Vise industrioase si industria oniricului

Introducere : In ultimele doua zile au aparut doua articole bune in blogosfera romaneasca extra-trilematica.

Chestia asta care nu s-a mai intimplat niciodata pina acum. E o premiera. E o premiera care ma incinta, imi vine literalmente sa dansez prin casa. Cuvintele-s pe perete, cum zice englezul : blogurile sunt forma suprema a expresiei in scrisⁱ. Va trece timpul, se vor indesi articolele bune, si ne vom mai aminti ca printr-o ceata de chestii numite "carti", de chestii numite "ziare", de convingerile sforaitor-expuse de someri cu aere de "experti" pe temele astea...

Exemplu principal : Radu Alexandru rupe tot cu un articol perfect, genu' ala de articol pentru care io-s intotdeauna recunoscator autorului, ca m-a scutit de munca de a-l mai scrie eu. Sa va citez :

[...] Dar înţeleg voluntariatul. Majoritatea care fac aşa ceva sunt şomeri inutili, mă rog, le place să li se spună studenţi, deşi din punctul meu de vedere, dacă ai 20j de ani şi stai cu ea în mînă, faptul că eşti la o facultate nu e o scuză. Deci şomeri/studenţi care o freacă toată ziua dar se simt gînditori. Să se ducă să planteze copaci, să facă dracu’ ceva productiv.

Dar internşipul ăsta e complet altceva. Te duci să lucrezi 2-3 luni într-un loc, la program, cu termen clar de expirare, şi ei nu te plătesc! Ca răsplată îţi trec pe CV că ai muncit ca sclavul pe plantaţia lor 2 luni. Şi atît! Şi nici un om cu respect de sine nu ar accepta aşa ceva. La voluntariat ajuţi un om, plantezi nişte copaci, nu profită nimeni de pe spatele tău. Dar la chestia asta ajuţi o firmă. Te speteşti ca prostul acolo, pe plantaţia lor, ei fac bani şi tu te alegi cu gloria că ai fost sclav pe plantaţie. Păi cît de prost tre’ să fii să accepţi aşa ceva?

Şi acuma reduşii care se duc 6 ore pe zi să facă cafele într-o firmă de publicitate şi să le bage diacritice în texte spun: „coaiee, da’ eu o să am experienţa asta de lătrău sugarnic TRECUTĂ PE CV”. Da. Şi orice companie o să-ţi accepte CV-ul când o să aibă nevoie de un lătrău sugarnic. O să vadă acolo că ai muncit ca un flauşat pe gratis şi o să zică: „da, fix ce ne trebuie: o cârpă de şters pula. Dacă a muncit 3 luni gratis la ăştia, clar n-o să aibă vreo pretenţie prea mare la o slujbă plătită. O să se bucure că nu l-am pus să vină cu bani de-acasă.” [...]

Recomand articolulⁱⁱ, e bine scris, corect structurat, sufera pe ici-colo la legaturile intre fraze (prea multi "si", prea multi "dar"), da' asta-i pina la urma o problema minora, un semn al lipsei practicii scrisului care se remediaza usor (prin practica, adica).

Exemplu secundar : Darius Groza rupe citeva nasucuri opaque and lithe cu un articol perfect, genu' ala de articol pentru care io-s intotdeauna recunoscator autorului, ca m-a scutit de munca de a-l mai scrie eu. Sa va citez :

Nu ştiu dacă am zis, dar cred că acum e momentul potrivit: Seba are ca background profesional postul de controlor de bilete la Ratuc, Cluj-Napoca. Poate voi v-aţi mai lămurit. Că Trancă şi trişti erau la fel de confuji.

Se auzeau greierii. Ca să se mai risipească inoportunitatea situaţiei, au încercat ei, aşa – şi ca să demonstrez şi eu la ce mă refer cu tot acest articol şi ce greţucă îmi este: BĂ, s-au băgat ăia… deci, reţineţi, pornind de la solpiperniţa cretină şi nelalocul dânsei, a lui tată-so lui Seba, născut în Sîngeorz Băi, băi, deci mă-nţelegeţi? – într-o discuţie filozofică de aia, de asemenea proporţii, potrivind-o pe solpiperniţă în context, schimbându-l pentru ea, că au şi expus-o, contrazicându-l pe Seba, acesta din urmă readaptându-şi întreg conceptul la contrazicerile lor… încât Dumnezeu părea mic.

Recomand articolul. E scris cu mina sigura a unui tip ce-si stapineste confortabil tehnica, un tip care-a scris si rescris si rescris la viata lui, ceea ce se vede. Sufera de miopie, practic vorbind, adica prezinta interes doar pentru cei putini care-s capabili sa descilceasca ce-i acolo, au contextul, le ingaduie baza sa priceapa. E ca-n poezia aia a lui Caragiale cu Strul care-i giuvaergiu. Groza e un fel de Spinoza din .ro, freaca la lentile cite-o luna la una si rezultatele nu-s neaparat utile, mai ales daca n-ai telescop.

Intr-un sens, cele doua articole citate sunt opuse, unul abuzeaza de generalizari, in stilul [inca] unui aspirant la titlul de Palahniuk de Romaniaⁱⁱⁱ celalalt exagereaza-n filigran, per total fix invers.

Discutie libera : Da' am sa ma apuc sa scriu si eu pe scurt o teza dimpotriva, oarecum, sa incercam un trepied. Deci : vasta majoritate a persoanelor teoretic apte de munca, in sensul ca poseda fizic un cap cu doi ochi si doua urechi, doua brate cu cite cinci degete fiecare scl, sunt absolut incapabile de-a face ceva util. Motivele sunt multe si numeroase, parte ca respectivii-s lenesi la ora actuala, asa ca prefera sa se uite la teveu, parte ca-s idioti la ora actuala, asa ca au impresia ca ei muncesc cind de fapt se uita la teveu, in fine pentru ca au o buna istorie de-a fi fost lenesi si idioti de-a lungul timpului, asa ca le lipsesc aproape in totalitate vastele cunostiinte, abilitati si deprinderi fara de care nu se poate pune problema de-a efectua o munca utila in societatea contemporana. Indiferent de combinatia in care interactioneaza acesti factori, si de ce alti factori asemanatori or mai intra in discutie, rezultatul net este o forta de munca pur scriptica.

Somajul nu e mare in rindul tinerilor din nici un alt motiv decit ala evident : tinerii sunt inutilizabili in munca. Pentru ca nu sunt capabili sa faca ceva util, pentru ca nu au etica muncii, care-i chestia aia relativ complexa de se poate rezuma relativ fara pierderi drept "nu te crede mai destept decit seful tau", pentru ca isi reprezinta eronat realitatea (inclusiv sau chiar in special asupra punctelor anterioare, crezind adica in mod gresit ca ei sunt capabili sa faca ceva util si ca respectiv au etica muncii) si asa mai departe.

Ca atare, angajatorul mediu (si vorbim aici de angajatori pe bune, nu de stat cu mizeriile specifice statului, nu de patronii care-si cauta secretara-gonflabila, nu de firma lui unchiu' Gigel ci strict de raporturi de munca normale) se confrunta cu niste posibili angajati care :

1. sunt incompetenti;
2. sunt lenesi (atit sub aspectul efectuarii obligatiilor de munca cit si sub aspectul remedierii punctului a dinsus);
3. prezinta delir sistematizat cu privire la absenta punctelor a si b dinsus.

Cred ca-i evident ca din toata lista, cel mai simplu de remediat cit si cel a carui remediere e cea mai usor de verificat este punctul b. Ala care se agita, ca face el internship adica munca voluntara pe gratis, ca face el pitch-uri rau plasate la momente inoportune nu poate fi lenes. Poate fi incompetent, sigur ca da, poate fi complet idiot, prost ca un lemn, poate suferi grave deliruri si tot soiul de alte probleme. Dar intr-o piata in care toata lumea e incompetenta pina la idiotenia lemnului si respectiv delireaza ca scapata de la Golia, cetateanul cel ce se agita are un incontestabil avantaj comparativ.

Intr-o economie normala, intre niste oameni normali sigur ca bizareria lui l-ar costa probabil orice sansa la integrarea sociala normala, si deci si la angajarea-n munca. Dar in Romania, patria unor lenesi idioti si dementi cum se gaseste ea (daca-i judecam dupa criterii obiective, zic), el n-are cum sa apara mai idiot sau mai dement decit toti ceilalti. La partile alea nu pierde nimic. Daca reuseste sa se vadeasca mai putin lenes iata ca deja a iesit inainte.

Concluzie : Sigur, teoretic privind chestiunea solutia ar fi "sa se rezolve toate problemele". Problema cu "toate problemele" astea este ca... ele nu se rezolva singure. Si, cel putin deocamdata, nu-i cine.

Ma rog, de fapt ar fi, da' nu prea are pe cine angaja.

PS. Mai e mult pina departe.

1. Chestie pe care de altfel am mai zis-o. Sau, mai propriu spus, am zis-o primul, si singurul la momentul ala. Si daca tot suntem la capitolul "schimbari de paradigma introduse in .ro de Mircea Popescu", sa ridem impreuna cu "e prea devreme", sa ne amuzam impreuna cu "proiectele au nevoie in primul rind de un domeniu propriu", nu cum gresit procedam eu, initial singur, apoi impreuna cu aia care s-or dumirit de ce-i o idee buna (nu pentru ca ar fi scris pe Trilema, chiar daca absolut intimplator si scrie), sa ne distram cu "blogurile de nisa sunt viitorul", (inca o chestie pe care nu am scufundat-o eu, ci asa s-a scufundat ea singura desi in 2009 era pe buzele tuturor ca adevar incontestabil si-n 2011 n-o mai mentioneaza mai nimeni si tot ce s-a petrecut in intervalul asta o fost c-am scris eu contra) si asa mai departe, ca exemple in sustinerea evidentei se gasesc intotdeauna, oricite e nevoie. Asteptam cu drag procedeele metatextuale, ca presimt ca urmeaza si alea, intr-un an-doi-trei. [↩]
2. Pentru cititorul obisnuit sa citeasca cu creionul in mina, faceti un studiu pe text dupa ideile din Cum scriu eu, si apoi comparati acelasi cu ideile reliefate-n Cum scriu copiii mediocri. Felicitari, ati cistigat o zi de experienta. [↩]
3. Bai frate, citi is astia, ati observat ? Ai zice ca din toata literatura lumii nu exista decit chestia aia, ce francezi, ce spanioli, ce portughezi, ce rusi, ce nenorociti care nu s-au nascut in secolul asta si n-au scris o carte din care sa se faca ceva film cu Brad Pitt ? Is degeaba cutotii!!! [↩]