Despre variante ale unui pseudo-model de afaceri

Ca sa vezi chestie : spamul nu functioneaza.

Te apuci sa-l spamezi pe unu' ca are blog si are trafic si vrei si tu, el se apuca sa scrie despre tine. Indiferent ca te cheama Facebook, TPU, RDS sau Stefan Badescu. Indiferent ce aferatii, 'arfe si alte impresii de respectabilitate mai ai, ca nu te ajuta si nu te salveaza in contextu' asta.

Iar daca ai "ghinionul" sa-l fi spamat pe unu' care pe linga ca-i cunoscut e si ceva mai rasarit decit prostu' mediu (atita cit sa fie capabil documenteze clar si indiscutabil ce-ai facut) cam asta e, ai rupt-o-n fericire : doua sute sau doua mii de ani, sau cu alte cuvinte cite zile ii mai avea (ca nu rezisti tu acuma doua secole, 'ai sa fim seriosi) vei avea de explicat ca de ce esti jegos.

Iara de explicat nu vei avea cum explica, ca nu se poate explica asa ceva. Poti sa te apuci linistit de contra-argumentatii stupizele ca hotu' care se teme de furatⁱ, chestii din trunchiul lui "ba pe-a ma-tii". Din pacate astea functioneaza strict la gradi, si eventual la audienta teoretica a televiziunilor. In practica si-n lumea reala insa nu ajuta. Sigur, ar mai exista o alternativa. Din pacate e un pod prea misterios in indepartarea lui ca sa ajute pe cineva.

Da' stati, ca n-am terminat : nu doar ca spamul nu functioneaza, da' mai are dezavantajul major ca-ti asigura si ostilitatea alora care de fapt conteaza. Indiferent ca te cheama Facebook sau Andreea Ursu sau cum te mai cheama, e o idee proasta.

Bun si-atunci, daca nu functioneaza, de ce se aplica ? De ce exista ? Iesitul din camera prin perete nu functioneaza, si ca rezultat (aproape) toata lumea iese frumos pe usa, uneori pe geam. Niciodata (nu incearca sa iasa) prin perete. De ce atunci incearca sa faca spam, daca intr-adevar si cu adevarat nu functioneaza ?

Raspunsul se gaseste explicat teoretic in articolul despre dezavantajul de-a avea investitori : o abordare suficient de mioapa se poate satisface cu impresia falsa ca ar fi functionat. Iar sub aspect practic parca l-am mai zis pe undeva pe-aici, da' oricum se poate repeta ca n-are ce sa strice : oamenii se nasc fara experienta. Toti. Ca rezultat tre' sa invete. Unii reusesc sa invete din experienta altora, da' altii au nevoie sa invete din experienta proprie. Si-atunci, spamul e produs de aia care-s prea prosti ca sa priceapa din cuvinte ca nu merge si prea tineri ca sa stie din experienta ca nu merge. Mama lor fiind mereu gravida n-are a ne surprinde ca el exista si va exista vesnic tot asa cum exista si va exista vesnic cozonacul-minuneⁱⁱ de exemplu.

Pina aici am vorbit de varianta numarul unu. Varianta numarul doi e asa-zisa publicitate onlineⁱⁱⁱ. Ea nu functioneaza din motivul simplu ca se bazeaza economic pe-o ecuatie care leaga un finit de-un infinit. Asa ceva n-are cum sa se echilibreze matematic privind, si-n practica site-urile zise MFA^iv sunt dovada clara ca nici nu poate sa se echilibreze. Publicitatea nu functioneaza nici in spatiul fizic, dar acolo ecuatia e macar echilibrata, legind doua chestiuni finite : banii cumparatorilor pe de-o parte cu oferta de spatiu pe de cealalta. Nu poti crea zece centre ale orasului in care sa pui panouri, dat fiind ca orasul e orasul si centrul lui e centrul lui, independent de problemele tale mentale. In spatiul virtual insa nu exista mai exista aceste limite, poti face un triliard de site-uri si-atunci pe termen lung evident ca valoarea per unitate tinde spre zero. Chestie despre care am mai si discutat, de altfel.

Varianta numarul trei este traznaia asta cu "gratis in schimbul datelor personale". Putem zice ca-i un fel de hibrid intre pseudo-publicitate si spam, cel putin asa pare sa se fi dezvoltat. Nu functioneaza nici asta, din acelasi motiv din care nu functioneaza nici celelalte : va fac acu' ni un script care sa genereze cite identitati vreti voi, cinspe triliarde, de exemplu. Cu nume, preferinte culinare, istorie de vizitat webu' si orice altceva va mai doriti sa stiti. Cu numar de buletin si poze de la iesirea la iarba verde. Ia uite.

Ce valoare au chestiile astea ? Pai teoretic zero si practic oricit se gasesc niste fraieri dispusi sa plateasca. Da' pe termen lung, zero.

Si-atunci, cit valoreaza Facebook ? Pai... teoretic zero. Practic azi de exemplu valoreaza oricit se gasesc niste fraieri dispusi sa plateasca. Da' pe termen lung zero. Ca si Myspace, mai tineti minte site-ul ala de care n-ati auzit da' s-o vindut pe nu mai stiu cite miliarde de dolari catre fraieristu' care n-o reusit sa ma copieze corect acum recent ? Mnoa, cam asta.

Succes la IPO.

1. Apropo de care chestie, un mic amuzament : in 2012 ne plingem de faptu' ca diversi nu stiu folosi telefonu', asta dupa ce in 2010 ne laudam ca dam telefoane pe la firme si injuram secretarele, ce barbati forte-online suntem noi lalala. Am ris, da. [↩]
2. Ca sa fie foarte clar : eu unul m-am distrat cind am aflat relativ recent ca Teo Trandafir e in spital cu pancreasul in pioneze. Mi se pare ca se potriveste foarte bine, ca-i foarte adecvat si foarte potrivit : asa ii trebuie. N-am zis nimic atunci ca eram curios sa vad daca face careva legatura. N-a facut-o nimeni, ceea ce-i iarasi amuzant. Pentru mine. [↩]
3. Nu, nu este de fapt publicitate, tot asa cum si fix din motivul pentru care videochat-ul nu-i o intilnire amoroasa. [↩]
4. Adica Made For Adsense. [↩]