Mircea despre marketing
In caz ca sunteti curiosi, pe scurt si concis :
I. Marketingul este la nivel macroeconomic o activitate in mare inutila.
Este adevarat ca mici bucatele - ca de exemplu etichetarea produselor, sa stim ce se gaseste-n cutii - care par in principiu a tine de marketing au si utilitate indiscutabila la un nivel oricit de inalt s-ar privi problema.
Facind abstractie de ele, marketingul se traduce pur si simplu prin delapidarea banilor din circuitul productiv (cercetare -> productie -> consum) inspre un circuit fictiv in care produsele nu mai sunt achizitionate pentru calitati intrinseci ale lor ci pentru reprezentari (de preferinta cit mai fanteziste) ale lor.
II. Marketingul este un mod prostesc de-a conduce o afacere.
O firma poate produce ceva util, ori ca-i bun ori ca-i serviciu, sau poate pierde vremea. O firma care pierde vremea n-are rost sa mai existe, valoarea participatiilor la capitalul ei este zero si ca atare in momentul in care descoperiti ca firma dumneavoastra-i condusa-n principal de tipi cu marketingu' e cazul sa vindeti tot si sa faceti altceva.
Un bun exemplu de prostalau e Zig Ziggler cu al lui "marketingul e singura activitate care contribuie la venituri, toate celelalte contribuie la costuri". Cind aceasta pseudo-gindire incepe sa-si faca simtita umbra in firma dumneavoastra e clar ca si-a trait biata traiul. Probabil nimeni altcineva nu s-a prins inca, deci puteti scoate un pret bun pe ce actiuni mai aveti. Pa si la revedere, lumea e plina de chestii utile care asteapta sa fie facute de cineva, chiar n-are rost sa va pierdeti vremea in compania prostilor.
III. Marketingul prezinta avantajul indiscutabil ca ofera un mod simplu (si deci ieftin) de-a agrega prostimea in acelasi loc.
Acel loc este mlastina de care va doriti sa stati cit mai departe.
IV. Nu exista marketeri bogati. Motivul este ca nu exista marketeri care sa conteze.
Asa cum nu exista boxeri bogati, asa cum nu exista rapari bogati, asa cum nu exista blogari bogatii chiar daca toate aceste categorii deverseaza obsesiv text si bolboroseli pe tema ca cit is ei de bogati.
In realitatea obiectiva bogati ajung tehnologii si finantistii, adica aia care controleaza ori ciclu' de cercetare ori ciclu' de productie. Nicicind niciodata n-o ajuns si nici nu va ajunge vre-un vinzator de piei de closca sa conteze in virtutea faptului ca el vinde piei de closca.
Sigur, adesea din rindurile lor se ridica viitorii tehnologi si viitorii finantisti, asa cum se ridica din rindurile taranimii muritoare de foame, a oamenilor strazii de prin orase (cunoscuti si drept "studenti") si de pe te mai miri unde. Asa-i tocmita lumea asta, oarecum viscoasa da' totusi lichida, si bulele urca. Da' faptu' ca un pui de taranete ajunge mare inventator nu inseamna nici intr-un caz ca taranetii "is" ceva. Is fix aia, taraneti, fruntea-n glie, jos nadragii si curu' la bataie ca nici ejacularea stapinirii nu se produce singura. A-ti inchipui altminteri e similara cu aia ca "echipa Romaniei a cistigat si eu is roman", am mai discutat-o.
Pe scurt si-n concluzie : Daca tot ce puteti face-n viata asta e ceva cu marketing va chinuiti degeaba. Dati un restart.
———- Chiar, ce s-a mai ales de povestile din 2009-2010 despre cum face Vali Petcu 3208942309482093485902834 cu blogu' ? Nimic-nimic, gata ? Am uitat deja ? Unde-s, ba, banetu' ? [↩]
