Recunoasterea meritelor

Friday, 30 October, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Va spune ceva numele Fred Quimby ?

Nu ?

Sigur ?

Ia sa vedem, nici asa :

fred_quimby

Parca, parca incepe sa se formeze, din ceata memoriei. Muzica buna, atentie concentrata, palpitatii, aroma copilariei ...

Sa fie Tom si Jerry ? Este.

Frederick C. Quimby a castigat nu mai putin de 7 Academy Awards ca producator la sectiunea desen animat. Sapte bucati. Cati oameni mai puteti numi care sa tina acasa intr-un dulap 27 de kilograme de Oscar ?

Asa o recunoastere ampla trebuie ca se bazeaza pe niste merite uriase. Simtul comun ne dicteaza niste asteptari destul de inalte, omul va fi fost cel putin un mare geniu. Si totusi, in cazul lui Qumby, lucrurile nu-s tocmai simple.

Fred Quimby a fost producator nu doar la Tom si Jerry, ci pe intreaga divizie de desen animat a Metro-Goldwyn-Mayer. Incepand cu 1937, a condus o turma de animatori trazniti, pe care i-a inteles rar si cu greu, neavand, din nefericire pentru un producator de desen animat, nici un pic de simt al umorului.

Opinia prevalenta in studio era ca omul isi castigase titlul de producator in urma unei indelungate cariere de salesman de top in New York, de unde venise la MGM, fara a avea nici cea mai vaga idee despre animatie si, asa cum isi aminteste Irv Spence, desenele animate fiind "o ciudatenie pentru el". In 1939, cand William Hanna si Joseph Barbera i-au prezentat idea lor, o serie de desene animate ale caror eroi sa fie un motan si-un soricel, Quimby a aprobat, rezultatul fiind "Puss Gets The Boot", si un prim Oscar.

Distribuit ca director de scoala in contra entuziasmelor de liceeni a animatorilor, a jucat mai mult un rol de legatura intre ei si management, care parea sa constea cel mai adesea in a le refuza cererile pentru bugete mai mari, bonusuri si deconturi de cheltuieli speciale. Pe scurt, un cap patrat in cel mai pur sens al cuvantului, fara posibilitatea cea mai vaga de-a fi suspectat de vre-un merit artistic oricat de mic. Cum s-au putut agata 7 statuete de-o frunte perfect plata ?

Uite ca s-au putut.

Dar nu-i drept! Nu-i cinstit, nu-i fair, va aud gandind. E o dovada clara a felului in care-i stricata lumea asta, a nefericitei oprimari in care se zbat cei inteligenti, cei creativi, cei valorosi (asa ca noi) sub cizma nemiloasa, sub intelegerea boanta a tot soiul de vanzatori de fiare vechi si piei de closca.

Se poate scrie un intreg roman, pornind de-aici ? Se poate. Ar iesi o intreaga fresca sociala, care sa-l rusineze pana si pe Balzac ? Ar iesi.

Bine. Atunci, hai sa mai spun doar ca omul a iesit la pensie in 1955, dupa ~20 de ani de oprimare a talentatilor, valorosilor si creativilor. Care au preluat ei studioul, care studio dadea faliment in 1957. Doi ani deci, nu douazeci. In care n-au luat nici 14 premii, nici sapte, nici trei si nici macar unul.

Sa-mi explicati zic cum e cu salariile exagerate, da' asa, pe de-a-ncetul, sa pricep si eu, cu mintea mea boanta si cizmele-mi pana la genunchi.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

17 Responses

  1. Io retin o fraza care m-a facut sa rad pe moment .. anume ca revolutiile si revolutionarii nu dureaza mult din simplul motiv cum ca aia nu-s in stare si n-au rabdarea sa administreze noua stare a lucrurilor. Ei is buni doar asa, cand actioneaza in burst rate.

    Cam ca si creativii dintr-un departament, daca-i lasi la butoane intri in balarii cu salariile. Oriunde sunt de manevrat sume mari si talente, trebuie un cap patrat d-asta. Ca il urasc toti e partea a doua, e necesar, si nu cred ca omul se supara, vede dincolo de problemele momentane.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 31 October 2009

    Cam asa cum zici, la toate punctele.

  3. eu cred ca e vorba de repartitia muncii. de exemplu aici, in Franta, unde ma aflu, helas, pentru doua luni, doar o persoana stie care ar putea fi cutia mea postala- eu nu reusesc sa o identific, cred ca trec printr-o faza acuta de alzheimer si acea persoana e in concediu. Nimeni altcineva nu ma poate ajuta.
    Asa o fi fost si cu Quimby. Stia el ce stia si de ce nu mai spune si altora.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Saturday, 31 October 2009

    Sa stii.

  5. "Sa-mi explicati zic cum e cu salariile exagerate, da’ asa, pe de-a-ncetul, sa pricep si eu, cu mintea mea boanta si cizmele-mi pana la genunchi. "

    iar incepi, man?! hai, fii serios! ai impresia ca de antunci, din anul retragerii lui fred quimby nu s-a mai dat premiul? eu cred ca s-a dat. l-au luat altii si bine a fost.

    "s-a "pensionat" in 1955. in 1957, studioul dadea faliment. deci e bina celor care l-au preluat." ;)) de falimentul enron ai auzit? nu cumva skillings, fost ceo de al lor, cand stia ca faminetul se vedea clar la orizont, si-a dat demisia, pensionadu-se? si asta a fost cu aproape un an inainte de falimentul oficial. iar daca totul ar fi mers ca la carte, era cu chiar doi ani inainte de faliment.

    si btw, mergand dupa logica ta, de unde stii ce salariu lua quimby? sau ce salariu luau cei(sau cel de dupa el)? stii ca nu erau aceleasi salarii?! daca zici ca s-a pensionat, ce era sa ii faca compania? sa ii mareasca salariul, quimby, nu te pensiona, batrane senil, ca mai avem nevoie de tine?! sa le zica: si nepotii mei au, ca sa auda apoi: dar quimy, nepotii din toata lumea au nevoie de tine?

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 1 November 2009

    Mei da-ti scapa o chestie. Cand s-a pensionat omul, "cei ce l-au preluat" au fost chiar Hanna si Barbera. Creativii, mei. Ala-i cuiul povestii.

  7. Hanna & Barbera sunt niste exemple exceptionale de gestionari slabi. Chiar si in ultima perioada a studioului, cand doar unul mai ramasese pe pozitii, a fost imposibil sa-i tina pe cei cativa oameni talentati uniti , gen Feiss, om pe care-l crescusera ei.( vorbim de oamenii responsabili pentru ultimele lor succese de tip Cow & Chicken, Dexter's Lab).

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Sunday, 1 November 2009

    Sigur ca sunt exemple exceptionale, ca de-aia-s ilustrative. Punctul ca salarizarea nu depinde si nu are de ce sa depinda de criteriile sau parerile publicului ramane insa netulburat.

  1. [...] de nenumarate ori. Nu merge. Nu poti angaja niste oameni sa-ti faca filme sau desene animate faine. Nu merge. Microsoft incearca de douazeci de ani sa angajeze oameni care sa munceasca la un sistem de operare [...]

  2. [...] de-o minte capabila sa vada peste copacii din imediata vecinatate e atunci salutara. Exemplul Fred Quimby e inca si mai ilustrativ in acest sens, cum e si contraexemplul 3D Realms. Pe de cealalta parte, [...]

  3. [...] si-n general valida da’ absolut inutila ca s-a ales prafu’ pentru ca-s proaste si n-au proprietar, ce ziceti c-a fost cauza imediata ? F-un pulalau incompetent da’ ambitios care le-o impins [...]

  4. [...] sclavii nostri ca sa faceti filme faine din care sa scoatem noi bani”. Nu glumesc, chiar este o propunere perfect rationala. [↩] Rubrica: Trilematograf Puteti urmari raspunsurile prin fluxul RSS 2.0. Puteti lasa [...]

  5. [...] mai grava ca autorii sunt incapabili de management (ilustrata in general si canonic cu exemplul Fred Quimby sau in particular si recent cu exemplul Creative [...]

  6. [...] ori “inventia” aia ca obiect-fetis, descarnat si abstract. Da-n tot cazul, recomand articolul Recunoasterea meritelor, ca-i despre irelevanta “creatorilor” in mersul lumii. Da’ concret si cu exemple, nu asa [...]

  7. [...] falimentul. N-o mai apucat sa observe nimeni ca ori o gresit Buscu si talentu’ e degeaba fara management ori o avut dreptate Buscu da’ n-o avut umor. Si talent. Ei in general zic, nu doar el [...]

  8. [...] un film facut dupa o banda desenata. Nu rideti, ca se poate face uneori din cacat bici. De exemplu Fred Quimby a luat porcariile alea de muzici cica simfonistice din interbelic si-a facut cu ele niste desene [...]

  9. [...] Niste ecuatii simple : Germania nu-i mult sub China. Prima are vre-o cincizeci de milioane de lucratori productivi si cu drag de munca, ultima are vreo doua miliarde de lucratori neproductivi si cu drag de munca. Iata cam care-i importanta unui Carnegie, sau cu alte cuvinte degeaba esti tu muncitor daca n-ai sef. [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.