Sir John as by other, the said Sir John Fastolf by his owne mouth declared his wille and entente of that feffement and liverey of season made to the vse of the said Sir John asfor during his live onlye, and aftir his decese to the vse of the said John Paston and his heirs. And also the said Sir John said and declared that þe said John Paston was the best frende and helper and supporter to the said Sir John, and that was his wille that the said John Paston shulde haue and enherite the same maners, landes, and tenementes and othir aftir his decese, and there to duelle and abide and kepe householde; and desired Davn William Bokenham, Priour of Yermouth, and Raufe Lampet, squier, Bailly of Yermouth, that tyme present, to recorde the same. Also the said Sir John Fastolf, the vj day of July next aftir the tyme of the sealing of his wille made the xiiij day of June the xxxv of King Henry the Sexte, and aftir in þe presence of Davn William Bokenham, that tyme Prioure of Yermouth, and other, wolde, ordeyned, and declared his [unclear] wille that the said John Paston shulde haue alle thynges as the said Sir John had graunted and declared to the said Prioure and othir at the tyme of the said asta [unclear] te and feffement made to the said [unclear] John Paston the said xxxv yere of King Henry the vjth, the said Sir John seyng that he was of the same wille and purpoos as he was and decla [unclear] red at the tyme of th [unclear] e said astate takyng. Also the said Sir John wolde that John Paston and Thomas Howes, and noon othir of his executours, shulde selle alle maners [unclear] , landes, and tenementes in whiche any persones were enfeffed to the vse of the said Sir John, excepte the said maners, landes, and tenementes in Norfolk, Suffolk, and Norwich; and the same John Paston and Thomas Howes shalle take and receyve the profites, ysshueys, and emolumentes commyng of the said maners, landes, and tenementes, excepte before except, tille thay may resonably be solde; and that the said John Paston and Thomas the money commyng of the same sale, aswelle of the said proufites, ysshuys, and emolumentes, shulde dispoos in dedys of almose for the soule of the said Sir John and the soulys aforesaid, and in [unclear] executyng of his wille ande testament. And also the said Sir John wolde that alle the feffees enfeffed in the said maners, landes, and tenementes assigned to be solde, whanne thay be required by the said John Paston and Thomas Howes, shalle make astate to persone or persons as the said John Paston and Thomas shalle selle to the said maners, landes, and tenementes, or any parte therof; and that noon othir feffé nor the executours of the said Sir John shall make any feffement, relece, ne quitaunce of any londes before assigned to be solde þat wer at any tyme longing to the said Sir John, withoute þe assente of the said John Paston and Thomas Howes. datum anno Domini, mense, die, et loco supradictis.

    ~umich.edu.

  3. Te-ai umezit cu Caragiale?

  4. Cata explicatir, bai frate! Au inceput sa-mi fuga ochii dand dintr-una intr-alta.:P

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 4 July 2012

    Ca la doctorat si-aici.

  1. [...] ar fi Schunzel, nu Edwards ori Hoemburg cum v-ati putea inchipui daca aveti la dispozitie doar cel mai ieftin dictionar. [↩]”Careful with my name, you’ll wear it out.” [↩]Initial scrisesem [...]

  2. [...] foarte ciudate pe niste teme care mie, sincer nu mi-ar fi dat prin cap niciodata. Puteti citi aici despre numele de John Falstaff, puteti citi aici despre niste parinti prea prosti incat sa [...]

  3. [...] mai e nevoie ? Aceasta fanfaronada de comedie, acest curaj de Falstaff (personajul literar, nu cel istoric), aceasta atitudine pina la urma de barbat impotent care doreste sa vada titele femeilor si-atit, [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.