Dick Tracy
Dick Tracyi e un film facut dupa o banda desenata. Nu rideti, ca se poate face uneori din cacat bici. De exemplu Fred Quimby a luat porcariile alea de muzici cica simfonistice din interbelic si-a facut cu ele niste desene animate chiar acceptabileii. Deci iata ca se poate.
Debuteaza cu eterna scena a omuciderii-n masa-n Chicago-ul clasic : niste unii joaca poker la o masa intr-un garaj, niste altii vin cu masina si-i mitraliaza (gaurind neaparat si ceva butoaie de benzina din fundal). Scena s-a mai jucat de exemplu in Some Like it Hot (un exemplu dintr-o mie) si-mi aminteste oarecum de fundalul unei aventuri personale. Nu-i, cu alte cuvinte, atit de imposibila precit pare.
Gratie unei cinematografii abile, intre culorile simplificate, usurate, comprimate si pastelate de banda desenata si modelele-n forme dragutele, casute si trenulete, intre masti baroce si costume livresc exagerate toata atmosfera-i acolo. Pasim cinematografic intr-un desen animat cu actori aproape oameni da' pe jumatate troli. Scenariul joaca bine-n nevoile acestei constructii vizuale sau poate reciproc, fapt e ca Dick Tracy, eroul supermitic, (fiind anuntat la celular) pleaca de linga iubita-n cinematograf sa investigheze-o scena de omor dupa care revine (ca voia sa vada cum se termina). Si nu-i dispus sa accepte o promovare care sa-l puna la birou cum nu-i inclinat sa-si caute alta amanta iubita (ca nu cred ca se fut).
Hoffman face-un Mumbles (Bilbiila) chiar bun. Scena-n care Pacino expansiv si exuberant (da' cocosat) ii produce numaru' de canto unei Madonna sfioase si timorate e ceva antologic, va ramine in cartea vesnica a cinematografiei, e aur. Probabil face o a mia parodie la scenele traite de Ruth Etting cu proprietaru' eiiii, indragosteala cu pianistu', toate povestile alea documentate si rasdocumentate de gura neostoita a lumii pin-au ajuns mai mult decit clasice, simple meme avant le mot.
Pina la urma asta-i marea putere a benzii desenate : reuseste sa extraga absolut ultima picatura de seva dintr-o fibra tescuita, rastescuita si arhitescuita. E cea de-a mia si absolut ultima reincalzire la care se poate preta o ciorba. E ultimul drum, asa cum zicea Seinfeld ca decurge cariera pizdutei mediiiv, tot asa decurge cariera oricarei idei si oricarei bucati de cultura : morfolire si remorfolire pina intr-un final e scuipata afara prin fundul benzilor desenate. Si evident Tracy e ala care nimereste-n Apalachin Meeting, mutat convenabil mai aproape de casa, undeva prin Queens.v
Per total nu-i o incercare chiar nereusita. Eu m-am distrat. E drept ca daca s-ar putea dispensa cumva de "moralitatea" mioapa atit de draga castravetilor americani, daca ar reusi cumva sa evadeze din orizontul inadusit al Sovietului Suprem al Cusatoreselor mai-mai c-ar iesi un film artistic. Da' pe de alta parte exista un motiv pentru care sutele cele de milioane de cusatorese ingramadite-n colonii n-au reusit sa produca arta in cele citeva secole de existenta care le par lor o eternitate si jumatate, chiar doua.
Pina la urma e nevoie pe lumea asta si de americani, ca altfel cine ne-ar mai trage ciubotele ?
———- 1990, de Warren Beatty cu Al Pacino, Dustin Hoffman, Madonna, Warren Beatty. [↩]
- Mai tineti minte ala-n care Tom & Jerry isi fac patinoar in casa ? [↩]
- Moe Snyder irl [↩]
- "She does stink. And she should quit. But I don't want it to be because of me. It should be the traditional route. Years of rejection and failure until she's spit out the bottom of the porn industry." [↩]
- Si ca tot suntem la momentu' documentari istorice, va amintiti scena din Casino in care Joe Pesci si cu frac-su is snopiti in bataie si pe urma ingropati intr-un lan de porumb ? Chestia s-a intimplat in realitate unuia Anthony Spilotro zis Furnica, mafiot din Chicago Outfit, care se ocupa fix cu ocupatia lui Pesci-n film : "supervising the skim". Idem tipul jucat de DeNiro exista-n realitate, il chema Frank "Lefty" Rosenthal, si relatia dubioasa-n care "that little pissant" ii fute nevasta a avut si ea loc, de asemenea (Geraldine McGee Rosenthal, o curvistina blonzie). Ce voiam sa spun cu alte cuvinte : nu doar ca viata bate filmu' in general, da' nici creativitatea asta auctoriala nu-i tocmai ce-si inchipuie consumatoru' inocent. [↩]
Friday, 31 August 2012
Lol, deci Chopin a scris porcarie de muzica simfonistica? Ca ala cu patinoarul e pe un vals de Chopin daca tin eu bine minte.
Si altminteri daca tot vrei sa dai exemplu, zic ca-i de departe mai reusit cel cu pianul (http://www.youtube.com/watch?v=KNE5C0X7Fzs) - deci Liszt, alt scriitor de porcarii simfonistice?
Friday, 31 August 2012
Da' percepi sarcasmu', asa-i ? :)